2016-12-08 00:22

ULTIMA ORA


FOCUS: Deţinuţii de la Rahova învaţă să scrie, să citească şi să numere bani

 |  17:54

Peste30 de deţinuţi de la Penitenciarul Rahova din Capitală sunt, de vineri, eleviîn clasele primare şi vor învăţa, împărţiţi în două grupe, să scrie, săcitească şi să calculeze, dar folosind noţiunea de bani, pentru a înţelege maibine materia.

"Suntşi aici satisfacţii", a început învăţătoarea Daniela Ostafe, cea care lepredă limba română, matematica şi limba engleză deţinuţilor de la PenitenciarulRahova din Bucureşti, care vor să-şi termine studiile sau măcar să stăpâneascăscrisul şi număratul.

"Acumvreo doi ani am avut un deţinut foarte dificil, închis pentru tentativă laomor. Toată lumea credea că o să ne facă probleme, nu reuşea nimeni să-lliniştească. S-a înscris la nivelul I şi, la sfârşit, a luat premiul I şicoroniţă. La festivitatea de premiere a plâns. A fost o surpriză pentru toatălumea, a apărut şi la televizor", a continuat învăţătoarea, înainte să-şiinvite elevii la deschiderea cursurilor.

Peste30 de deţinuţi ai închisorii de maximă siguranţă s-au înscris în programul"A doua şansă", pentru anul şcolar 2010-2011. Aceştia au primitcaiete, abecedare, manuale, creioane şi pixuri şi vor încerca, de luni pânăjoi, timp de două ore pe zi, să fie mai mult decât simpli puşcăriaşi şi să sepregătească, după cum speră cu toţii, pentru o altfel de viaţă după eliberare.

"Celmai important pentru ei este să înveţe să scrie scrisori. Majoritatea pentruasta sunt aici", a explicat Daniela Ostafe.

"Bineînţeles,vor să înveţe şi limba engleză, şi calculele, ca să plece în Anglia dupăeliberare. Sau în altă ţară, oricum. Pentru ei, aceasta este cea mai bunăsoluţie - să emigreze. Aici (în ţară, n.r.) sunt foşti puşcăriaşi, n-au niciunviitor. Acolo, nu-i cunoaşte nimeni, pot să-şi găsească mai uşor un loc demuncă. Bine, cei care vor să-şi găsească un loc de muncă", a completat şiunul din ofiţerii penitenciarului, zâmbind cu subînţeles.

"Elevii"sunt împărţiţi în două grupe. Într-una din acestea, opt bărbaţi zdraveni aurecunoscut că se apucă de nivelul I de studii, pentru că nu prea ştiu să scrieşi să citească. Doi dintre deţinuţi s-au înscris la nivelul II şi numai unul lanivelul III.

FloricăZamfir (33 de ani) ştie să recunoască literele şi să scrie "cât decât", dar vrea să progreseze. Nu a fost niciodată la şcoală. Stă în primabancă şi este cel mai zâmbitor şi mai politicos elev. Şi-a scris numele, culitere de tipar, pe caietul pe care l-a primit, apoi l-a citit cu voce tare,pentru ca lumea să se asigure că ştie ce face.

Întrebatde ce a fost închis, Florică îşi micşorează puţin zâmbetul şi i se umezescochii.

"Pentruo greşeală. Nu e normal, pentru ce altceva să fiu aici? Am făcut o greşeală.Dar ştiţi cum e, toate spre bine", a spus bărbatul, înveselindu-se lagândul că viitorul poate fi mai bun.

Faţadeţinutului se înseninează complet atunci când vorbeşte despre fiul său, Raul,în vârstă de doi ani şi şase luni. Entuziasmat, Florică îşi dă jos curepeziciune geaca şi hanoracul, trage mâneca bluzei şi îşi arată antebraţul.Şi-a tatuat imaginea copilului său şi numele acestuia. Ca să-l aibă întotdeaunaaproape.

"Nevastamea vine dintr-o familie mai bună, ea a făcut şcoala, lucrează. Copilul meu osă meargă şi el la şcoală, fără discuţie!", mai spus Florică.

Laviniu,zis "Lavinică", nu discută despre motivul încarcerării sale, dar aspus că nu este închis pentru prima oară. El a învăţat să scrie şi să citească,dar "a uitat".

"Laşcoală e altceva, la şcoală îţi aminteşti. Dacă nu exersezi, dacă nu citeşti înfiecare zi, dacă nu socoteşti, normal că uiţi. Aici, la mine în cameră, staucâte cinci-şase ore şi mă chinui să citesc, să scriu. Nu ştiu foarte bine, dardacă stau eu liniştit şi mă străduiesc, uşor-uşor îmi dau drumul. Am scris şicâteva poezii", a spus Lavinică.

Încamera alăturată - sala de festivităţi - pe pereţi stau atârnate tablouripictate de deţinuţi. Pe o masă sunt fel de fel de figurine origami extrem demigălos asamblate şi ornamente din boabe de orez şi seminţe uscate. Unul dintredeţinuţi a pictat, pe cartonul unei cutii de bomboane, un peisaj de iarnă parcăscos dintr-o galerie de artă.

"Şiîncă ăsta nu e cel mai migălos desen pe care l-am văzut aici. Rămâi uimit. Unuldintre deţinuţi, un chinez, s-a chinuit nu ştiu cât timp şi a pictat într-osticlă de aftershave. O sticlă din aceea are un orificiu de câţiva milimetri.Ei, prin acel orificiu, cu o pensulă subţire, s-a chinuit şi a pictat un peisajde munte incredibil, pe tot interiorul tubului. A fost ceva extraordinar",a spus unul dintre educatorii deţinuţilor.

Astfelde activităţi intră în categoria "terapie ocupaţională". Deţinuţiiiau lecţii de pictură, de muzică, de fel de fel de meşteşuguri. Nu primesc zilelibere pentru aceste activităţi, dar sunt "luaţi în evidenţă". Şi,cel mai important, îşi ocupă timpul cu ceva constructiv.

"Suntfoarte deschişi la aşa ceva. Se învaţă unul pe altul, se îndeamnă unul pealtul. După aceea, devine o competiţie, le place. Şi este foarte constructiv săse implice în astfel de competiţii", a mai spus instructorul lor de artăşi meşteşuguri.

Ceimai mulţi dintre ei au timp din belşug la dispoziţie pentru a se ocupa depictat şi asamblat origami. Ei sunt condamnaţi la ani buni de închisoare şialternativa la "terapia ocupaţională" ar fi izolarea, crearea deprobleme în penitenciar sau cântatul pe la geamuri, pe care de altfel îlpractică uni deţinuţi.

"Maiam destul timp de stat aici. Mai am trei ani şi trei luni de închisoare. Amfost închis pentru trafic de droguri. M-am băgat într-un anturaj nociv, amînceput să consum. De la consum la trafic este un pas mic. Pot spune că a fostgreşeala vieţii. Te ia valul, te ia viaţa de noapte", a conchis un tânărcu capul plecat.

Totuşi,aceşti bărbaţi vor fi eliberaţi din închisoare, cândva. Poate unii vor pleca înstrăinătate, alţii se vor întoarce la familiile lor, iar alţii vor încerca, purşi simplu, să-şi găsească un loc de muncă. Scopul programului "A douaşansă" este să-i pregătească pentru acel moment. Ei nu vor ieşi dinînchisoare citând din Proust sau studiind electricitatea şi magnetismul, dar,dacă se dovedesc a fi interesaţi, vor şti să scrie mai bine, să citească maibine, să numere mai bine şi poate să "rupă" ceva în limba engleză.

Şimai mult decât atât, poate că mulţi dintre ei, sau măcar unii, nu vor maicomite infracţiuni.

"Eisunt predispuşi la a comite fărădelegi şi, mai ales, sunt influenţabili. Dacăreuşeşti să-i atragi pe partea asta, pe calea cea bună, ai o şansă. Altfel,când ies de aici vor face iarăşi rău", este de părere unul din ofiţeriipenitenciarului.

Dacăîi întrebi pe ei, pe deţinuţi, par şi ei destul de convinşi că un bagaj maimare de cunoştinţe, o deschidere de perspective sunt absolut necesare."Mergem pe o cale mai bună", cum ar spune Florică Zamfir. Speranţatuturor este, însă, că această cale mai bună nu se va întrerupe brusc dupăeliberare, când doamna Ostafe nu mai este acolo pentru a-i pune să citeascăpoezii, când nu le mai dă nimeni de făcut origami şi când nu mai au cinci-şaseore pe zi la dispoziţie pentru a citi cărţi şi pentru a lua viaţa"uşor-uşor".


Aparut in:

Ultima modificare in data de :638945-08-04



Comenteaza pe facebook




Comenteaza pe site

Adauga un comentariu

Random image