2014-10-23 05:17
Puterea
SOCIALIZARE
PDF Version
PRIMA PAGINA
2014-10-22

Nr.1123
Descarca pdf ▶
Puterea
Versiunea mobila ▶

„Ultima suflare” a Protocolului de la Kyoto

L.M. | 2012-12-05 16:27
„Ultima suflare” a Protocolului de la Kyoto

Ultima rundă de negocieri pentru prelungirea Protocolului de la Kyoto, privind schimbările climatice, a început la Doha, Qatar, sub auspicii dominate de criza globală şi de interese economice lezate de politici prea „verzi”. Semnalele nu sunt dintre cele mai încurajatoare, Statele Unite şi China pasându-şi responsabilitatea reciproc, iar Uniunea Europeană neabandonând poziţia de „vârf de lance” în politica de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. România merge în linie cu UE, având o singură pretenţie – reportarea drepturilor de emisie în următoarea perioadă de angajament, 2013-2020.

La Conferinţa Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice sunt prezenţi reprezentanţi din 190 de ţări, „în condiţiile în care 195 de ţări sunt parte la Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), iar 193 dintre acestea au ratificat şi Protocolul de la Kyoto (KP)”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Mediului.

La a 18-a Conferinţă a Părţilor la UNFCCC (COP 18) se negociază câteva aspecte-cheie în domeniul schimbărilor climatice, cu un impact economic şi social semnificativ asupra ţărilor parte la Convenţie şi la Protocol. Subiectul central rămâne continuarea Protocolului de la Kyoto (KP), a cărui primă perioadă de angajament (2008-2012) expiră în acest an. „Elementul-cheie al KP îl reprezintă asumarea, pentru a doua perioadă de angajament (CP2), a unor ţinte cantitative obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Se speră să se identifice soluţii funcţionale de natură juridică, astfel încât, pe de o parte, Protocolul să poată continua, iar pe de altă parte, acesta să rămână funcţional şi în intervalul «de tranziţie», asigurând inclusiv aplicarea mecanismelor sale flexibile de piaţă”, se arată în comunicat.

Angajamente politice

Al doilea aspect major se referă la continuarea negocierilor sub Platforma Durban (n.r. – rezultatul negocierilor de anul trecut din Durban, Africa de Sud), care pregăteşte viitorul acord global în domeniul schimbărilor climatice, menit să stabilească angajamente obligatorii pentru toate Părţile la Convenţie. Viitorul acord global este aşteptat să intre în vigoare în anul 2020, dar finalizarea sa este preconizată pentru anul 2015. Acest acord global este foarte important, în condiţiile în care statele considerate dezvoltate, semnatare ale Protocolului, îşi asumă obligaţii care presupun costuri semnificative, în timp ce angajamentele sub Convenţie (UNFCCC) sunt voluntare, chiar dacă sunt angajate politic de statele semnatare, precizează comunicatul.

Lucrările COP 18 de la Doha urmează să se încheie vineri, 7 decembrie. Tot atunci se aşteaptă adoptarea decizilor finale ale Conferinţei, dar şi a amendamentului care să permită continuarea Protocolului de la Kyoto.

Industria, între poluare şi bani

Uniunea Europeană a mers mai departe cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, începute prin Protocolul de la Kyoto, şi a adoptat o directivă prin care sunt promovate mecanisme financiare ce au ca scop tocmai responsabilizarea acestor poluatori. Directiva a suferit modificări şi, din 2013, impune obligativitatea instalaţiilor care cad sub incidenţa Protocolului de a licita pentru certificatele de emisie necesare pentru funcţionarea lor (n.r. – un certificat reprezintă o tonă de emisii CO2 echivalent).

Industriile cu risc de relocare, precum cea a cimentului sau metalurgia, au ajuns să beneficieze gratuit de o parte din certificatele CO2 de care au nevoie, restul trebuind să cumpere. Comisia Europeană a ales această soluţie pentru ca firmele să nu părăsească UE, afectând economiile statelor membre, dar şi ca să nu polueze în altă parte a planetei.

