2019-12-14 07:26

Femeile din Venezuela se sterilizează cu zecile de mii

 |  21:01
Femeile din Venezuela se sterilizează cu zecile de mii

A fost o vreme când femeile din Venezuela se bucurau când deveneau mame. Şi îşi doreau mulţi copii! Dar vremurile s-au schimbat. Alimentele de bază au dispărut din magazine, inflaţia a devenit galopantă, iar condiţiile din spitale s-au deteriorat. Acum, nimeni în Venezuela nu-şi mai doreşte copii. Decât să-i osândească să ducă o viaţă plină de lipsuri, femeile din ţara latino-americană preferă să nu-i mai aducă pe lume. Şi, pentru că în Venezuela pilulele şi alte mijloace contraceptive au dispărut demult din farmacii, aleg să se sterilizeze.

„Să faci un copil acum înseamnă să-l faci să sufere”

Peste 500 de femei se află pe listele de aşteptare ale programului de sterilizări dintr-o clinică din Caracas. Printre ele se numără şi Milagros Martinez, în vârstă de 28 de ani, mama a doi copii. Al doilea a venit pe lume „neplanificat”, pentru că Milagros nu a mai găsit demult anticoncepţionale, şi nici soţul ei nu a mai găsit prezervative. Nici măcar pe piaţa neagră. În plus, Milagros îţi petrece tot timpul stând la cozi, pentru procurarea de alimente a devenit o activitate care consumă mult, mult timp – magazinele din Venezuela  sunt la fel de goale ca magazinele din România de dinainte de 22 decembrie 1989, dacă nu chiar mai goale. Pentru că nu are cu cine lăsa pe copilul ei cel mai mic, un băieţel (toată lumea fiind într-o veşnică goană după mâncare), e nevoită să-l ia cu ea la cozi, care durează cel puţin 12 ore. Stând mereu în soare, micuţul s-a ales cu arsuri pe piele. „Să faci un copil acum înseamnă să-l faci să sufere”, oftează Milagros cu tristeţe. Şi pentru că doi copii pe care îi aşteaptă o viaţă în care vor avea parte doar de lipsuri şi suferinţe i se par deja prea mulţi, a decis că nu trebuie să mai facă şi alţii. Niciodată, orice-ar fi. Adică să se sterilizeze. La aceeaşi tristă concluzie au ajuns şi mii de alte femei, precum Rosemary Teran (32 de ani), mama a doi copii şi Yecsenis Ginez (31 de ani), mama unui băieţel. „Îmi doream cinci copii! Îmi făcusem chiar şi o listă lungă cu nume drăguţe pentru ei... Acum... îmi dau seama că ar fi curată nebunie să rămân gravidă din nou”, oftează ea cu tristeţe.

Sistemul de sănătate al lui Maduro, între medicii cubanezi și lipsa medicamentelor

În timp ce listele de aşteptare la clinicile unde se fac sterilizări se lungesc într-una, deşi o astfel de operaţie costă cât 12 salarii minime pe economie, medicii emigrează ca să nu moară de foame. Cei care au rămas, denunţă condiţiile mizerabile din spitale: lipsa medicamentelor şi a echipamentelor medicale adecvate, lipsa de igienă... Nicolas Maduro, urmaşul lui Hugo Chavez la conducerea Venezuelei, acuză la rândul lui medicii că „au dezlănţuit o campanie de calomnii”. Regimul de la Caracas se mândreşte că a construit sute de noi unităţi spitaliceşti în toată ţara, în care activează medici cubanezi. Dar de atunci, condiţiile din spitale s-au deteriorat progresiv. Rata mortalităţii infantile a crescut, şi numărul mamelor care mor după naştere odată cu ea. Iar 85% dintre medicamentele considerate a fi de bază lipsesc cu desăvârşire.

Viaţa e o coadă

Toate aceste femei au multe motive să fie disperate. Pentru că un copil are nevoie de mâncare, iar când e micuţ are nevoie de lucruri care în Venezuela nu se mai găsesc:  scutece, medicamente, şi lapte. Cu acest aliment de bază au probleme nu numai copiii, ci şi adulţii. Alături de făină şi de pastele făinoase, laptele este ceea ce se numeşte „aliment de bază”. Numai că acestea au dispărut din magazine şi pot fi procurate doar de pe piaţa neagră, la preţuri astronomice. Un litru de lapte, de exemplu, costă 70 de bolivari la magazinele de stat, 295 de bolivari la magazinele private (de cele mai multe ori, acestea au rafturile la fel de goale ca magazinele de stat) şi 7.000 de bolivari pe piaţa neagră. Asta în timp ce salariul minim pe economie este de 15.000 de bolivari! La cursul oficial, acesta ar fi un salariu mare, de 1.500 de dolari, numai că valute nu se găsesc de vânzare în bănci, iar pe piața neagră un dolar face până la 1.000 de bolivari. Ceea ce înseamnă că, în realitate, salariul minim este 15 dolari. Salariul mediu net este de circa 28.000 de bolivari.

În aceste condiţii, e cumva de înţeles de ce familiile din Venezuela nu-şi mai doresc copii şi femeile ajung să se sterilizeze, în ciuda opoziţiei Bisericii Catolice, care condamnă această practică...

Făina, care costă 190 de bolivari kilogramul la magazinele de stat şi 195 la cele particulare, ajunge la 3.000 de bolivari pe piaţa neagră. Macaroanele par să fi ajuns un lux: un kilogram de paste făinoase costă 15 bolivari la stat, 495 de bolivari la particulari şi 3.000 de bolivari la piaţa neagră.

