Din documente reiese că mii de agenţi economici nu plătesc autorizaţie, deşi sunt obligaţi prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997. Actul normativ citat prevede: „Art. 46. Realizarea în zona drumului public a oricărei construcţii sau instalaţii, în orice scop, se face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind amplasarea şi autorizarea executării construcţiilor şi numai cu acordul prealabil al administratorului drumului. Art. 47. (1) În zona drumului public este interzisă amplasarea de construcţii, panouri publicitare sau instalaţii care periclitează siguranţa circulaţiei”. Numai că, potrivit surselor noastre, în teren lucrurile stau cu totul altfel. Agenţii comerciali – de la simple magazine, până la afaceri precum restaurante, hanuri, cluburi, benzinării sau service-uri auto – care sunt amplasaţi pe marginea drumurilor naţionale nu au autorizaţii. Unele, mai mici, ar trebui să plătească 470 de euro pe an pentru a intra în legalitate. Altele, cu un amplasament mai mare, 1.700 de euro. Dacă micii întreprinzători ar putea invoca lipsa resurselor financiare ca motiv pentru neplata autorizaţiei, alţii, mai mari, nu ar trebui să aibă astfel de probleme. La poziţia 226 din documentul prezentat în facsimil figurează „Regie Autonomă Aeroport” care „refuză autorizarea, lipsă resurse financiare”. Potrivit surselor noastre, este vorba despre Aeroportul Craiova, care are patru deschideri la drumul naţional, adică patru zone de acces pentru care nu plăteşte.
Cum păcăleşti CNADNR
Eludarea legilor în privinţa autorizaţiei la CNADNR este o practică deja împământenită. Agenţii economici pot refuza autorizarea pe motiv de „lipsă resurse financiare” – aşa cum se întâmplă în sute de cazuri, potrivit documentelor. O altă modalitate pe care agenţii economici o au la îndemână este, de fapt, o speculaţie a legislaţiei: aceştia pot susţine că nu au acces direct la drumul naţional, ci prin intermediul unui drum colector. În multe cazuri, acest drum colector există doar în hârtiile proiectantului, nu şi în realitate. Raţiunea pentru care este folosită această speculaţie rezidă în faptul că la art. 38 din OG nr. 47/1997 se prevăd următoarele: „(2) Pe sectoarele de drum din afara localităţilor, obligaţiile prevăzute la alin. (1) (n.n.- de întreţinere) revin, după caz, administratorului drumului. (3) Întreţinerea drumurilor colectoare care asigură accesul de la proprietăţi către drumurile naţionale revine autorităţilor administraţiei publice locale”.
Legea, aplicată cu pensula
O altă ilegalitate are loc în cazul benzinăriilor. Legea prevede în cazul lor construirea unor benzi de accelerare şi decelerare pentru realizarea accesului sigur al maşinilor. Dacă pe autostrăzi aceste benzi există, pe drumurile naţionale sunt trasate pe asfalt cu pensula. „Pentru căile de acces la diferite obiective prevăzute la lit. B poziţia 16 din tabel (n.n. - staţii de distribuţie carburanţi, hoteluri, moteluri, depozite, spaţii comerciale, show-room etc.), suprafaţa supusă tarifării reprezintă terenul ocupat din zona drumului, respectiv din ampriza şi zona de siguranţă, prin realizarea accesului cu racordare simplă (dacă amplasamentul este situat în localitate) a benzilor de accelerare şi decelerare (dacă amplasamentul este în afara localităţii), respectiv a benzii de stocaj pentru virare la stânga (...)”, se arată pe site-ul CNADNR.