„România a aplicat legislaţia comunitară şi a procedat la alocarea preliminară a acestor certificate gratuite pentru fiecare instalaţie în parte, aferente perioadei 2013-2020. Până acum, nici un stat membru nu a primit decizia Comisiei Europene referitoare la această alocare”, a declarat Dumitra Mereuţă, consilier al ministrului Mediului.

Alocarea preliminară pentru instalaţiile din ţara noastră s-a făcut prin aplicarea formulelor de calcul indicate de CE. Rezultatul nu pare a fi în dezavantajul industriei, numărul de certificate gratuite asigurând o funcţionare relativ normală, fără costuri suplimentare exagerate.

„Industriile cu risc de relocare mai beneficiază şi de ajutor de stat pentru acoperirea costurilor generate de creşterea preţului energiei utilizate în procesul de producţie, ca urmare a internalizării costurilor cu certificatele CO2”, a precizat consilierul.

Beneficii financiare

Există şi o parte bună pentru România, după aplicarea constrângerilor cu reducerea emisiilor CO2. Ţara noastră are alocate certificate de emisie gratuite, care sunt scoase la licitaţie. Banii obţinuţi intră în bugetul naţional, dar pot fi utilizaţi numai în investiţii cu impact asupra mediului. „Cel mai bine ar fi ca sumele să fie direcţionate către creşterea eficienţei energetice. Până acum, s-au ţinut patru licitaţii, iar banii au intrat deja la Ministerul de Finanţe, ca reprezentant al României”, a completat Dumitra Mereuţă.

AAU: Speranţele României

O temă sensibilă a negocierilor o reprezintă şi reportarea surplusului de Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU), din prima în a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, susţine comunicatul Mnisterului Mediului. Până acum, ţara noastră nu a reuşit să valorifice acest surplus de AAU, estimat la 300 milioane de unităţi, deşi a avut la dispoziţie cinci ani.

România susţine continuitatea mecanismelor de piaţă stipulate de KP, respectiv mecanismul Implementare în comun (JI) şi tranzacţiile cu Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU), prin intermediul mecanismului internaţional de tranzacţionare a emisiilor (IET). În ceea ce priveşte mecanismul JI, statele membre UE au convenit asupra unei opţiuni care ar permite continuarea fără întreruperi a acestor proiecte după anul 2012.

Referitor la tranzacţiile cu AAU, pe masa negocierilor de la Doha se află în prezent două propuneri avansate de Grupul G77+China şi de Elveţia, alături de opţiunea prevăzută în Protocolul de la Kyoto, care se va aplica automat în cazul în care la Doha nu se agreează asupra unei noi propuneri.

Obiective comune

UE şi România susţin asumarea unei noi perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto (CP2), care să aibă o durată de 8 ani, în perioada 2013-2020, pentru a răspunde obiectivelor deja în vigoare la nivelul legislaţiei UE prin pachetul Energie – Schimbări Climatice.

În acelaşi timp, România susţine punctul de vedere al UE potrivit căruia continuarea Protocolului de la Kyoto trebuie obligatoriu suplimentată de efortul celorlalte Părţi la Convenţie, care nu vor adera la CP2. Acestea trebuie să-şi asume angajamente ambiţioase de reducere a emisiilor.

Statele Unite nu au aderat niciodată la Protocol, deşi sunt responsabile de 25% din poluarea globală. Pe de altă parte, la Durban, în 2011, Canada a anunţat că renunţă la Protocol, pentru că aplicarea lui este mult prea costisitoare şi nu poate susţine acest efort financiar. Ţările cu economii emergente, părţi la Protocol, dar care nu au ţinte de reducere GES, cu vârf de lance China, alături de India şi Brazilia, au adoptat poziţii destul de ambiţioase, care vor să pună în echilibru ambiguitatea Statelor Unite.

Comenteaza pe facebook
Comenteaza pe site
Nume:
Comentariu:
Codul de siguranta: Random image



Publicitate.