Ca urmare, destui venezueleni acceptă situaţia şi stau la coadă la magazinele de stat, unde sunt programaţi într-o anume zi a săptămânii, „pe bază de buletin”, cum se zicea odată pe la noi. Chiar şi aşa, mulţi se întorc acasă cu mâna goală... sau aproape. „Am stat la coadă de la ora 3 dimineaţa şi m-am ales doar cu două tuburi de pastă de dinţi”, se plânge Monica Savaleta, o dansatoare de 19 ani care câştigă între 12.000 şi 15.000 de bolivari pe lună. „Acum va trebui, probabil, să le mănânc pe astea, că de mâncare n-am găsit”, adaugă ea cu obidă. Teoretic vorbind, Wilfredo Cardona, un muncitor în construcţii în vârstă de 25 de ani, e mai norocos decât Monica – el câştigă 40.000 de bolivari pe lună. Dar nici el nu s-a ales cu nimic de pe urma cozii făcute la un magazin de stat. Voia şi el să-şi cumpere făină, zahăr şi orez, dar n-a găsit decât săpun. „Nu pot mânca săpun! În cel mai bun caz, după ce am să-mi cheltuiesc tot salariul, am să mă aleg cu un kil de carne de porc, un kil de carne de pui, o pungă cu orez şi una cu mălai”, oftează Wilfredo, care dă de înţeles că se va aproviziona de pe piaţa neagră, deşi e ilegal – şi periculos, pentru că, dacă va fi prins, alimentele îi vor fi confiscate.

De foame, militarii fură capre, iar săracii vânează câini şi pisici

În aceste condiţii, nu e de mirare că la cozi, lumea se mai şi înfurie. „N-avem ce să cumpărăm! Aprovizionaţi magazinele!” se aude frecvent după o coadă de 12 ore în faţa unui magazin de stat. Când corespondentul BBC Vladimir Hernandez a filmat o astfel de scenă, s-a pomenit înconjurat de militari, care nu i-au dat drumul până nu a şters înregistrarea, în ciuda protestelor celor aşezaţi la coadă.

De altfel, militarii nu sunt nici ei mai fericiţi, deşi, teoretic – fiind ei „braţul înarmat al regimului” – ar trebui s-o ducă mai bine decât restul populaţiei. Dar şi pentru ei mâncarea a devenit o problemă – ca dovadă, şase militari au fost arestaţi pe data de 1Mai (sărbătoare foarte dragă regimurilor socialiste!) pentru că fuseseră prinşi în flagrant furând capre. Cât despre venezuelenii nepurtători de uniforme, aceştia vânează ce găsesc pe străzile oraşelor: câini, pisici, porumbei, şobolani... Iar cei care n-au noroc la vânătoare, caută prin tomberoane, după cum recunoaşte chiar primarul districtului Chacao din Caracas, Ramón Muchacho. În aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni că Venezuela are una dintre cele mai ridicate rate ale violenţei stradale din lume. De foame şi de disperare, oamenii se omoară unii pe alţii din orice.

Sătui de hiperinflaţie şi chavism, venezuelenii emigrează

Odată – înainte de al doilea mandat al lui Chavez – în Venezuela se trăia bine, sau măcar suportabil. După 17 ani de „socialism bolivarian”, această ţară se confruntă cu una dintre cele mai mari rate ale inflaţiei din lume – 500%. Costul tipăririi unei bancnote a devenit mai mare decât valoarea bancnotei! Bolivarul, moneda naţională a Venezuelei, se depreciază pe zi ce trece. La cursul de schimb oficial, un dolar american valorează 10 bolivari. Pe piaţa neagră, în schimb, valorează 1000 de bolivari!

„Nicolas Maduro a moştenit de la Hugo Chavez experimentul socialist, dar nu şi preţurile ridicate la petrol” , spune corespondentul BBC Vladimir Hernandez, mai sus citat. Într-adevăr, când Chavez a luat puterea, preţul petrolului era de circa 100 de dolari barilul, iar tendinţa era de creştere. Chavez, care a naţionalizat aproape totul, şi-a bazat întreg sistemul economic (şi social) pe exporturile de petrol. Iar după ce a crescut peste măsură, acesta a scăzut – şi, datorită gazelor de şist şi a surselor „verzi” de energie, nu se ştie dacă sau cât va mai creşte. Iar Maduro, care a moştenit conducerea Venezuelei de la Chavez, e hotărât să ducă mai departe programul politic şi economic al predecesorului său, orice-ar fi. Mandatul său se încheie în 2019. Sătui de socialism şi chavism, venezuelenii l-ar vrea plecat cât mai repede de la putere. Conform unui recent sondaj de opinie, 64% dintre ei ar vota pentru destituirea lui, dacă ar putea. În ultimii 15 ani, peste 1,6 milioane de venezueleni au emigrat, 51% dintre aceştia având studii superioare.

În ciuda acestei situaţii, regimul instaurat de Hugo Chavez se bucură de sprijinul unor vedete ale stângii, cum ar fi regizorul american Mochael Moore, actorul hollywoodian Sean Penn şi liderul laburist britanic Jeremy Corbin.

(La realizarea acestui articol au fost folosite informaţii publicate de CNN, Reuters, Bloomberg.com, The Daily Telegraph, Panampost.com, AFP şi Express).


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-08-04

Mai multe imagini:
Femeile din Venezuela se sterilizează cu zecile de mii
zoom




Parerea ta...

RADUCU IFTIMESCU
23 Dec 2016

Mai știm pe alții și pe la noi. Domnule Bujoreanu, cum reușiți să surprindeți culoarea locală pentru orice țară ați scrie? Este o adevărată artă.
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray