2019-10-19 07:46

Gata cu chibițeala!

 |  16:51

Robert Veress

Avem așa:

1. Politica ne privește pe toți. Am trecut, inițial, mai departe, considerând că afirmația e de la sine înțeleasă. Dar realitatea mă obligă să fiu prevăzător. Așa că, explic: politica înseamnă legi, înseamnă guvernare, înseamnă cadrul în care trăim. Politica îți poate otrăvi aerul, apa, alimentele. Sau ți le poate face mai curate. Să spui „Nu mă interesează politica!”, înseamnă să spui „Nu mă interesează cum trăiesc!”. Poți să nu te duci la alegeri, doar ca formă de protest mut, pentru a nu valida, prin prezența ta, oferta curentă de pe buletinele de vot. Însă, dacă nu te duci, fiindcă „nu te interesează”, ești unul care se lasă în voia sorții, o mortăciune.

2. Politica e o curvă, pentru că politicienii sunt corupți (coruptibili și corupători). Această afirmație, repetată în alte țări, civilizate, este puternic generalizatoare și ofensatoare la adresa multor oameni onești, de bună credință. La noi, din păcate, extrem de puțini dintre politicieni se simt lezați când o aud. Asta ne duce la

3. Politica poate fi bună, însă oamenii care o fac nu sunt buni. Înseamnă că e nevoie de alții. De unde? Evident: dintre noi*, cei care spunem că politica e o curvă și cei care o fac sunt corupți. Nu ridica din umeri spunând „nu mă pricep!”, fiindcă nu e ca la stadion, unde spectatorii nu pot intra pe teren să le arate jucătorilor cum se face, fiindcă n-au talentul și antrenamentul necesare, știind doar în mintea lor că „mingea nu acolo trebuia dată”. Nu poți să spui „hai, bre, că eu nu știu când e aerul curat și când e otrăvit, nu știu cum se otrăvește și nici ce trebuie făcut să se oprească otrava!”. Este chiar așa: la politică toți ne pricepem. Iar evident: nu în aceeași măsură, nu la nivel macro, că nu toți putem fi miniștri sau parlamentari; însă, toți putem avea un cuvânt de spus – nu doar la alegeri, punând ștampila într-o anume căsuță, ci la baza piramidei, în organizația teritorială a unui partid. E înțeleaptă vorba care spune că „peștele de la cap se împute”, însă tot așa de adevărat e că fără coadă și aripioare peștele nu poate înota, nu poate supraviețui până ajunge în plasa pescarului, spre a avea de unde se împuți. În România nu sunt piramide semețe, fiindcă bazele sunt mici și șubrede. PSD, PNL – partide mari? Doar dacă vorbim de intențiile de vot. Altminteri, activele de partid sunt mult mai mici de cât s-ar impune să fie. Doar PSD se laudă cu un număr ceva mai mare de membri, în virtutea faptului că i-a moștenit pe cei al defunctului Partid Comunist. Dar tot este insuficient pentru a reprezenta, cu adevărat, o soluție doctrinară (de stânga).

Prin urmare, schimbarea e în puterea noastră, oricât de lemn poate suna afirmația, fiind o repetiție a formulei propagandistice trimisă în derizoriu de politicieni ce nu cred o iotă din ce spun în public. Nu o vom putea determina de pe azi, pe mâine, ci lent și deci cu multă răbdare, efort, sacrificiu. Intrând într-un partid și participând activ la viața acestuia, putem avea un cuvânt de spus măcar în privința unui reprezentant. Poate că la început, la vot (mă refer la votul intern), nu va ieși reprezentantul dorit, fiind ofertat electoratului tot un „neica nimeni”, din cauza jocurilor de culise. Însă măcar vei avea ascendentul moral pentru a critica public, în cunoștință de cauză. Și, dacă ai dreptate, vei avea șansa ca mai mulți să se ralieze și să forțăm schimbarea în bine.

Lăsând partidele și politica, în continuare, pe mâinile cui s-o nimeri, nu ne putem aștepta la schimbări în bine. Degringolada din PNL, manifestată prin înlocuirea a doi candidați la funcția de primar al Capitalei, din proprie voință, plus unul forțat la retragere de acuzațiile de corupție în legătură cu alegerile, este o dovadă peremptorie a unei lipse acute de profesionalism la vârf, dar cu un lanț al slăbiciunilor vizibil în activul de partid.

După tragedia din Colectiv am irosit o șansă de înnoire a clasei politice prin implicare activă și de durată, nu doar chibițeală de Facebook. A rămas doar o lehamite față de partidele tradiționale și o tendință crescândă de orientare spre „independenți”. Dar independența în politică e o iluzie, mai rău, o ipocrizie. Iar lehamitea față de partidele tradiționale ține de politica struțului: ne pute rău ce vedem, dar nici nu dăm cu odorizant, ne limităm să ne ținem de nas.

* Folosesc în acest editorial persoana I pentru elocvență. Jurnalismul este una dintre puținele profesii pentru care este interzisă implicarea directă în politică. Sunt conștient că puterea exemplului este cel mai bun instrument de convingere, însă deontologia îmi limitează capacitatea de acțiune.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-04-25



Parerea ta...

CROCODILUL FLAMAND
21 Apr 2016

PROBLEMA E ALT...PENTRU CA FOSTA SECURITATE E CAPUL RAUTATILOR...AU DAT ROMANIA PE MANA MAFIOTILOR INTERNATIONALI...MONACO-PANAMA-MIAMI-DUBAI ETCETERA...SI TOTI POLITICIENII SUNT RECOLTATI DIN PEPINIERA DE VIPERE ALE SECURITATII CARE E CONDUSA MAI NOU DE MOSSAD...DE AIA NU ARE CE SA SE SCHIMBE...VOTEZI DEGEABA...CINE COMENTEAZA MOARE CALCAT DE MASINA SAU IN ALTE INCIDENTE FABRICATE DE SECURISTI...ASTA E SITUATIA...GAME OVER...TREBUIE UN NOU SERVICIU DE SECURITATE...O NOUA JUSTITIE...TOATE BANCILE CONFISCATE....EXPROPRIATI TOTI MAFIOTII...SA VEDEM CINE POATE SA FACA ASTA
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray