2016-12-05 02:39

SPECIAL


Uritescu: „Dacă n-ai vocaţie, trebuie să fugi de scenă!”

 |  21:27

L-am întâlnit pe actorul Valentin Uritescu, de curând, pe rafturile unui supermarket din Bucureşti. Îmi zâmbea frumos şi cald, şi timid, aşa cum numai el ştie s-o facă, de pe coperta unei cărţi intitulată: „Aşa sunt eu, prost”, apărută la Editura Humanitas.

„Sunt oţelar şi vreau să beau o bere cu tine!”

L-am sunat, am vorbit vreo oră la telefon şi am rămas prieteni. Pentru Valentin Uritescu a fi actor înseamă a jertfi mult din OMUL care e. L-am lăsat pe el să spună exact ce simte: „În teatru, ai sau n-ai vocaţie. Şi dacă nu ai, trebuie să fugi cât mai departe de scenă! Voi nu ştiţi chinul îndurat de forţa pe care trebuie s-o găseşti în tine pentru a-ţi birui slăbiciunile şi inconştienţa în care trebuie să intri, pentru a păşi pe scândura scenei, ca o jertfă. Da! Meseria mea este grea şi de multe ori umilitoare. Este dificil, dar asta nu înseamnă că a fi actor e meseria cea mai grea dintre toate.”

Valentin Uritescu e un om fericit. Şi simplu, şi bucuros de fiecare clipă trăită sub soare. Iubirea publicului e prezentă aproape zilnic în viaţa lui. Pe scenă, pe stradă, în troleibuz sau la piaţă. „Nu fac pe interesantul, sau pe deşteptul, felul meu de-a fi este plin de simplitate, francheţe, ba sunt de multe ori şi prost, aşa că vă rog permiteţi-mi să vă explic cum se manifestă dragostea publicului faţă de mine. Sunt un actor care l-am jucat pe gropar, nu pe Hamlet. Mai mulţi oameni simpli, nu eroi. Nu m-am sfiit să prezint cinci ani emisiunea «Viaţa Satului» de la TVR, pentru că sunt ţăran. Eu merg de trei ori pe săptămână la piaţă, în Obor. Cum apar, aud: «Vine al nostru!» Orice cumpăr, mă trezesc cu câte un cartof în plus la cântar «din partea producătorului». Asta înseamnă că oamenii ţin la mine. La Piatra Neamţ, în piesa «Răfuiala», am jucat un personaj uluitor, de o forţă dramatică ieşită din comun: Giles Overeach. După un spectacol, era vară, mă aştepta un om solid. Nu-l cunoşteam. Cum m-a văzut, m-a prins de umeri: «Dom’le actor, vreau să bem o bere împreună, ca de la egal la egal. Am stat în rândul întâi şi te-am văzut cum te scăldai în sudoare. Ai o meserie grea, ca şi a mea. Sunt oţelar şi vreau să beau o bere cu tine!» Şi m-am dus... Să ştiţi că pentru mine, berea băută cu acel om puternic a însemnat mai mult decât premiul de interpretare.”

„De peste 30 de ani urc pe scenă bucşit de pastile!”

Din păcate, Valentin Uritescu suferă de o boală degenerativă, care îl chinuie de ani de zile. Dar asta n-a însemnat că nu şi-a jucat rolurile până la capăt, că n-a dat TOTUL din el pe scenă sau în filme. „Actorii sunt oameni ca toţi oamenii. Nu întotdeauna când eşti bolnav faci rolul bine. Clovnul gropar din Hamlet mi-a ieşit la Londra bine, pentru că «esenţa clovnului, de-a râsu-plânsu» devine, în situaţia în care te găseşti, un fel de destrăbălare a suferinţei. Cine citeşte cartea mea «Aşa sunt eu, prost» va afla mai multe. De peste 30 de ani, eu urc pe scenă bucşit de pastile, autosugestionându-mă că sunt bine, că sunt OK. Nu e uşor!”

Omul simplu Valentin Uritescu se simte cel mai bine acasă, pe meleagurile natale, acolo unde a deschis ochii pentru prima dată la minunile din jur, acolo unde a plâns şi a râs, acolo unde a căzut prima dată, învăţând să meargă, ţinându-se de mâinile mamei.

Scrie, pune murături şi face pâine de casă

Cum îşi petrece Valentin Uritescu o zi obişnuită? Paşnic, simplu, frumos. „Mă scol târziu, cam pe la ora 9.00. Împreună cu soţia mea facem curat la «animăluri». Toate activităţile zilei le realizăm împreună: cumpărături, curăţenie, mâncăm de 45 de ani împreună, ne certăm, uităm, suntem aproape dependenţi unul de celălalt. Acum, de când m-am apucat de scris, bat la maşină cel puţin cinci ore, în fiecare zi. Îmi scriu memoriile. Şi nu-mi place să stau! Tot timpul fac câte ceva. Nu mă plictisesc niciodată. Îmi place bucătăria franţuzească. Ador peştele. Şi pescuitul. Vânat gătesc mai rar, dar fac singur pâine şi pun murături.”

Valentin Uritescu s-a născut pe 4 iunie 1941 în comuna Vinerea, judeţul Alba. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti în 1963. Cariera de actor şi-a început-o la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, unde a jucat cinci ani. Iată câteva dintre rolurile pe care le-a interpretat în filme: Vasile, în „Concurs”, regia: Dan Piţa; locotenetul de miliţie în „Faleze de nisip”, regia: Dan Piţa; sergentul Şaptefraţi în „Noi, cei din linia întâi”, regia: Sergiu Nicolaescu; Gică Hau-Hau, în „Domnişoara Aurica”, regia: Şerban Marinescu – 1985; K. Lintz, în „A unsprezecea poruncă”, regia: M. Daneliuc – 1991; medicul din „Cel mai iubit dintre pământeni”, regia: Şerban Marinescu.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639263-02-22



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image