2016-12-09 21:30

ULTIMA ORA


Curtea Constituţională şi-a motivat decizia privind conflictul dintre Parlament şi Guvern

 |  13:50
Curtea Constituţională şi-a motivat decizia privind conflictul dintre Parlament şi Guvern

CurteaConstituţională arată, în decizia privind Legea educaţiei, că, dacă la primavedere, posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiţii,oportunitatea şi conţinutul iniţiativei rămânând teoretic la apreciereaexclusiva a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut.

"Aşa cum astatuat Curtea în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia 1557 din 18noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 40 din 19ianuarie 2010, «la aceasta modalitate simplificată de legiferare (prin asumarearăspunderii de către Executiv -n.r.) trebuie să se ajungă în extremis, atuncicând adoptarea proiectului de lege în procedura obişnuită sau în procedura deurgenţă nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentuluinu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau deurgenţă»", se arată în decizia, luată cu majoritate de voturi, a Curţiiprivind conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlament şiExecutiv, publicată vineri.

Prin aceeaşidecizie, Curtea a mai statuat că “angajarea raspunderii Guvernului asupra unuiproiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximăceleritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgenteîntr-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fieimediată. […] Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajăriirăspunderii nu este supusă niciunei condiţii, oportunitatea şi conţinutuliniţiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusiva a Guvernului, acest lucrunu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numaiParlamentului, şi nu Curţii Constituţionale ca garant al supremaţiei Legiifundamentale.”

Pornind de laaceste considerente de principiu desprinse din jurisprudenţa sa, carecircumscriu în mod categoric condiţiile în care Guvernul îşi poate angajarăspunderea asupra unui proiect de lege, şi văzând dispoziţiile art.1 alin.(4),art.61 alin.(1), art.102 alin.(1) şi art.114 alin.(1) din Constituţie, Curteaconstată că angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţieinaţionale, aflat în dezbatere parlamentară, respectiv la Senat, în calitate deCameră decizională, nu îşi găseşte nici o motivare.

Astfel, nusubzistă condiţia urgenţei care să fi determinat o astfel de măsură din parteaGuvernului, câtă vreme măsurile prevăzute în proiectul de lege intră înefectivitate începând cu anul şcolar 2011-2012, iar, unele dintre acestea,chiar cu anul şcolar 2012-2013 [potrivit art.361 alin.(3) din proiect].Sub acest aspect, nu poate fi reţinut argumentul exprimat în punctul de vedereal Guvernului în sensul că „proiectul a înregistrat un veritabil blocaj încondiţiile în care sesizarea Senatului cu proiectul de lege a avut loc la datade 21 mai 2010”, şi nici încercarea de acreditare a ideii că termenul delegiferare în această Cameră este excesiv. Curtea observă, în acest sens,faptul că art.75 din Constituţie nu stabileşte nici un termen cu privire ladezbaterea proiectelor de lege în Camera decizională, şi nici un criteriupentru a aprecia cu privire la caracterul rezonabil al termenului în care sefinalizează procesul legislativ în această Cameră, tocmai în considerareacaracterului său decizional.

Curtea constată,de asemenea, că, potrivit art.76 alin.(3) din Constituţie, “La cerereaGuvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte delegi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivitregulamentului fiecărei Camere”. Or, din actele depuse la dosar nu a fostidentificat nici un demers al Guvernului, adresat Senatului, pentru dezbatereaproiectului de lege în procedură de urgenţă. Prin urmare, afirmaţia Guvernuluiîn sensul că această dezbatere a fost tergiversată, nu se susţine.

Din examinareadocumentelor depuse la dosar de reprezentantul Senatului, respectiv un actcentralizator cu privire la „participanţii la dezbaterile proiectului de lege –Legea educaţiei naţionale L344/2001”, precum şi un „Document de lucru laproiectul de lege – Legea educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursulvieţii”, rezultă, cu evidenţă, două concluzii: a) la 11 din cele 29 de şedinţede dezbatere a Proiectului de lege la Senat, desfăşurate în perioada 1 iunie2010 – 7 octombrie 2010, a participat ca reprezentant al Guvernului chiarministrul educaţiei; b) în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineretşi sport, atât proiectul de lege cât şi amendamentele propuse au fost supuse dezbaterii,Comisia desfăşurând, în acest sens, o activitate corespunzătoare.

Nu există, prinurmare, nici o dovadă a vreunui blocaj sau a unei inactivităţi parlamentare, cureferire la proiectul de lege în discuţie. În plus, la aprecierea termenului dedezbatere a legii la Senat (termen care, aşa cum s-a observat, nu este limitatde dispoziţiile Legii fundamentale), trebuie avut în vedere că acesta s-asuprapus în mare măsură cu perioada vacanţei parlamentare, respectiv în ceea cepriveşte intervalul 30 iunie - 1 septembrie 2010.Astfel fiind, angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legiieducaţiei naţionale încalcă prevederile art.114 din Constituţie, în sensuljurisprudenţei Curţii Constituţionale. Şi în această cauză, ca şi în ceadeferită Curţii şi soluţionată prin Decizia nr.1557/2009, ocolirea proceduriide examinare si dezbatere a proiectului de lege, atât în cadrul comisiilor despecialitate, cât si în plenul fiecarei Camere a Parlamentului, potrivitcompetentelor stabilite de art. 75 din Constituţie, şi recurgerea la angajarearaspunderii asupra unui proiect de lege nu-şi gasesc o motivare nici în fapt,nici în drept.Întărind cele reţinute în decizia anterior menţionată, Curtea observă şi reţinecă acceptarea ideii potrivit căreia Guvernul îşi poate angaja răspundereaasupra unui proiect de lege în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii,ar echivala cu transformarea acestei autorităţi în autoritate publicălegiuitoare, concurentă cu Parlamentul în ceea ce priveşte atribuţia delegiferare. Or, o astfel de interpretare dată dispoziţiilor art.114 din Legea fundamentalăeste în totală contradicţie cu cele statuate de Curtea Constituţională înjurisprudenţa citată, şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art.147alin.(4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilorCurţii Constituţionale, şi încalcă în mod flagrant dispoziţiile art.1 alin.(4)şi art.61 alin.(1) din Constituţie.

Din aceastăperspectivă, Curtea constată că angajarea răspunderii Guvernului asupraproiectului Legii educaţiei naţionale, în condiţiile în care proiectul de legese afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională, adeclanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şiParlament, întrucât prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cunerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcatcompetenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

Legitimarea unuiastfel de act, cu argumentul că art.114 din Constituţie nu face nici odistincţie cu privire la posibilitatea Guvernului de a-şi angaja răspunderea,argument fundamentat pe ideea că tot ce nu este interzis este permis, ar puteaconduce, în final, la crearea unui blocaj instituţional, în sensul căParlamentul ar fi în imposibilitate de a legifera, adică de a-şi exercita rolulsău fundamental, de unică autoritate legiuitoare.

Curteasubliniază în acest context importanţa, pentru buna funcţionare a statului dedrept, a colaborării dintre puterilor statului, care ar trebui să se manifesteîn spiritul normelor de loialitate constituţională, comportamentul loial fiindo prelungire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.Astfel, în situaţia în care Parlamentul este sesizat cu un proiect de legedeosebit de complex, apreciat însă de Guvern ca fiind vital pentru programulsău de guvernare, ceea ce presupune şi o anumită urgenţă, şi faţă de faptul cătextul constituţional de referinţă, respectiv art.75 din Constituţie, nuprevede nici un termen în care Camera decizională trebuie să se pronunţe asupraproiectului de lege adoptat de prima Camera sesizată, buna desfăşurare aprocesului de legiferare şi atingerea finalităţii sale, respectiv realizareaactului de guvernare în conformitate cu voinţa poporului, exercitată prinreprezentanţii săi, care constituie Parlamentul, este condiţionată şi decolaborarea dintre Guvern şi Parlament.

Sub aspectulpărţilor implicate în conflict, Curtea constată că acestea sunt Guvernul şiParlamentul, iar nu Guvernul şi Senatul, chiar dacă sesizarea preşedinteluiSenatului nu a fost însuşită şi de preşedintele Camerei Deputaţilor, deoarece,din perspectiva procesului legislativ, această distincţie nu prezintărelevanţă. Legea reprezintă actul juridic al Parlamentului, procesul deadoptare al acesteia vizând nu numai adoptarea în una dintre Camere, ciparcurgerea întregii proceduri parlamentare.

Cu privire lasolicitarea autorului sesizării, în sensul că instanţa de contenciosconstituţional să oblige Guvernul să renunţe la procedura angajăriirăspunderii, Curtea constată că această cerere excedează competenţei sale,soluţia aparţinând în exclusivitate autorităţilor publice aflate în conflict.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art.146lit.e) din Constituţie, precum şi prevederile art.11 alin.(1) lit.A.e), art.34 şiart.35 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CurţiiConstituţionale,


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638948-11-19



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image