2019-09-21 12:53

Bruxelles pe Dâmboviţa

 |  19:57

Eduard Ivaşcu

Politica la Bruxelles pare mai calmă, mai ferită de scandaluri publice şi mai “organizată“ decât la Bucureşti, însă este, poate tocmai de aceea, mai opacă şi mai inaccesibilă publicului larg. Un fel de Eurovision politic, în care, de multe ori, câştigătorul este rezultatul unui compromis de culise între vechi adversari, ireconciliabili altfel.

Este şi cazul luxemburghezului Jean-Claude Juncker, noul preşedinte al Comisiei Europene, un veteran al politicii europene, dar şi reprezentantul unui stat minuscul, strivit între “greii” Franţa şi Germania şi poate tocmai de aceea agreat de aceştia.

Deşi alegerea lui Juncker, pentru prima dată luând în considerare şi voturile obţinute în alegeri de familia sa politică, Partidul Popular European, nu a fost deloc una simplă, greul de abia acum începe.

Desemnarea, la pachet, a Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, a preşedintelui Consiliului European şi a şefului Eurozonei, urmată apoi de numirea comisarilor din „guvernul” Juncker, riscă să se prelungească destul de mult în toamnă. Mai ales într-o Europă precum cea de acum, măcinată de contradicţii, tot mai puţin unită şi în care statele, purtând încă sechelele crizei, pun interesele proprii deasupra integrării europene.

Între cele 28 de state membre, România este atipică şi din acest punct de vedere, pentru că, în cazul politicienilor noştri, nici măcar interesul naţional nu mai reuşeşte să le insufle o minimă solidaritate.

Totul este privit prin prismă electorală, de partid, iar asta ar putea periclita poziţia de negociere a României. Chiar dacă, poate pentru prima dată, şi preşedintele şi premierul sunt de acord, verbal cel puţin, asupra numelui candidatului şi portofoliului vizat. Dacian Cioloş, actualul comisar european pentru Agricultură, este o variantă de compromis care a slujit bine interesul României în ultimii ani, ocupând un post peste „greutatea” ţării în UE.

O poziţie unită, Ponta-Băsescu, măcar pe acest unic obiectiv, ar putea aduce României acelaşi post, sau unul de aceeaşi importanţă. Numele nu este foarte important, dar ar trebui evitaţi politrucii de partid. Altfel, dacă vom trage de timpul nostru şi vom insista să reinventăm roata, cu dileme de genul “Cine are dreptul să facă propunerea: preşedintele sau premierul?”, vom primi doar ceea ce mai rămâne de la masa celor 27. Multilingvismul, spre exemplu, că tot avem experienţă!


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2014-07-21



Parerea ta...

PRIBEAGUL
18 Iul 2014

O abordare de bun simt, dar totusi e greu de crezut ca, daca li se ofera, vor scapa ocazia de a ne oferi un bilci la care ne vom uita totii cu gura cascata.
CETATEAN
20 Iul 2014

Numele Ivascu inseamna ceva.Ca stie.Eu nu am fost informat ca dv.Nu am Harvard ori MBA in vreo stiinta.Eu stiu ca si spun ca orice calup infirmational are cap si coada pentru ca exista un inceput si un sfarsit in toate.Acum e sfarsitul cozii vechiului calup.Maiestria e sa incercati si sa reusiti a parea oricui sau macar celor mai multi ca sfarsitul de acum este legat de inceputul urmator.Daca il mai prindem(prindeti).Unii au reusit mereu de sute de ani.Asa ca sistemul pare de mare si onorabika traditie.Unii nu au reusit niciodata.Asa ca istoria scrie istoria sistemelor. Poate neamul "prost" are in ADN neputinta sa fie lume "buna".Poate lumea "buna" pune neamurile "proaste" la teste.De ce ? Who cares ?
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray