2016-12-04 22:39

SPECIAL


Vraja nisipurilor cântătoare din Mongolia, risipită de cercetători

 |  17:57
Vraja nisipurilor cântătoare din Mongolia, risipită de cercetători

Vechi legende mongole povestesc despre un tărâmsfânt, unde deşertul ia locul stepei, iar dunele de nisip cântătărăgănat despre faptele de vitejie ale străvechilor războinici ai pustiei. Pânănu de mult, oamenii de ştiinţă credeau că totul nu este decât un mit dinbogatul epos al mongolilor. Recent, lumea a aflat că undeva în pustietăţilemarelui Gobi, se afla un loc unde deşertul îngână tăcut cântece unice,incapabile de reprodus. Minunea există cu adevărat şi poate fi admirată deoricine se încumetă să călătoreascăpână înspre graniţele de fier şi foc ale neîndurătorului Gobi.

Duelul între elemente. Aerul şi Pământul

Îşi datorează numele urmaşilor marilor hani care aucucerit pe vremuri lumea. În limba mongolă, Khongoryn Els se traduce prin "NisipurileCântătoare". Numele face trimitere directă la zgomotul aparte,nemaiîntâlnit în nici un deşert al lumii, produs de boabele de nisip atuncicând vântul nemilos le aruncă unele peste celelalte de-a lungul dunelor.

Spre deosebire de boabele de nisip obişnuite, ale cărorsuprafeţe sunt aspre şi neregulate, firele de nisip din Khongoryn Els suntrotunde şi netede. Datorită climei uscate şi aride, particulele de nisip creeazăun sunet ireal, de neuitat pentru cei care îl aud pentru prima dată.

Din punct de vedere ştiinţific, fenomenul poate fiexplicat sub diferite forme. Conform celei mai autorizate teorii în domeniu,nisipurile cântătoare, fluierătoare, sau chiar lătrătoare (cum mărturisesc mongoliică se aude câteodată când bate vântul din Siberia), sunt nimic altceva decâtparticule de nisip care produc sunete de frecvenţe joase sau înalte, în funcţiede puterea şi presiunea vântului. Sonoritatea emisiilor este, de obicei, reglatăde vânturile care modelează formele şi flancurile dunelor, pe când sunetulpropriu-zis este generat de stresul teluric care întâlneşteforţa vântului.

O minune explicată ştiinţific

În aceste condiţii, cea mai obişnuită frecvenţă emisă devânturi se apropie de valorea de 450 Hz. În prezent, există încă controverse ştiinţificeîntre cercetătorii care nu pot cădea de acord asupra detaliilor care producmecanismul prin care deşertul cântă.

O parte dintre aceştia susţin că frecvenţa vibraţiiloreste controlată de către intensitatea cu care suflă vântul. Cealaltă tabărăeste de părere că frecvenţa vibraţiilor are legătură doar cu grosimea şi cu uscăciuneastraturilor superioare de nisip.

Oricare dintre tabere ar avea dreptate, acest lucru nuafectează dramatismul declanşat de experienţa incomparabilă dată de trăirea peviu a momentelor în care eşti izolat în Khongoryn Els, iar deşertul din jurul tăuse trezeşte la viaţă animat de forţe misterioase.

Întregul cadru natural prinde proporţii magice, aerul seîncarcă cu electricitate, mirosuri din alte lumi apar de niciunde şi îţiasaltează simţurile. La picioarele tale, piatra fărâmiţată în trilioane de făpturimici şi neînsufleţite prinde viaţă brusc şi începe să îngâne cântece care îţitulbură fiinţa pentru totdeauna...

Sunetul creşte în valuri şi te înconjoară cu totul.Cântecul curge monoton şi uneori strident, izbindu-se necontenit de dune.Rezonanţa aerului creşte atât de mult încât ai impresia că nu doar deşertul, ciînsuşi cerul participă la simfonia ultimativă a elementelor Naturii.

Notele specifice înregistrate la baza dunelor se înscriuîntre frecvenţele de 60-105 Hertzi şi sunt controlate de rata coliziunii şirurilorde nisip care brăzdează versanţii dunei. În schimb, în cazul avalanşelorspontane provocate de vânturile extrem de puternice, frecvenţa este controlatăstrict de gravitaţie, alături de mărimea proprie a firelor de nisip.

Când viaţa învinge clima

Dunele Deşertului cântător se întind pe o lungime deaproape 200 kilometri într-o porţiune sudică a Marelui Deşert Gobi, fiind mărginitede Muntele Sevrei şi Muntele Zuulun, parte la rândul lor, din lanţul MunţilorAltai. Khongoryn Els este cel mai sonor, dacă putem spune aşa, dintre celecirca 30 de deşerturi cântătoare răspândite în întreaga lume. Din nefericire, deşertulminune dintre stepe şi munţi este foarte sensibil la orice formă de poluare,care micro-mătuieşte firele de nisip, ucigând astfel sunetul caracteristic aldunelor.

Climatul acestei margini înguste a Marelui Gobi estecaracterizat pritr-o secetă cronicizată de-a dreptul, veri toride şi iernicrâncene, alimentate din plin de vânturile îngheţate care coboară din Siberia.Singurele aşezări umane se găsesc de-a lungul câmpiilor inundate ale fluviuluiHuang He, unde cantităţile suficiente de apă permit agricultura pe bazaexclusivă de irigaţii.

În urma studiilor amănunţite efectuate de cercetătoriimongoli din cadrul Universităţii din Ulan Bator, pentru ca deşertul să"cânte" literalmente, trebuiesc neapărat îndeplinite o serie de condiţiiale texturii fizico-geologice a nisipurilor:

-Boabele de nisip trebuie să aibă o formărotunjită, dacă nu chiar rotundă, iar diametrul să fie cuprins, neapărat, între0,1-0,5 milimetri.

-Nisipul trebuie să conţină siliciu într-oproporţie potrivită

-Nisipul trebuie să aibă un grad idel deumiditate

(Sursa: descoperă.ro)


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638948-10-16



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image