Asta este instigare explicită (mă rog, agramată, dar explicită) la ură împotriva celor care au redactat acele biblii „satanice”; de asemenea, este ofensă la adresa autorității - respectiv, la adresa Ministerului Justiției, care furnizează bibliile, precum și la adresa magistraților, care permit folosirea acestora; mai este ofensă și la adresa celor care jură pe acele biblii. Am înșirat fapte incriminate de codul penal, fapte pe care magistrații le-au tolerat, iar Patriarhia le-a încurajat, trimițând 12 biblii omologate („binecuvântate de Patriarhul Daniel”, a precizat Becali) instanței unde, marți, Becali a depus mărturie în procesul milionarului Puiu Popoviciu. Le-a trimis cu mare milostenie, nu-i așa, pentru ca „marele creștin” să aibă pe ce jura. Și Becali a jurat - evident, strâmb, comițând o nouă infracțiune, de sperjur, pe lângă marele păcat al minciunii: „Eu mai știu atunci ce era? Că erau alte vremuri, alte lucruri... Eu eram alt om. Atunci, pe vremea aia nu eram Gigi, nu eram Gheorghe... Acuma sunt Gheorghe. Acuma am învățat și eu din Sfintele Scripturi, că dacă vei descoperi aproapele tău și Dumnezeu îți va descoperi ție la Judecată”. Astfel a justificat retractarea declarației date procurorilor, declarație prin care îl incrimina pe Popoviciu.
Blasfemie - încă una, comisă de acest măscărici. Pentru credincioșii cu intelect limitat, simpla pronunțare a unor cuvinte precum „Dumnezeu” și „Sfintele Scripturi” în aceeași propoziție ar indica faptul că autorul este o persoană evlavioasă. Dar, pentru cei avizați, ipocrizia lui Becali este transparentă, el pozând în practicant și susținător al credinței ortodoxe, doar pentru a-și atrage suport public.
Nu e de mirare faptul că mascarada nu este expusă ca atare, ci încurajată de la vârful ierarhiei BOR. Doar înalții prelați se ocupă mai mult cu politica, nu cu cele sfinte. Iar interesul politic spune că este recomandabil să încurajezi un infractor care face donații peste donații Bisericii și unor nevoiași, decât să refuzi donațiile și să îl stigmatizezi pe „binefăcător”, în condițiile în care deja a câștigat simpatia maselor. Dacă Becali ar avea un accident fatal, BOR l-ar sfinți. Sfântul Becali ar fi pictat pe pereții Catedralei Mântuirii Neamului.
Este, însă, demoralizantă, lipsa de reacție a celor care ar avea un cuvânt de spus dar tac „înțelept”, deși altfel fac pe marii exegeți și moraliști ortodocși ori de câte ori se ivește prilejul.
