2019-11-22 18:03

O altfel de statistică sumbră a României

 |  16:13
O altfel de statistică sumbră a României

Doctorul în științe economice Raluca Prelipceanu i-a surprins, de curând, pe participanții la conferința „Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie”, cu o serie de date uluitoare privind fenomentul emigrației din România.

Totodată, doctorul Raluca Prelipceanu, care și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona, a prezentat și consecințele grave, pe termen lung și mediu, ale emigrației românești, dar și o serie de cauze care au condus la o perspectivă extrem de sumbră. Raluca Prelipceanu a atras atenția că țara noastră se află pe locul doi în lume, după Siria, ca număr de populație care emigrează, adică în jur de 9 români pe oră, ceea ce înseamnă în jur de 17% din populația activă a țării, adică 1/5 din întreaga populație. Ca atare, România a devenit sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania, și supercalificată pentru SUA și Canada. De asemenea, între 2007 și 2017, țara noastră a pierdut 40.000 de medici și 84.000 tineri sub 36 de ani, din care 61% femei, iar 19% dintre ei aveau studii superioare. Însă, o serie de date prezentate de Raluca Prelipceanu sunt de-a dreptul înfiorătoare, iar consecințele sunt incomensurabile pentru România: 

- 5 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigranți: - pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici pe cheltuiala statului român;

- copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă peste 5-10 ani; - a crescut vârsta la care femeile procreează (de la 18 ani în 1980 la 30 de ani în 2017);

- 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România, fiind pierduți definitiv; - 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA); - diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează interesele României, nu susține interesul național; - are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante); - se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii unei familii, bigamia etc); - emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări; - dezvoltarea noastră economică este doar din industria auto, informatică și consum; - 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini; marile magazine cu produse agro-alimentare distrug agricultura românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor), care a devenit una de subzistență; - principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.

Dar, Raluca Prelipceanu le-a prezentat celor prezenți la conferința mai sus menționată și o serie de cauze care au condus la această cruntă realitate românească cu perspective foarte sumbre. De ce s-a ajuns aici? În opinia ei, din următoarele motive: 

-incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani; - lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe termen mediu și lung; - nepotismul infiltrat în toate structurile, care crează imobilism și rezistență la transformare; - supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe; - birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere după alegeri; - distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.

Trebuie subliniat că datele extraordinare și concluziile alarmante prezentate de Raluca Prelipceanu sunt rezultatul unei ample cercetări făcute de ea, direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe tări europene, SUA și Canada. Însă, ceea ce știe mai puțin este faptul că Raluca Prelipceanu are o poveste de viață fabuloasă, care oricând ar putea rivaliza cu un film de Oscar. Având un asemenea CV, dobândit și certificat la Sorbona, Ralucăi Prelipceanu i s-a propus să lucreze la Banca Mondială, sau ca înalt funcționar în domeniul economic, la Bruxelles. Dar, ea a refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România ca să ajute la reconstrucția economică a tării. Însă dezamăgirea a fost foarte mare întrucât, la nivelul ei de pregătire și instruire, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn existența. Ca atare. pentru a putea să-și continue cercetările economice a intrat în monahism, ajungând la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni. Este doar o secvența incredibilă dintr-o realitate sumbră a României, văzută și trăită de o româncă de mare character, cu o poveste de viață fabuloasă. Trist, dar adevărat!  


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-04-11



Parerea ta...

RONA
07 Mai 2019

In fine, articolul este interesant, dar ce-i cu aceasta poza? O poza a autoarei studiului sau una despre migratie nu erau mai potrivite?
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray