2019-09-17 07:27

Inima cere, dar… Unirea cu Moldova instabilă poate destabiliza și România

 |  21:01
Inima cere, dar… Unirea cu Moldova instabilă poate destabiliza și România

Nu mai puțin de cinci demonstrații au avut loc în Republica Moldova în ultima lună. Este o cifră neobișnuit de mare, chiar și pentru o țară care de peste șase ani s-a aflat într-o criză politică aproape continuă. Dintre cererile demonstranților putem enumera: cererea de demisie a președintelui Republicii, a Guvernului, organizarea de alegeri anticipate și tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de fraudarea cu un miliard de dolari a sistemului bancar.

Aparent, demonstrațiile au fost organizate de platforma civică „Dreptate și Adevăr”, de platforma civică „Demnitate și Adevăr”, de Partidul Nostru, de Partidul „Casa Noastră Moldova” (condus de ex-deputatul comunist Grigore Petrenco) și de Partidul Socialiștilor. Una dintre consecințele imediate ale demonstrațiilor a fost anularea de către Fondul Monetar Internațional a misiunii sale în Republica Moldova, pe motivul instabilității politice. Acest lucru, cu siguranță, va funcționa în favoarea Federației Ruse, interesată de limitarea accesului Republicii Moldova la resursele financiare atât de necesare funcționării statului. Demonstrațiile arată numărul mare și natura nemulțumirilor populare, reflectând și adâncind starea de instabilitate internă. Acest al doilea aspect este poate mai relevant, iar în cele ce urmează voi preciza de ce.

Problemele partidelor pro-europene

Capacitatea de răspuns a partidelor pro-europene este destul de limitată pentru că acestea sunt deja percepute ca fiind o sursă a corupției. Această percepție a fost întărită de mesajele lansate în cadrul acestor demonstrații. De fapt, partidele pro-ruse valorifică, în propriul interes și în interesul Moscovei, nemulțumirea populară generată de problemele economico-politice reale. Vorbim de lipsa reformelor structurale necesare pregătirii țării pentru aderarea în perspectivă la Uniunea Europeană, lipsa fondurilor necesare creșterii nivelului de trai al populației și, nu în ultimul rând, corupția. Bineînțeles că aceste mesaje nu fac nici o referire la faptul că toate problemele menționate sunt rezultatul direct al trecutului sovietic și al prezentului puternic influențat de deciziile Moscovei.

Această stare de fapt pune partidele pro-europene într-o poziție paradoxală, în care deținerea puterii reprezintă un dezavantaj. Practic orice eșec al acestora în a îmbunătăți concret situația economică a Republicii Moldova duce la pierderea unor segmente importante din suportul categoriilor pro-europene, care cred că schimbările în bine pot avea loc de a doua zi. Iar acest grup de oameni este majoritar. Este suficient să ne aducem aminte de cazul României din anii ‘90, când o mare parte a populației și-a închipuit, de asemenea, că prosperitatea și stabilitatea vor veni de la sine, imediat ce a fost decretată renunțarea la comunism. Mulți încă își închipuie acest lucru și, datorită neconcretizării acestor așteptări, declară fără drept de apel că sistemul capitalist și democrația pur și simplu nu funcționează. Federația Rusă a putut specula propagandistic această vulnerabilitate în România și, în mod cert, o face și în Republica Moldova.

Pe fond are și mijloacele să facă acest lucru: impunerea de sancțiuni economice cu profil de șantaj, blocarea actului legislativ, finanțarea unor demonstrații „ale populației nemulțumite” sau exploatarea memoriei colective din perioada sovietică. Și, dacă este nevoie, oricând poate pune presiune pe Guvernul moldovean folosindu-se de instrumentele sale de „hard-power”, adică Transnistria și Găgăuzia.

Instabilitatea nu se va termina prea curând

Republica Moldova nu este străină de demonstrații. Din 2009, Chișinăul a cunoscut un număr mare de proteste antiparlamentare, antiguvernamentale sau unioniste. Ele au fost organizate, de regulă, de partidele politice pro-europene sau de cele pro-ruse.

Convulsiile interne ale Republicii Moldova au început în 2009, odată cu înlăturarea de la putere a Partidului Comunist, care guvernase țara în întreaga sa existență ca stat independent. De atunci, funcționează un echilibru foarte fragil între partidele de dreapta și cele de stânga, pro-ruse. Fără o majoritate care să excludă ambiguitățile, drumul către Uniunea Europeană al Republicii Moldova va fi unul foarte dificil.

Cum istoria este un bun mijloc de analizare a perspectivelor, să vedem un scurt istoric al instabilității politice din Republica Moldova (perioada 2009 – prezent):

- aprilie 2009 - au loc alegeri parlamentare în Republica Moldova în urma cărora Partidul Comuniștilor obține, pentru a treia oară la rând, majoritatea în Parlament. La scurt timp după anunțarea rezultatelor încep proteste anticomuniste la Chișinău. În plus, Parlamentul dominat de comuniști eșuează de trei ori la rând să aleagă un președinte, în cele din urmă autodizolvându-se;

- iulie 2009 - sunt organizate noi alegeri parlamentare în urma cărora coaliția pro-europeană Alianța pentru Integrare Europeană ajunge la putere;

- septembrie 2009 - Parlamentul dominat de Alianța pentru Integrare Europeană îl desemnează pe Mihai Ghimpu - un pro-european care ocupa funcția de președinte al Parlamentului - în funcția de președinte interimar al Republicii Moldova. Acesta îl numește pe Vlad Filat - un alt lider pro-european - în funcția de prim-ministru;

- intervalul 2010-2012 - Republica Moldova a avut nu mai puțin de trei președinți interimari (Mihai Ghimpu, Vlad Filat și Marian Lupu). Incapacitatea de a numi un președinte cu un mandat complet s-a datorat lipsei majorității necesare în Parlament;

- martie 2012 - Nicolae Timofti este ales președinte al Republicii Moldova cu 62 de voturi din 101. Patru din cele 62 de voturi au aparținut unor membri ai Partidului Socialiștilor;

- noiembrie 2014 – coaliția pro-europeană obține o victorie la limită în fața partidelor de stânga în cadrul alegerilor parlamentare. Numărul de locuri obținut în Parlament nu este suficient pentru a vota legislația fără suportul stângii;

- mai 2015 - peste un miliard de dolari dispar din trei dintre cele mai mari bănci din Republica Moldova (Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank). Pe cale de consecință, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au stopat proiectele de finanţare bugetară a Republicii Moldova;

- iunie 2015 - Chiril Gaburici, prim-ministrul Republicii Moldova, demisionează și o nouă coaliție pro-europeană este formată la putere. Aceasta deține o majoritate la limită în Parlament (51 de locuri din cele 101 existente). Valeriu Streleț este numit în funcția de prim-ministru;

- septembrie-octombrie 2015 - cinci demonstrații au loc pe parcursul unei luni.

Republica Moldova, „stat tampon” între Vest și Est

În ultima decadă, importanța geostrategică a Republicii Moldova a crescut semnificativ ca urmare a producerii a două evenimente regionale majore: aderarea României și a Țărilor Baltice la structurile NATO și UE și orientarea Ucrainei către Vest. Federația Rusă s-a văzut amenințată de înaintarea valorilor democratice până la propriile granițe. O situație care, conform strategiei spațiului, este de neacceptat. Astfel, se vede în situația în care să facă orice este posibil pentru a destabiliza statele din jur. Și mă refer aici în principal la Republica Moldova, ţările baltice și Ucraina. Zic „în principal” pentru că acestea sunt statele din prima linie. Asta nu scutește statele din a doua linie de instabilitate, adică Polonia și România.

Statele de la periferia europeană a Federației Ruse au fost dintotdeauna veritabile zone tampon, acest lucru nu este nou. Diferența dintre ele a fost însă mereu dată de locul pe care aceste țări îl ocupau pe lista de priorități a Moscovei și de condiția acestora de state membre UE/NATO sau de candidate la aceste structuri. Astfel, vedem cum în Ucraina - cel mai important stat tampon - a mers până la încălcarea suveranității și integrității teritoriale și la anexarea ilegală a Crimeii, în timp ce în Republica Moldova și ţările baltice se limitează - cel puțin deocamdată - la acțiuni economice și informative.

Și cum Federația Rusă nu va renunța, sub nici o formă, la încercările de a destabiliza Republica Moldova, este discutabil cât ar fi de benefică o potențială unire cu România în următorii ani. Un punct de vedere ceva mai realist ar fi ca, dacă unirea chiar va avea loc, atunci ea să fie făcută după stabilizarea măcar parțială a Repuplicii Moldova și după ce aceasta nu va mai depinde de Federația Rusă în vreun mod semnificativ. Este un punct de vedere contrar idealismului unionist, care dictează o unire cât mai rapidă, indiferent de circumstanțe.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-10-11



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray