2019-09-19 20:39

Consecința semnării acordului SUA – Iran. Schimbarea strategiei Turciei față de Siria și Statul Islamic

 |  21:01
Consecința semnării acordului SUA – Iran. Schimbarea strategiei Turciei față de Siria și Statul Islamic

La începutul lunii iulie a.c. a avut loc o serie de negocieri între Statele Unite și Turcia cu privire la situația din Siria și la Statul Islamic. Discuțiile au reprezentat punctul culminant al unor eforturi care s-au întins pe o perioadă mai îndelungată și care au avut ca scop crearea unei strategii comune, turco-americane, cu privire la războiul civil din Siria și la Statul Islamic. Părțile au căzut de acord asupra anumitor aspecte, cum ar fi utilizarea bazei aeriene Incirlik de către Statele Unite și acordarea unui grad mai mare de libertate pentru Turcia în privința războiului civil din Siria.

Ar fi eronat să credem că Turcia și-a asumat un rol mai activ în evenimentele de la sud și sud-est doar ca urmare a acestor negocieri. Nu de alta, dar trupe turcești erau desfășurate la granița cu Siria și Irak chiar în timp ce se derulau negocierile. Ar fi eronat, de asemenea, să credem că operațiunile Turciei au venit ca răspuns la presupusul atac sinucigaș al Statului Islamic din orașul Suruc, situat lângă granița turco-siriană. Asta pentru că ISIS a ezitat de la bun început să provoace Turcia, putând fi decelată, între cele două părți, o reală stare de non-combat.

Atacul Turciei

Consecința semnării acordului SUA – Iran. Schimbarea strategiei Turciei față de Siria și Statul Islamic
zoom

Astfel, pe 25 iulie, forțe terestre și aeriene turcești au atacat atât poziții ale Statului Islamic din nordul Siriei, cât și poziții situate în Irak ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). În aceeași zi, prim-ministrul turc, Ahmet Davutoglu, a anunțat că intervenția directă în regiune va continua atât timp cât Turcia este amenințată. În paralel cu operațiunile militare din Siria și Irak, autoritățile turce au inițiat, în interiorul țării, o serie de arestări care au vizat nu mai puțin de 600 de persoane suspectate de legături cu ISIS și PKK.

Scopul declarat al operațiunilor militare este acela de a genera o zonă tampon în nordul Siriei prin curățarea oricărei prezențe a Statului Islamic din zona respectivă. Zona tampon nu trebuie însă să pună în pericol pozițiile kurzilor și nici să destabilizeze Guvernul lui Bashar al-Assad până în punctul colapsului. În alte cuvinte, au fost delimitate zone în care se poate acționa, fără ca să poată fi organizate operațiuni decisive împotriva președintelui sirian - pe care, de altfel, Turcia  l-ar dori înlăturat de la putere. La un an de la momentul afirmării grupării ISIS pe plan regional și la patru ani de la izbucnirea războiului civil din Siria, Turcia pare a se fi decis să se implice activ în adresarea conflictelor regionale.

De ce tocmai acum?

Consecința semnării acordului SUA – Iran. Schimbarea strategiei Turciei față de Siria și Statul Islamic
zoom

O posibilă explicație ar fi cea care avansează ideea unei temeri a Turciei cu privire la extinderea factorilor de instabilitate în interiorul propriilor granițe. Iar acest punct de vedere ar putea fi susținut de producerea atacului terorist din orașul Suruc. Situația regională este însă atât de complicată și prioritățile Ankarei atât de ambițioase, încât par să invalideze starea de anxietate mai sus invocată. Pare mai plauzibilă explicația legată de interesul Turciei de a proiecta și implementa o strategie regională de securitate proprie și de semnarea acordului nuclear dintre Statele Unite și Republica Islamică Iran.

Strategia de până acum

De la izbucnirea războiului civil din Siria și de la afirmarea grupării teroriste ISIS, opțiunile Turciei s-au limitat la scenarii de observare/informare sau intervenție limitată și indirectă. Asta datorită complexității configurației zonale și numeroșilor actori care acționează în același timp - Iranul, Arabia Saudită, Qatar, Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia, ca să îi menționăm pe cei mai importanți. Am mai putea adăuga anumiți factori interni de natură socială, politică, economică. Rezultanta interacțiunii tuturor acestor variabile a făcut ca Ankara să fie prudentă și interesată în experimentarea simultană a mai multor scenarii:

Scenariul nr. 1 - susținerea rebelilor sirieni: Turcia face acest lucru atât singură, cât și în colaborare cu Statele Unite. De exemplu, în mai 2015, Turcia și Statele Unite au convenit să antreneze și să înarmeze un număr de 15.000 de rebeli sirieni în centrul de antrenament Hirfanli din centrul Turciei. Suportul pe care Turcia îl poate acorda rebelilor sirieni este insuficient pentru realizarea obiectivelor înlăturării regimului de la Damasc sau pentru combaterea eficientă a ISIS.

Scenariul nr. 2 – non-combat cu acțiunile ISIS: deși ISIS pare a fi o grupare destul de imprevizibilă, până recent nu a desfășurat acțiuni deschise împotriva Turciei. La rândul său, Turcia a ezitat să inițieze operațiuni împotriva ISIS, de dragul stabilității interne. Acesta nu poate fi însă nici unicul și nici cel mai important motiv pentru care Turcia a manifestat pasivitate în raport cu ISIS. Unul mai important ar putea fi Iranul, principalul adversar regional al Turciei. Până la războiul civil din Siria și afirmarea ISIS, Iranul a contemplat serios perspectiva realizării unui obiectiv geopolitic strategic, și anume crearea unei sfere de influență care să se întindă de la Golful Persic până la Marea Mediterană. O astfel de realizare ar fi echivalat, practic, cu recrearea parțială a vechiului imperiu persan care a dominat regiunea în decursul mai multor perioade istorice. Pe parcursul a 300 de ani, Turcia - pe-atunci Imperiul Otoman - a purtat o serie de războaie grele, lungi și foarte costisitoare cu perșii, unele dintre ele pierdute. Dacă Turcia și-a învățat lecția de istorie – și suspectez că a învățat-o –, atunci cu siguranță nu își dorește un nou stat persan în extindere la granițele sale, apt să îi pericliteze  planurile regionale.

Bineînțeles, asta nu înseamnă că ISIS a fost susținută în mod direct de Turcia; trebuie însă privite urmările destabilizării statului irakian și statului sirian în momentele de atracție maximă a acestora în zona de gravitație a Iranului. Turcia a permis ISIS să opereze linii de aprovizionare prin teritoriul său, sudul Turciei fiind principala poartă de intrare pentru majoritatea recruților străini. Indirect, pasivitatea față de ISIS permitea Turciei să lovească și în suportul pe care Iranul îl putea acorda Siriei. Asta pentru că Iranul este nevoit să-și dilueze resursele și cu irakienii (și nu numai), ceea ce se traduce printr-un suport mai redus către Bashar Al-Assad. Nu în ultimul rând ar trebui menționat faptul că eforturile Statelor Unite împotriva ISIS au ca obiectiv și apropierea de Iran. Și acesta ar putea fi un argument care să susțină neutralitatea Turciei față de ISIS.

Scenariul nr. 3 – poziția față de kurzi: atât timp cât ISIS există, forțele kurde vor continua să fie slăbite, permanent angajate și foarte probabil susținute de Statele Unite și statele arabe sunite. Dar efortul eroic pe care kurzii îl fac acum în raport cu ISIS ar putea fi, la un moment dat, invocat de această comunitate pentru realizarea unor țeluri de statalitate. Dacă Turcia nu agreează o atare perspectivă (și în mod cert nu o face), va trebui să preia efortul kurzilor, neutralizând astfel influența acestora. Amenințarea ISIS nu este una pe termen lung, dar apariția unui stat kurd independent în nordul Siriei și al Irakului constituie o amenințare permanentă pentru Turcia.

Schimbarea de strategie

Nici unul dintre scenariile de mai sus nu mai poate funcționa corespunzător datorită semnării acordului Joint Comprehensive Plan of Action între Statele Unite și Iran. Acordul a condus deja foarte rapid la repoziționarea actorilor importanți din regiune, încă dinainte de semnare, datorită faptului că va oferi Iranului oportunitatea să-și îmbunătățească treptat economia, în principal prin exportul de resurse energetice și prin intermediul investițiilor străine. Acest lucru va ajuta la proiecția unei puteri militare și ideologice superioare în exterior și contracararea eforturilor de limitare a influenței iraniene venite din partea celorlalte puteri regionale. De aici și schimbarea relativ bruscă de atitudine a Turciei care a dus practic la intervenția directă. Astfel, strategia Turciei ar putea să urmărească atingerea a două obiective simultan. Pe de o parte, ar urmări acordarea unei susțineri mai importante rebelilor sirieni împotriva regimului lui Bashar al-Assad, și pe de altă parte, slăbirea grupării ISIS prin intervenția militară directă. Acesta din urmă fiind prețul pe care Turcia ar fi nevoită să-l plătească pentru a deveni factor activ în războiul civil din Siria. Cele două strategii sunt însă contradictorii pentru că slăbirea ISIS va duce la întărirea poziției Iranului, lucru care în sine contravine intereselor Turciei în Siria. Această situație s-ar putea datora unor diferențe de opinie pe care Turcia le are cu Statele Unite. Chiar dacă, pe termen scurt, Statele Unite și Turcia colaborează, pe termen lung obiectivele lor regionale sunt diferite, mai ales în ceea ce privește Siria. La nivel declarativ, Statele Unite proclamă necesitatea înlăturării lui Bashar al-Assad de la putere; în practică, este clar conștientizat riscul că atât Siria, cât și întreaga regiune pot înregistra noi recorduri de  instabilitate, punând în același timp la încercare soliditatea înțelegerilor recent făcute cu Republica Islamică Iran. În plus, Statele Unite au nevoie de forțe terestre mai puternice decât cele irakiene și kurde pentru a combate ISIS, au nevoie ca Turcia să taie liniile de aprovizionare ale ISIS și să deschidă un nou front pentru a supune ISIS unei presiuni sporite.

Turcia, pe de altă parte, ar putea fi favorizată de înlocuirea lui Bashar al-Assad cu un regim pro-islamist moderat și, eventual, sunnit. Nu a vrut însă - și nici nu a putut - să se implice într-o astfel de operațiune fără suportul Statelor Unite, întrucât Turcia nu este pregătită să suporte singură lunga serie de potențiale consecințe negative (politice, economice, militare și geopolitice).


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-07-29



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray