2016-12-03 17:53

SPORT


“Steaua, Născut Campion”. “Puterea” vă prezintă povestea emoţionantă a filmului despre ceea ce a însemnat pentru fani generaţia ’86 a roş-albaştrilor

 |  17:54
“Steaua, Născut Campion”. “Puterea” vă prezintă povestea emoţionantă a filmului despre ceea ce a însemnat pentru fani generaţia ’86 a roş-albaştrilor

Tocmai ce a trecut aniversarea de 25 de ani de la ceamai mare performanţă a fotbalului românesc, câştigarea Cupei CampionilorEuropeni. La asta s-a gândit şi un tânăr regizor, pe numele său Daniel Soare,care a realizat un scurtmetraj despre Steaua ’86, pe carel-a lansat pe internet înainte cu o zi de ziua cea mare, 7 mai. Într-un ampluinterviu pentru “Puterea”, realizatorul în vârstă de doar 24 de ani aexplicat greutăţile şi bucuriile prin care a trecut pentru a termina acestproiect. Filmul, care poate fi vizionat pe site-ul puterea.ro, prezintăpovestea a trei puşti, un stelist şi doi fani ai echipelor rivale care, după oîmbrânceală înfaţa blocului, se provoacă la o întrecere cu target precis: “Cine ajungeprimul să dea gol în Arcul de Triumf, acela este adevăratul campion”. Din acel moment, drumul stelistului spre ţinta propusă pare ca oaventură. Pe parcursul acestuia ajunge să întâlnească legendele clubuluimilitar, dar şi spiritul altor campioni decedaţi pe teren, ca Feher sau Hâldan.

De unde ideea filmului?

Eu nusunt şi nu am fost niciodată un mare microbist. Am crescut într-o familie de muzicienişi nu apucam prea des să mă uit la meciuri. Sunt genul de suporter pasiv, careţine cu o echipă, fără însă a merge pe stadion sau a-şi cumpăra fular. Nu depuţine ori, prietenii mei microbişti îmi vorbeau despre Steaua ‘86 şi, chiar dacă eu eram adesea preocupat cualte gânduri, asistam şi preluam din emoţia celor care povesteau. Crescut încartierul Dr. Taberei, mi se întâmpla de nenumărate ori să văd galeriile cumcântă pe străzi, aplaudă şi urlă la goluri, sub cerul luminat de nocturnastadionului. Mă emoţionau momentele şi mă făceau să simt ce înseamnă bucuria victoriei.În urmă cu 3 ani, un foarte bun prieten, suporter activ al echipei, mi-apovestit tot ce eu nu ştiam despre Steaua. Mi-a arătat pe YouTube toatemomentele importante ale echipei, inclusiv Cupa Campionilor Europeni. Acela afost punctul-cheie în naşterea scurtmetrajului, ce poartă azi numele de“Steaua, Născut Campion”. Am căutat pe internet tot ce era legat de fotbal şiam descoperit lucruri incredibile. Moartea fotbalistului Miklos Feher, filmatăîn direct, m-a pus serios pe gânduri. Dintr-o dată aveam atât de multe lucruride zis într-un domeniu care până atunci nu exista pentru mine.

În ce locaţii ai filmat?

Toatelocaţiile interioare au fost filmate la mine în apartament. Am distrus una dincamere până la tencuială. Aveam nevoie să construiesc un spaţiu pentru a facesecvenţa în care “Micul Campion” îşi face temele. După un scurt calcul, sumaminimă necesară era de 4.000 de euro. În acest preţ intra închirierea unuiplatou de filmare, unde o echipă de tâmplari urma să construiască pereţiifalşi. Nu dispuneam de această sumă sub nici o formă. Ştiam că trebuie să faccumva să îmi încep proiectul. Am profitat de plecarea la munte a părinţilormei. Am dat afară mobila, am adus de la prieteni biroul, mocheta, calculatorulşi alte obiecte de decor şi am dat drumul filmărilor. După prima zi, pereţiicamerei erau plini de cerneală, urme de picioare, apă şi tencuială căzută.Pentru a-l face pe Micul Campion (Romulus Badea) să apară în “catedralafotbaliştilor decedaţi pe teren”, aveam nevoie de un studio specializat peefectul croma key, folosit foarte des la meteo. Pentru doar o zi de filmare,studioul ne-ar fi costat minim 1.500 de euro. Enorm. M-am gândit că trebuie săimprovizez singur un studio, ca să pot realiza acea secvenţă, care încă dinscenariu mi se părea crucială. Împreună cu scenografa Alexandra Balauru am cusut la maşina cei 40 de metri pătraţi depânză, cumpăraţi din Dragonul Roşu cu numai 120 de lei. I-am prins de parchetîn cuie şi piuneze. În rest, toate exterioarele au fost filmate în parcurileCişmigiu şi Carol, zona Cotroceni şi în cartierul Dr. Taberei. Aici mi-a fostcel mai uşor. Cunoşteam pe toată lumea şi, încântaţi că filmez,oamenii m-au ajutat să blochez traficul pietonal, să eliberez piaţa sau săopresc circulaţia.

Cine te-a ajutat şi ce piedici ai întâmpinat în realizarea proiectului?

M-auajutat prietenii şi oamenii care au văzut că nu eram la prima încercare de aface fără buget ceva lăudabil. Toată echipa filmului a lucrat pe gratis. Uniine-au ajutat cu munca artistică, alţii ne-au ajutat cu detalii fără de care nuse putea merge mai departe. De foarte multe ori, pe parcursul proiectului, amauzit fraza: “Daniel, eşti conştient că filmul ăsta nu o să existeniciodată?!”. Singurul meu scut era entuziasmul şi convingerea nebună că o săiasă bine. Prima problemă total neaşteptată a fost găsirea copiilor. La începutam crezut că e o chestie simplă. M-am dus la echipa de juniori a Stelei. Nu amapucat să-mi zic numele complet, că am şi fost dat afară de antrenor. Am zis cănu el este omul potrivit care să mă ajute pentru un simplu casting de 10minute, ci managerul de la juniori. Odată ajuns acolo, i-am prezentat lista cuechipa şi scenariul. Nu am reuşit decât să-i stârnesc un zâmbet pe faţă.

Oaltă piedică a fost mentalitatea părinţilor. Copii care stăteau nesupravegheaţide dimineaţă până seara pe maidan, deveneau brusc şcolari de excepţie cu temede vacanţă atunci când îi ceream la părinţi. Ideea de a juca într-un film eraceva umilitor şi riscant pentru părinţii lor. Am dat de diferite familii cupretenţii exagerate. Una dintre ele mi-a cerut 6.000 de euro ca să îşi lasecopilul la filmări. Îmi amintesc că într-o zi m-am aşezat pe o bancă în parc,în zona unde mai mulţi puşti se jucau cu mingea. Mă uitam la ei dorind săgăsesc acel copil potrivit pentru producţia mea. Dintr-o dată m-am trezit lângămine cu un bărbat aproape agresiv, care m-a întrebat de ce mă holbez aşainsistent la băieţei. I-am răspuns că vreau să fac un film. Imediat acesta m-aîntrebat insinuant: DE CARE?

Cam la ce sumă s-a ridicat costul filmului şi de unde ai avut baniinecesari?

Acestproiect nu a fost făcut cu bani, ci cu muncă multă, talent şi pasiune! De aceeaa durat un an şi două luni până la finalizare. Practic am cheltuit doar 5.000de euro!!! Ce a dus la estimarea de 200.000 euro a fost forţa de munca depusăşi ideile ingenioase de a compensa aparatura inexistentă. Puţini ştiu preţurilede pe piaţa de cinemtografie. Doar închirierea camerei de filmat ajungea undevala 2.000 euro pentru cele 8 zile de filmare, alături de care eram obligat săplătesc încă 800 de euro un tehnicean care să îi asigure bunul mers. Zecile deore de grafică 3D săreau de 30.000 de euro, iar muzica, realizată la acestnivel, bătea undeva spre 15.000 de euro. Noi nu aveam aceşti bani, dar aveamdorinţă şi talent. Pierdeam nopţi muncind alături de compozitorul Vlad Pasencu,directorul de grafică Alexandru Truţescu sau de designerul de sunet Dan-ŞtefanRucăreanu, pe calculatoare ce nu făceau faţă. Pasiunea a fost cea care acompensat toate neajunsurile tehnice şi materiale.

Urmează şi un episod 2 al acestui film?

Aveamun întreg plan în acest sens. Voiam să propun un serial, apoi un film de lungmetraj,jocuri pentru copii, echipamente sportive şi multe altele, toate sub acest nouconcept “Născut Campion”. Toate propunerile mele au părut interesante şiingenioase, dar nimeni nu şi-a găsit avântul necesar să le pună în practică.

Cineva de la Steaua te-a căutat în acest timp sau după lansare?

Nu.Am reuşit eu într-o zi să ajung în birourile clubului. Am prezentat filmul şiam primit neaşteptat de multe cuvinte delaudă. Din păcate, sprijin concret nu, până în acest moment. Mi-ar fi plăcut săapară scurtmetrajul măcar pe site-ul oficial, sau pe pagina lor de Facebook.Poate că o să se întâmple totuşi mai devreme sau mai târziu, dat fiind cănumărul de vizualizări al filmului este într-o creştere explozivă.

Ce oameni importanţi te-au ajutat la acest film? Cui îi eştirecunoscător?

DomnuluiCristian Ţopescu. Pentru că a avut răbdarea să-mi citească cele 20 de pagini descenariu şi încrederea că eu am să duc acest proiect până la capăt. Moral m-aajutat enorm, să ştiu că legendarul comentator sportiv şi-a înregistrat vocea înfilm. Era singura voce cu încărcătură emoţională suficient de mare pentru români,care să aibă greutate în cuvintele de mulţumire. Şi, nu în ultimul rând,tuturor celor de pe generic.

Au fost momente în care ţi-ai zis că nu îl poţi termina?

Sigurcă da. Prima dată am zis că nu se poate termina când am văzut că nu găsesccopiii. Apoi când mi s-au terminat banii, şi nu mă refer doar la cei destinaţiproiectului. Şi mai apoi de fiecare dată când dădeam de oameni blazaţi careaveau teorii interminabile despre eşec şi drumurile care duc spre el. Cu toateastea, în adâncul inimii am simţit mereu că o să îl termin şi că o să fie unsucces.

Care au fost mesajele de la suporterii stelişti cu privire la acestfilm?

Filmula emoţionat masele, a deschis o nouă viziune asupra viziunii de fair-play şi areamintit că înainte de a fi suporteri sau rivali, suntem români. Am fostplăcut impresionat să văd că dinamoviştii îmi mulţumesc pentru omagiul adusfotbalistului lor de suflet, Cătălin Hâldan. Mi-am dat seama că au înţelesgândul meu bun şi omagiul pe care am vrut îl aduc.

Ce îţi doreşti să obţii de la acest proiect?

Înprezent îmi doresc să facă tot mai multe vizualizări. Asta îmi confirmă faptulcă lumea apreciază munca mea. Pe viitor aş vrea de la acest film să rămână unmodel de decenţă şi fair-play pentru tânăra generaţie de copii. Pe plan strictprofesional, sper să fie o bilă albă în faţa caselor de producţie, care să îmiofere mai multe proiecte.

Te-ar mai tenta să faci un film despre Steaua de azi?

Sigurcă da, dar nu ştiu dacă ar avea acelaşi efect.

Ai fost la Gigi Becali cu acest film sau dacă ai de gând să o faci?

M-amdus la domnul Becali la Palat ca să-i prezint filmul şi ideea mea de lansare.Am vrut să-i cer să o pună în practică de dragul celor care iubim Steaua. Ce amgăsit acolo a fost cutremurător! Un trotuar plin de nevoiaşi, de toatevârstele, veniţi să ceară lu’ “nea Gigi”. Am ascultat poveşti de viaţă, părerişi lacrimi ale celor strânşi în Aleea Alexandru. În cele 3 zile, domnul Becalinu a apărut. Am schimbat planul, am făcut rost de numărul lui de telefon şil-am sunat. I-am spus pe scurt că am să-i arăt un film. M-a chemat de mai multeori. De fiecare dată când ajungeam, mi se spunea că nu e momentul potrivit şieram amânat pentru o altă zi. O lună mai târziu, întâlnirea a avut loc. DomnulBecali mi-a zis foarte direct: “Eu nu mă uit la filme, pentru că nu-mi plac”. Dacă domnul Gigi Becali o să apuce să arunce totuşi un ochi pe internet,sunt sigur că acest film o să fie excepţia de la regulă.


Aparut in:

Ultima modificare in data de :639246-08-20



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image