2019-07-18 08:50

„Facelifting” pentru Donald Trump

 |  21:01
„Facelifting” pentru Donald Trump

Cu zece zile în urmă, candidatul Republican la preşedinţia SUA s-a deplasat în statul Louisiana, în zonele afectate de inundaţii, cu ajutoare pentru sinistraţi. Iar ieri s-a deplasat în Mexic, unde s-a întâlnit cu preşedintele mexican Enrique Peña Nieto, cu care a discutat mai multe probleme de interes bilateral, în primul rând, cea a imigranţilor. Dacă adversarii lui Donald Trump consideră că acesta „se joacă de-a preşedintele”, observatori mai lucizi ai scenei politice americane au ajuns la concluzia că, de fapt, miliardarul devenit candidat pentru funcţia supremă în statul american e mai puţin încăpăţânat decât se crede şi a sfârşit prin a-şi asculta consilierii, care l-au sfătuit ca, dacă vrea într-adevăr să ajungă preşedinte, ar trebui să înceapă „să se comporte ca un preşedinte”.

Un candidat care ar fi putut fi şi actor

Atacurile la persoana contracandidatei sale de genul „Hillary e Diavolul în persoană” pot avea – şi chiar au – „priză” la electoratul captiv al Partidului Republican, cu vederi conservatoare de dreapta. Dincolo de acest segment al populaţiei americane (care nu mai este demult majoritar), un astfel de comportament temperamental nu-i poate aduce lui Donald John Trump decât prejudicii. De altfel, i-a şi adus...

Într-un recent interviu acordat Agenţiai Xinhua, analistul politic american Dan Mahaffee, de la Center for the Study of the Presidency and Congress, afirma că „Trump a ajuns într-un punct în care trebuie să înceteze să mai fie Trump şi să demonstreze că are un anumit nivel de statemanship” (adică de om de stat, n.r.). Mai exact, Mahaffee consideră că Trump are nevoie de o „resetare”...

Până mai ieri-alaltăieri, o astfel de „schimbare la faţă” părea imposibilă. Dar, aşa cum observa psihologul Dan P. McAdams în studiul „The Mind of Donald Trump” („Mintea lui Donald Trump”),  candidatul Republican are, de fapt, temperament de actor „într-o măsură chiar mai mare decât a avut Ronald Reagan”. După cum se ştie, înainte de a intra în politică, preşedintele Reagan a fost actor de westernuri (într-unul din ele a avut-o ca parteneră pe Grace Kelly, mama actualului Prinţ de Monaco). Iar Donald Trump a avut propriul său show televizat, „The Apprentice”, găzduit de postul de televiziune NBC. Pe lângă câştigurile uriaşe (1 milion de dolari pe episod) „The Apprentice” i-a adus (în anul 2007) candidatului Republican şi o stea pe Hollywood Walk of Fame. Ceea ce înseamnă, printre altele, că lui Donald Trump nu-i este, de fapt, prea greu să interpreteze un rol. Poate chiar şi pe cel al „candidatului serios”...

Trump în Louisiana

Inundaţiile care au afectat Louisiana (stat care în Timpul Războiului Civil s-a separat de SUA), au fost o adevărată mană cerească pentru candidatul Donald Trump, care s-a folosit de acest prilej pentru a demonstra că „se comportă ca un adevărat preşedinte”.

Momentul a fost bine ales, întrucât inundaţiile din Louisiana au distrus circa 110.000 de case particulare, în valoare totală de 20,7 miliarde de dolari. Majoritatea acestor locuinţe nu aveau asigurare, ceea ce înseamnă că zeci de mii de oameni vor rămâne pe drumuri. Aproape 90.000 de americani, care şi-au pierdut totul din cauza inundaţiilor, s-au văzut nevoiţi să ceară ajutoare federale, iar alţi 13 şi-au pierdut viaţa.

Donald Trump s-a deplasat în Louisiana însoţit de cel desemnat să fie vicepreşedinte în caz că va câştiga alegerile prezidenţiale, guvernatorul Republican de Indiana, Mike Pence. La Baton Rouge a avut întrevederi cu câţiva înalţi oficiali membri ai Grand Old Party (guvernatorul adjunct al acestui stat, Billy Nungesser, şi Procurorul General, Jeff Landry; guvernatorul Democrat de Louisiana, John Bell Edwards, l-a evitat pe candidatul Republican). Trump nu s-a întânit însă doar cu oficialităţi de aceiaşi orientare politică, ci şi cu sinistraţi, cărora le-a adus ajutoare, precum şi cu voluntarii care au participat la operaţiunile de salvare. Aşa cum era de aşteptat, candidatul Republican nu a pierdut prilejul să-l critice pe preşedintele Barack Obama, care a strălucit prin absenţă. Critici la care s-a asociat şi publicaţia „The Advocate”, care a dedicat un editorial acestei vizite a lui Trump. „Obama ar trebui să-şi dea seama că un lider politic are nevoie nu doar de substanţă ci şi de simbolism. În astfel de vremuri de restrişte, oamenii simt nevoia ca Preşedintele lor să fie lângă ei”.

Trump în Mexic

Ca urmare a intenţiei sale declarate de a proteja frontiera sudică a Statelor Unite împotriva imigraţiei clandestine şi a traficului de droguri cu un gard lung de 3200 km (pentru care va trimite „nota de plată” guvernului mexican), Donald Trump este extrem de nepopular în Mexic. Actualul preşedinte al Mexicului, Enrique Peña Nieto, l-a comparat în repetate rânduri pe candidatul Republican cu Adolf Hitler şi cu Benito Mussolini. Fostul preşedinte Vincente Fox (predecesorul lui Enrique Peña Nieto), a declarat în repetate rânduri că, în opinia sa, Trump „este un rasist”, iar în luna martie a acestui an, edilii din Mexico City au votat o hotărâre prin care lui Donald Trump i se interzice accesul pe teritoriul capitalei mexicane. Ce e drept, respectiva hotărâre nu are putere de lege şi deci nu poate fi pusă în aplicare, dar este un foarte clar indicator al unei stări de spirit, care îi este extrem de defavorabilă lui Trump...

Cel care l-a invitat pe Trump în Mexic este, însă, chiar preşedintele Nieto, care îşi doreşte să evalueze viitorul relaţiilor dintre ţara sa şi SUA. De altfel, din același motiv, a invitat-o în Mexic şi pe Hillary Clinton... Printre problemele discutate de preşedintele mexican şi de candidatul Republican la preşedinţia SUA se numără şi cea a celor 11 milioane de mexicani emigraţi ilegal în SUA. Problema este una spinoasă, având aspecte economice (mulţi americani consideră că imigranţii ilegali, care muncesc „la negru” şi acceptă salarii extrem de mici, „le iau pâinea de la gură”) şi chiar electorale. Dacă aceştia ar deveni, peste noapte, cetăţeni cu drepturi depline ai Statelor Unite, ar vota majoritar cu Democraţii... Nu e de mirare că, în afară de faimosul gard, Trump mai vrea să creeze şi o „forţă de deportare”, adică încă o nouă agenţie, care ar avea sarcina să-i depisteze pe imigranţii ilegali şi să-i trimită înapoi în Mexic.

Se poate spune, fără a greşi prea mult, că vizita în Mexic este, pentru Donald Trump, o acţiune politică foarte dificilă. Dacă însă izbuteşte, are unele şanse să mai smulgă şi câteva voturi de la electoratul american de origine latină, pe care în ultimul timp a început să-l curteze, nuanţându-şi retorica. Mai exact, candidatul Republican încearcă să convingă că nu este deloc rasist, aşa cum îl prezintă CNN (inițiale pe care Trump le „traduce” prin „Clinton News Network”) şi că nu are nimic împotriva acelor americani proveniţi din Mexic şi alte ţări latino-americane care au un statut legal, „îşi văd de treaba lor şi muncesc cinstit”. Ba chiar, așa cum a ținut să puncteze într-un recent interviu, o bună parte „dacă nu chiar majoritatea” din cele 34.000 de locuri de muncă create de el le-au revenit unor cetăţeni americani de origine latină, inclusiv mexicană.

Dacă nu izbuteşte, tot are ceva de câştigat, pentru că o întâlnire la nivel înalt cu preşedintele Mexicului îi poate convinge pe „nehotărâţi” că Donald Trump „are statură de preşedinte american”. De altfel, Trump nu se duce singur, ci însoţit de o întreagă echipă de consilieri, condusă de fostul primar new-yorkez Rudolf Giuliani şi de senatorul Republican de Alabama, Jeff Sessions.

Ce ar însemna un preşedinte Trump?

Această întrebare preocupă o lume întreagă, pentru că, vrând-nevrând, POTUS (acronimul pentru President Of The United States) este cel mai puternic om din lume.

Întrebarea îi preocupă pe americani, pentru că mulţi se tem că temperamentalul Trump ar fi în stare să declanşeze un nou război mondial, dacă SUA s-ar afla într-o situaţie similară cu cea din 11 septembrie 2011. În fond, cine ar fi crezut la începutul mandatului lui George W. Bush că acesta va interveni militar în Afganistan şi va ordona invadarea Irakului?

Întrebarea îi preocupă pe liderii de la Bruxelles, care nu uită că Trump a aplaudat Brexit-ul. Întrebarea ne preocupă şi pe noi, românii, pentru că Trump, care şi-a exprimat în repetate rânduri admiraţia pentru stilul de Leadership al lui Vladimir Putin, a declarat că SUA îşi va ajuta aliaţii din NATO în măsura în care aceştia au contribuit (inclusiv din punct de vedere financiar) la bunul mers al Alianţei. După această declaraţie, fostul candidat republican la preşedinţia SUA, veteranul senator John McCain (care nu se numără printre prietenii politici ai lui Donald Trump) a ţinut să iasă la rampă cu o declaraţie prin care asigura aliaţii europeni ai Statelor Unite (mai ales pe cei din flancul estic al NATO) că, totuşi, există o „fişă a postului” de preşedinte al SUA, fişă datorită căreia acesta nu poate face, totuşi gesturi necugetate...

Şi totuşi, vorbim de Donald Trump, personaj cu o doză zdravănă de narcisism, extrovertit, cu un vizibil caracter coleric, ba chiar de-a dreptul conflictual uneori. Şi care, pe deasupra, mai are şi obiceiul de a lua decizii riscante, fapt care l-a adus la un moment dat în pragul falimentului. Pe moment, psihologi care se preocupă de vieţile şi deciziile preşedinţilor americani de la George Washington încoace, se văd nevoiţi să admită că pot doar să emită ipoteze referitor la evoluția candidatului republican...

(La realizarea acestui articol au fost utilizate informaţii publicate de Associated Press,  The Guardian, AFP, Reuters, Agenţia Xinhua şi din studiul dedicat lui Donald Trump realizat de psihologul american Dan P. McAdams).


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-08-31



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


loading...


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray