2020-01-19 13:15

Bătălia diplomatică pentru România Mare. Unirea din 1918 şi Masoneria

 |  21:00
Bătălia diplomatică pentru România Mare. Unirea din 1918 şi Masoneria

Unirea tuturor românilor într-un singur stat a fost câştigată pe front în Primul Război Mondial. După Bucovina şi Basarabia, pe 1 decembrie 1918, Transilvania se alătura României, dată care este în prezent ziua naţională. Recunoaşterea acestei uniri de Marile Puteri a fost obţinută în urma unor alte bătălii, duse în cancelariile diplomatice. Alexandru Vaida Voevod a intrat în Masonerie pentru a putea negocia în numele României, după ce premierul Brătianu s-a certat cu reprezentanţii Marilor Puteri.

Pe 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia proclama unirea Transilvaniei cu România, însă această decizie populară trebuia recunoscută de Marile Puteri la Conferinţa de Pace de la Paris. Premierul Ion I.C. Brătianu nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu reprezentanţii Marilor Puteri, iar această sarcină a căzut în seama lui Alexandru Vaida Voevod, care a intrat în Masonerie pentru a putea să negocieze mai bine.

În vara anului 1919, Conferinţa de Pace de la Paris se afla în plină desfăşurare, iar premierul român Ion I.C. Brătianu reuşise să enerveze la culme Marile Puteri refuzând să cedeze presiunilor. Brătianu cerea respectarea înţelegerilor făcute înainte de intrarea României în Războiul Mondial – asta în vreme ce preşedintele american Woodrow Wilson impusese principiul anulării acestor tratate. Polonia a fost prima ţară care a cedat presiunilor Marilor Puteri şi a semnat pe 28 iunie 1919 „Micul Tratat de la Versailles” care marca o inovaţie în relaţiile internaţionale: înfiinţarea unui sistem internaţional de protecţie a minorităţilor pus sub controlul Ligii Naţiunilor.

Înfrângerea lui Brătianu

Brătianu a încercat să reziste acestor presiuni – pe 28 iunie 1919 a semnat Tratatul de pace cu Germania, însă a refuzat să semneze un tratat identic cu Austro-Ungaria. Pe 2 iulie, Brătianu se întorcea la Bucureşti decis să nu semneze nimic - însă la puţină vreme a trebuit să facă faţă atacului Republicii Sovietice Ungare conduse de Bela Kun. După campania de succes din iulie-august 1919, Budapesta a fost ocupată, însă Brătianu a continuat să reziste presiunilor occidentale. Până la urmă, tratatul a fost semnat de liderul transilvănean Alexandru Vaida Voevod pe 9 decembrie 1919. Ungaria a recunoscut Marea Unire prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. Însă în toată această perioadă Vaida Voevod a dus o luptă pentru România pe alt front: cel masonic.

Vaida Voevod preia ştafeta

Cazul intrării lui Vaida Voevod în Masonerie este cunoscut mulţumită păstrării unor documente şi a studiilor efectuate de Horia Nestorescu Bălceşti. Acest pas a fost făcut de Vaida Voevod cu aprobarea premierului Brătianu – care bănuia că până la urmă va trebui să cedeze şi şi-a pregătit din timp un înlocuitor capabil şi cu legături folositoare la Paris. Brătianu i-a adresat lui Iuliu Maniu o scrisoare în care este relatată discuţia despre Ordinul masonic dintre el şi Vaida-Voevod. De altfel, însuşi Alexandru Vaida Voevod îi va împărtăşi lui Iuliu Maniu intenţiile sale referitoare la aderarea la Ordinul masonic.

Intrarea în Loja Ernest Renan

Alexandru Vaida Voevod a fost primit în Loja pariziană Ernest Renan – care număra peste o sută de membri, dintre care 11 erau jurnalişti, ceea ce este în măsură să explice presa favorabilă de care s-au bucurat românii la Conferinţa de Pace. Cererea de iniţiere a românilor datează din 14 mai 1919 – deja la această dată izbucniseră primele neînţelegeri între români şi Marile Puteri. Pe lângă Alexandru Vaida Voevod au mai intrat în Masonerie avocatul Voicu Niţescu, Mihai Şerban – licenţiat în agronomie la Halle şi doctor în drept, conferenţiar la Universitatea din Iaşi -, avocatul arădean Gheorghe Crişan, inginerul inventator şi pionier al aviaţiei mondiale Traian Vuia, diplomatul Caius Brediceanu din Lugoj, consilier la Ministerul Afacerilor Externe al României.

Intrare rapidă

Nestorescu Bălceşti apreciază că intenţiile românilor erau însă mai vechi, fiindcă la 8 mai 1919, Alexandru Vaida Voevod ceruse, conform uzanţelor masonice, în lipsa cazierului judiciar, un certificat din partea Legaţiei române la Paris, din care rezulta că nu suferise nici o condamnare. Odată cererea primită, Maestrul Venerabil al Lojii Ernest Renan o transmite, la 24 mai 1919, Consiliului Ordinului, nu fără o recomandare dintre cele mai călduroase: „Îmi permit să vă atrag atenţia binevoitoare asupra caracterului excepţional şi cu totul special al acestei cereri. Aceşti profani nu sunt decât de puţină vreme la Paris. Cererea lor este însoţită de certificatul de onorabilitate, cu caracter oficial, echivalentul cazierului lor judiciar. În plus, însuşi caracterul misiunii lor diplomatice îi pune la adăpost de orice suspiciune. Pe de altă parte, şederea lor provizorie la Paris constituie pentru anchetatori un element de care trebuie ţinut seama, căci nu ne putem gândi în a proceda la altă informare decât la un interogatoriu cât de profund cât ar fi posibil. În sfârşit, apropierea plecării lor ar face poate imposibilă iniţierea lor, dacă ar trebui să se respecte strict şi în mod scrupulos termenele impuse de regulamentul general în ceea ce priveşte data depunerii cererii şi cea a iniţierii lor”.

Audierea lui Alexandru Vaida Voevod a avut loc în 28 iulie 1919. A doua zi, Maestrul Venerabil al Lojii Ernest Renan, Marcel Huart, îl anunţa pe ministrul român că, îndată după audiere, numeroasa adunare i-a fost în întregime favorabilă. Cu alte cuvinte, a fost votată în unanimitate primirea în francmasonerie. Iniţierea a fost folosită se pare cu succes de reprezentanţii României la Paris. Multe dintre întâlnirile şi discuţiile lor au rămase secrete, însă

Cum s-a bătut Brătianu pentru România Mare

La Conferinţa de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial, premierul român Ion. I.C. Brătianu a trebuit să-i înfrunte pe miniştrii de Externe ai celor patru Mari Puteri - Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa şi Italia - pentru a obţine România Mare. Stenograma întâlnirii lui Brătianu cu miniştrii de Externe ai Marilor Puteri din 11 iunie 1919 arată forţa de negociator a politicianului care a reuşit să facă România Mare. Chemat să facă act de prezenţă şi să accepte o graniţă trasată în lipsa sa, Brătianu reuşeşte să conducă discuţia astfel încât să obţină o amânare de 10 zile. Deşi nu a folosit la nimic această amânare - Marile Puteri au reuşit să-şi impună voinţa până la urmă -, Brătianu a reuşit să-şi păstreze prestigiul.

(...)

Dl BRĂTIANU a replicat că nu a intenţionat să solicite o suspendare pe termen nedefinit; însă din punctul său de vedere este imperativ să îi fie furnizate copiile rapoartelor şi ale argumentelor (aşa cum se găsesc în procesele-verbale) care au făcut ca Aliaţii şi Puterile Asociate să ia decizii atât de diferite faţă de solicitările avansate de români.

Dl BALFOUR a luat notă cu plăcere de faptul că dl Brătianu nu are nici o dorinţă de a suspenda pe termen nedefinit dezbaterea. Ajungând la această decizie, el (dl Brătianu) acţionează în interesul comun. (...)

Dl PICHON crede că, în aceste condiţii, cel mai bun plan ar fi înaintarea unui raport către Consiliul Suprem în care să se arate că miniştrii de Externe au comunicat delegaţiei României graniţele propuse între Ungaria şi România şi că dl Brătianu a replicat că este necesară o întârziere de câteva zile pentru a-şi putea consulta Guvernul din Bucureşti.

Dl BRĂTIANU a spus că o perioadă de zece până la douăsprezece zile ar fi necesară pentru a-i fi posibil să comunice cu Guvernul său.

Dl PICHON crede că o astfel de întârziere îndelungată ar putea provoca anumite inconveniente.

Dl LANSING a întrebat dacă dl Brătianu însuşi, în calitate de şef al Guvernului României, intenţionează să plece la Bucureşti.

Dl BRĂTIANU a replicat că fie va merge el însuşi, fie va trimite unul dintre colegii săi care să fie deplin informat asupra datelor cazului.

Dificultăţi la Paris

Alexandru Vaida Voevod spunea într-un articol din 1937 din ziarul „Curentul”: „Am fost şi francmason. Eram cu Ionel Brătianu la Paris şi pentru că majoritatea delegaţilor la conferinţa păcii erau masoni a trebuit să îmbrac şi eu pielea lor”.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 639585-06-24

Mai multe imagini:
Bătălia diplomatică pentru România Mare. Unirea din 1918 şi Masoneria
zoom
Bătălia diplomatică pentru România Mare. Unirea din 1918 şi Masoneria
zoom




Parerea ta...

MMMMHAI
30 Noi 2012

DUMEZEU SAL IRTE,nu o sa mai avem noi pliticieni ca BRATIANU,ai nostri nu stiu cum sa fure mai mult, nusi vad gunoiul din curtea lor,lupta pentru ciolan este de ne imaginat in acesta perioada de criza
DANIELA
16 Sep 2013

BINE ZIS
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray