2020-01-23 14:40

 |  10:20

Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală



Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală

 

 

 


Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală

 

Galeria „Căminul Artei”

Două dintre cele mai importante galerii de artă ale Bucureștiului, aflate în chiar centrul Capitalei, aparțin de zeci de ani Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). Aici se organizează expoziții permanente de pictură, sculptură, ceramică, grafică, unele dintre cele mai importante nume expunând și în ziua de azi la Galeria Simeza, aflată pe Bulevardul Magheru, în imediata apropiere a Teatrului Nottara, sau la Galeria Căminul Artei,  aflată față în față cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

De peste 40 de ani, cele două celebre puncte de întâlnire a artiștilor români cu publicul dornic de a admira și achiziționa piese de artă speciale, purtând semnături faimoase sau aparținând unor tineri debutanți de talent, sunt adevărate repere culturale în viața artistică a Capitalei

Limbajul culorilor, al formelor, al imaginației artiștilor, reprezintă puntea de legătură cu vizitatorii Galeriilor Simeza și Căminul Artei, iubitori de cultură, indiferent de țara din care provin aceștia.

Turistul, român sau străin, poate admira expoziții dintre cele mai variate și, vizitând cele două spații de expunere aflate în zona veche a orașului, se poate lăsa pătruns de sensibilitatea profundă a artei plastice românești și poate chiar achiziționa - ca pe un suvenir de preț, care să îi amintească mereu de București, o operă de artă purtând semnătura unui artist român mai mult sau mai puțin faimos, dar cu siguranță talentat.

 

 


Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală

 

 

 

 

Anunț la „Căminul Artei” despre Salonul Național de pictură

Tradiția artelor în București este veche, de peste 300 de ani, și tocmai de aceea vizitatorul iubitor de frumos poate întâlni aici o varietate deosebită de creații originale care de-a lungul timpului au fost expuse, apreciate, premiate și, de ce nu, râvnite.

Încă din 1776, în Țara Românească se constituia breasla zugravilor (vopsitorilor de ziduri) și boiangiilor (vopsitorilor de textile), pentru ca, după doar unsprezece ani, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aceasta să se scindeze, formându-se, ca o categorie separată, breasla „zugravilor de subțire” sau a „portretarilor”, așa cum mai erau numiți în epocă. Dezvoltarea artelor vizuale a continuat puternic, astfel că, la începutul secolului al XX-lea ia ființă și prima structură asociativă în domeniu – „Tinerimea artistică”.

Primii ani ai acestui secol sunt marcați de o efervescență deosebită a talentelor artistice românești, care își definitivează studiile în străinătate. Tot atunci este și perioada marilor construcții importante ale Bucureștiului sau a remodelării lor, după traiectoriile moderne ale vremii, astfel încât o întreagă pleiadă de pictori, sculptori, arhitecți se impun și devin nume de referință pentru București.

Una dintre aceste personalități deosebite ale vremii a fost Cecilia Cuțescu-Storck, absolventă a celebrei Școli Centrale de Fete din București și pasionată de pictură. Ea însăși membră a „Tinerimii artistice”, după ce își definitivează studiile la Munchen, devine tot mai interesată de artele decorative și de pictura murală monumentală. Se căsătorește apoi cu nu mai puțin celebrul sculptor Frederic Storck, autorul basoreliefurilor de pe fațada Palatului Universității din București. De altfel, talentul lor artistic a fost moștenit și de cele două fiice devenite una arhitect și cea de-a doua ceramistă.

În plină perioadă de afirmare a femeilor în societate, în 1916, Cecilia Cuţescu-Storck, împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, înființează „Asociația femeilor pictore și sculptore”.

Artiștii se unesc  pentru a-și putea valorifica mai bine talentul și pentru a se ajuta. Astfel, la începutul anilor ’20, în ciuda orgoliilor inerente meseriilor artistice și a luptelor interne, ia ființă Sindicatul Artelor Frumoase din București. Prin eforturile unite ale acestor personalități marcante, generatoare de opere incontestabile, acestă structură reușește să finanțeze expoziții, precum și spații de creație, individuale sau colective, pe care le pune la dispoziția membrilor săi, venind în sprijinul activității acestora.

În 1929 exista chiar și un Minister al Artelor în Guvernul României. De altfel, în perioada interbelică, recunoscută ca fiind una extrem de importantă pentru dezvoltarea țării, o perioadă efervescentă pe toate planurile, structurile asociative caracteristice diverselor meserii - Societatea Arhitecților Români, Societatea Politehnică, Asociațiile generale ale inginerilor, medicilor, medicilor veterinari, Uniunea Generală a Avocaților etc. – conlucrau intens pentru a se reuni într-o federație care să apere drepturile meseriilor reprezentate și să contribuie la dezvoltarea acestora.

În 1936 are loc primul Congres al Artiștilor Plastici, la care participă artiști din toată țara. De altfel, această breaslă se concentrează, în perioada următoare, pe organizarea diverselor evenimente realizate sub patronajul Reginei Maria, cu scopul de a strânge fondurile necesare Armatei Române, care urma să intre în război.

Mult mai târziu, după război, în 1948, Cecilia Cuţescu-Storck – cea care își mai legase o dată numele, la începutul secolului al XX-lea, de organizarea asociativă a artiștilor plastici - devine președintele Sindicatului Artelor Frumoase. La acea vreme, membri ai sindicatului erau artiști plastici foarte cunoscuți în epocă, așa cum ar fi Theodor Pallady sau Tia Peltz.

Apoi, în 1950, ia ființă Uniunea Artiștilor Plastici (UAP), structură asociativă a practicanților Artelor Frumoase care, în timp, s-a ocupat nu doar de gestionarea spațiilor (ateliere) de creație individuale sau de grup, ci și de organizarea de expoziții sau de crearea unor centre speciale de unde artiștii își puteau procura materialele necesare, prin Combinatul Fondului Plastic, definit, pe vremea comuniștilor, ca ramura productivă a Uniunii sau unitate economică aducătoare de profituri membrilor acesteia.

Organismul apăra drepturile artiștilor înscriși, făcea posibile deplasări de documentare în toată țara pentru aceștia, ba chiar, în perioade de criză, Uniunea Artiștilor Plastici s-a ocupat de asigurarea fondului de pensii al artiștilor, când acesta nu a mai fost asigurat de stat.

De-a lungul anilor, nume de marcă ale artelor plastice românești s-au aflat la șefia Uniunii Artiștilor Plastici, conducând cu pricepere și dedicare destinele acestei bresle de artiști: Ion Jalea, Brăduț Covaliu, Viorel Mărgineanu, Ion Irimescu sau Horia Bernea.


Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală

Tablori expuse la Galeria Simeza

Sursa foto: PUTEREA

Proiect realizat în cadrul programului de promovare a patrimoniului turistic Destination: Bucharest, derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

 


Simeza și Căminul Artei - galerii de artă reprezentative pentru Capitală

 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-12-23



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray