2019-11-18 06:47

Lecția vulturilor pentru „rățuștele” din Palatul Victoria

 |  13:27
Lecția vulturilor pentru „rățuștele” din Palatul Victoria

La 12 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România a preluat, de la 1 ianuarie 2019, Președinția rotativă a Consiliului UE.

Doar că, pregătirea, preluarea și derularea acestei președinții a fost și este bruiată de disputele dintre președintele Klaus Iohannis și Alianța PSD-ALDE, adică Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu, Vasilica Viorica Dăncilă și miniștrii instalați la Palatul Victoria. Imediat după preluarea președinției, prestația miniștrilor cabinetului Dăncilă a început să fie taxată dur, atât de presă, cât și de oficialii europeni, din cauza gafelor și a elucubrațiilor debitate. Dar, așa se întâmplă când tu, baron de Teleorman, pe numele tău Liviu Dragnea, vrei să te iei la întrecere cu vulturii din Europa zburând pe curcani, rațe sau prepelițe. Adică vrei ca Dăncilă să fie vulturul Europei, dar ea are doar aripi de prepeliță, iar miniștrii sunt precum rățuștele din Herăstrău! Însă, Liviu Dragnea a uitat, sau poate nu știe, că prima regulă a managementului de succes este una simplă și foarte clară: nu trimite rațele la școala vulturilor.

De ce? Pentru că nu va merge niciodată. Vei obține doar niște biete rațe nefericite. Nu vor urca niciodată pe culmi precum vulturii și, ca atare, nu vor face altceva decât să măcăne. Și apoi vor mai face și ceva... pe tine. Iar atunci, tu, baronule de Teleorman, vei spune: „Știu... Am încercat!”. Dar, înainte de a trimite “rățuștele” din Palatul Victoria la Consiliul Uniunii Europene ar fi trebuit să ști foarte bine lecția despre cum își alege vulturoaica tatăl pentru puii săi. De ce? Pentru că vulturoaica face un lucru foarte interesant. Rupe dintr-un un copac sau dintr-un tufiș o crenguță, o ia în cioc, zboară la înălțime și începe să facă cercuri. În jurul femelei se adună masculii, iar apoi „domnișoara” noastră dă drumul la crenguța din cioc și așteaptă. Atunci un vultur coboară cu viteză și prinde în aer crenguța, nu o lasă să cadă, după care o aduce și i-o dă vulturoaicei foarte elegant, de la cioc la cioc. Femela ia această ramură și o aruncă din nou, masculul o prinde din nou și o aduce la ea, iar ea aruncă din nou… Și așa se repetă de multe, multe ori. Dacă vulturul prinde ramura de fiecare dată într-o anumită perioadă de timp în care femela o aruncă repetat, ea îl alege și se împerechează cu el. Pare ciudat la prima vedere, dar mai târziu veți înțelege de ce face acest lucru. După ce s-au împerecheat, își aleg o stâncă, construiesc un cuib, iar mama și tata încep să smulgă de pe corpul lor puf și pene. Cu puful și cu penele ei căptușesc cuibul, astupă toate găurile din cuib, făcând-l moale și cald. Într-un astfel de cuib, moale și cald, femela vultur depune ouăle și le protejează până ies puii. După ce apar puii, părinții îi acoperă cu aripile și trupurile lor până când micii vulturi se întăresc și devin mai puternici. Îi protejează de ploaie, de soarele care încălzește puternic, le aduc apă, mâncare și puii cresc. Încep să le crească penele, aripile și coada. Deși încă sunt mici, mama și tata știu că a venit timpul…A venit timpul ca puii să părăsească cuibul. Tatăl apucă cu ghearele marginea cuibului și începe să-l scuture. De ce face acest lucru? Pentru a da jos toate penele și puful, astfel încât să rămână doar cadru rigid din ramuri, pe care l-au țesut și împletit împreună cu mama puilor.Puii încă mai stau în cuib, un cuib care între timp s-a transformat dintr-un dormitor moale și comod, în unul dur și incomod, și nu înțeleg ce s-a întâmplat, de ce lucrurile s-au schimbat atât de brusc. Mami și tati au fost până acum atât de grijulii și blânzi, iar acum? În timp ce tatăl se ocupă de cuib, mama își desface aripile și se duce după mâncare, prinde un pește și vine cu el, dar de data această nu îl duce puilor în cuib ci stă la aproximativ cinci metri de ei, astfel încât puișorii care au devenit destul de mari să poată vedea. Apoi, în timp ce puii se uită, mama vultur începe să mănânce prada liniștit. Puii stau în cuib, țipă, fac zgomot, nu înțeleg ce se întâmplă, pentru că înainte totul era diferit. Mama și tata le dădeau mâncare, apă, dar acum totul s-a schimbat: cuibul a devenit rigid, nu mai are pene și puf, iar părinții mănâncă pește singuri și nu se împart cu ei. Ce ar trebui să fac? Se întreabă puiul. E simplu, vrei să mănânci, trebuie să părăsești cuibul. Nesiguri și fricoși la început, puii încep să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut niciodată. Nu ar fi îndrăznit vreodată să facă aceste mișcări dacă părinții ar fi continuat să se îngrijească de ei și dacă cuibul nu ar fi devenit un loc incomod pentru ei. Astfel puii ies din cuib și încep să se târască. Cuibul este pe o stâncă, pe o stâncă abruptă, astfel încât nici un prădător să nu le pună viața în pericol. Pentru pui totul este nou, fiecare mișcare pe care o face îi vine greu, iar la un moment dat ajunge pe marginea stâncii și cade în abis. Aici intervine tatăl, cel care odată prindea crengile aruncate de cea care urma să devină mama puilor lui, zboară ca o săgeată și prinde puiul pe spatele său, după care îl duce în cuibul inconfortabil, pe aceeași stâncă și totul începe din nou. Puii cad, dar tatăl lor îi prinde, asemenea lui Superman. Tatăl își prinde puii pe spatele său. La vulturi niciun pui nu moare zdrobit în prăpastie. Tatăl va repeta această procedură până când, la un moment dat, puiul începe să facă mișcări pe care nu le-a mai făcut niciodată: își întinde aripile în vânt, prinde curentul de aer și începe să zboare. Așa vulturii își învață puii să zboare. Și de îndată ce puiul începe să zboare, părinții îl iau cu ei și îi arată locurile unde se găsesc pești. Nu-i mai duc mâncarea în cioc, așa cum făceau la început. Vulturoaica se împerechează doar atunci când masculul îi demonstrează că este bun pentru a fi tatăl puilor ei. Ea nu-și permite să se împerecheze fără a testa viitorul partener. Asta ar costa-o prea mult. Vulturii fac câte un pui, maxim doi, iar pentru ca acești pui să crească în siguranță, este nevoie de un tată capabil să-și prindă puii de fiecare dată, până învață să zboare. Dacă ți-ai greșit cariera, e ceva destul de grav, dar oricând o poți lua de la capăt. Însă, când vine vorba despre România și interesele naționale, ecuația e mult mai complicată. De aceea, Dragnea trebuia să studieze și să exerseze din greu, cu Dăncilă și compania, lecția despre cum își alege vulturoaica tatăl pentru puii săi. Dar, e greu să te iei la întrecere cu vulturii când zbori pe rățuște!  


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-02-14



Parerea ta...

FRUMOS....
07 Feb 2019

Numai că ei...GAȘCA DRAKNEA & CO NU ȘTIU, NU REALIZEAZĂ CĂ-S RAȚE! D-aia nu au ECOU nici pentru țară, cu atât mai mult pentru ÎN AFARĂ! Ei se dă vulturi cu egalii, dar mai ales cu cei mai mici, ce nu pot riposta pe măsură... cu aceeași monedă pentru că CIOCOII VECHI ȘI NOI au puterea coercitivă asupra revoltaților ținând pâinea și cuțitul împrumutate de la vecini pe care o dau apoi celor mai mici, spunând că pentru FAVORUL ăsta, o să le mai bage o taxă și/sau un impozit și că vor trebui să muncească ei, cu tot neamul lor ca să plătească datoria externă!
îN ALTă ORDINE DE IDEI,
07 Feb 2019

să nu-mi fie cu SUPĂRARE, dar și ăia de-acolo, din staff-ul UE doar pe degetele unei singure mâini par CEVA de capul lor, în rest...animale de la Ferma Animalelor!
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray