Cică, facem o altfel de politică, pas cu pas. Dar, pașii aceștia sunt invizibili, la un an și jumătate de la preluarea mandatului. Am sărit din lac, în puț: de la președintele face-tot, la președintele nu-fac-nimic. E adevărat, dacă se ține de litera Constituției, președintele nu are multă forță, în niciun caz atâta cât și-a arogat-o Traian Băsescu, care rupea ficați oricând și la orice oră avea chef. De aceea, românii nu aveau mari așteptări de la Iohannis. Dar faptul că stimularea creșterii bugetului Apărării este singura promisiune electorală onorată de acesta, calcă rău pe nervii electoratului care l-a susținut în toamna târzie a lui 2014.
Internetul este plin de texte în care votanții își exprimă dezamăgirea față de un Iohannis care „privește cu îngrijorare” sau „cu atenție”, în funcție de situație. Mai fac referire aici și la „să luptăm cu toate forțele împotriva corupției”, citat care, personal, îmi place la nebunie, fiind folosit de Iohannis exact în momentul în care o decizie definitivă a stabilit că a ocupat abuziv un imobil, decizie pe care o contestă.
Altfel, domnul Iohannis face pasiuni pentru top modele economice: vacanța de iarnă în SUA, vacanța de primăvară în Israel. Aventura americană a cuplului prezidențial ne-a costat multe mii de dolari (întrucât este președinte, Iohannis a beneficiat de escorte SPP, plătite din bugetul național). În Israel, Iohannis a respectat protocolul impus, cum ar fi poze pe Facebook de la Zidul Plângerii, obicei ajuns deja plastifiat, întrucât una e când te afișezi la un moment solemn din sinceritate și alta e pentru like-uri și share-uri. Apoi, domnul președinte ne-a înștiințat că mai stă o zi în Israel, pentru deconectare, amintindu-ne că într-o viață anterioară nu mai știu ce-ar fi făcut sau ar fi fost sau... nici nu mai contează. Important e că, în viața asta, în timp ce soții Iohannis se plimbau prin Israel, iarăși pe banii noștri, în țară aveam o criză ce necesita prezența urgentă a președintelui, criză declanșată înainte de decizia de amânare a plecării din Israel.
Dacă aș fi fost parlamentar, nu m-aș fi sfiit să propun suspendarea președintelui. Cum nu am această calitate, mă mărginesc să-mi exprim speranța ca regretele profunde care mă încearcă acum, fiindcă l-am votat pe Iohannis-MSR (MiSeRupe), să fie împărtășite de milioanele de români care au făcut același gest.
