2019-10-23 05:46

Alegerea de după alegeri

 |  17:13

Eduard Ivaşcu

A trecut și rândul ăsta de alegeri, PSD s-a reîntors la butoane, o euforie roșie plutește peste țară dar, cu toate astea, Liviu Dragnea nu e pe deplin mulțumit. Parcă ceva lipsește. Asemenea conducătorului de oști care tocmai și-a decimat adversarii - e drept, în alegeri, varianta modernă și mai puțin sângeroasă a bătăliilor medievale -, Dragnea face ochii roată peste câmpul de luptă și nu înțelege de ce, așa victorios și adulat cum este el, nu poate face chiar tot ce vrea. Doar “the winner takes it all”, așa l-a învățat un cântec care i-a marcat tinerețea. Și atunci, dacă e așa, de ce el, victoriosul de la urne, nu poate fi înscăunat sau, mă rog, cum se zice acum, desemnat prim ministru? Ce valoare are o lege, oricare ar fi ea, în fața votului a milioane de oameni? Ce contează o condamnare, chiar definitivă, dacă motivul pentru care ai fost condamnat, respectiv fraudă electorală la referendum, te-a ajutat să devii mai bun și să câștigi acum, iată, fără fraudă, alegerile?

Toate aceste întrebări îl chinuie astăzi, la umbra Cotrocenilor, și nu îl lasă să se bucure pe deplin de victoria zdrobitoare de la urne. El, baronul neaoș de Teleorman, care făcea alergie în campanie la toți cei cu nume „neromânești” – Klaus, Julien si alții asemenea – se împiedică acum din nou de ei, ca de un ciot... O nebunie, pe care nici el și nici partidul, care îl susține unanim și necondiționat, nu o poate cuprinde cu mintea. Nu e democratic, spun tot felul de avocați de ocazie, de care PSD nu duce astăzi lipsă. Ori Dragnea, ori suspendarea, spun șefuleții de prin partid, prea înfierbântați ca să mai aibă și argumente. De la Traian la Klaus, chipul dușmanului a suferit o transformare epică în mintea colectivă a poporului PSD, iar Liviu Dragnea, cuprins de sentimente contradictorii, se simte prins ca într-o menghină. Să se lase purtat de valul de furie care îl cuprinde atunci când se gândește că este atât de aproape de ce și-a dorit, și totuși atât de departe, sau să își urmeze instinctul, viclean și rațional, și să facă acum un pas înapoi pentru a putea face mai târziu doi pași înainte.

Altfel spus, asalt la baionetă împotriva „tiranului” Klaus, în fruntea trupelor pesediste deja stârnite, sau plasarea unei marionete la Palatul Victoria, acceptată și de Cotroceni, dar „păpușată” de mâinile experte ale lui Liviu Dragnea. Grea alegere pentru un învingător! Să instalezi pe altul în scaunul la care ai visat o viață, și pentru care ai dat din coate ca să îți faci loc prin diverse partide, este dureros și poate chiar riscant. Ajunsă în capul mesei, și influențată de unul sau de altul, „păpușii” îi pot veni idei și, cine știe, se poate chiar întoarce împotriva păpușarului. Că așa e în politică, nu e mereu pentru cine se pregătește...


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-12-29



Parerea ta...

Doresc sa comentez



MAI VECHI...

Perfectul referendum PSD-ist Inumană alegerea datei de 11 octombire pentru alegerea marelui şef al celui mai mare partid al României. De cu zori, social-democraţii zeloşi s-au prezentat la urne să-şi voteze unicul candidat. Nici baronimea nu s-a simţit bine. În loc să-şi numere banii la gura şemineelor pe o zi ploioasă şi friguroasă, grofii PSD au fost obligaţi să numere voturile lui Dragnea, să raporteze prezenţa la vot la oră fixă, ba, de ce nu, şi voturile pro-Dragnea
11 Oct 2015 |

PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray