2019-11-20 01:53

Julian Assange, arbitrul alegerilor prezidenţiale din SUA

 |  21:01
Julian Assange, arbitrul alegerilor prezidenţiale din SUA

Mircea Bujoreanu

Pentru toţi cei care, dintr-un motiv sau altul, se tem că alegerile prezidenţiale care vor avea loc la începutul lunii viitoare în Statele Unite vor fi câştigate de Hillary Clinton, fondatorul Wikileaks este noul Mesia. Începând cu republicanii foarte-de-dreapta şi terminând cu cei care nu se mai simt reprezentaţi de actuala clasă politică şi se declară sătui de „dictatura corporaţiilor şi a establishmentului”, lista celor care îşi aşteaptă „mântuirea” de la Julian Assange (care a promis că va continua „campania de dezvăluiri anti-Hillary”) este foarte lungă.

Hillary, favorita presei

Săptămâna trecută – mai exact, pe data de 12 octombrie a.cc – a reînceput un nou „sezon” al „serialului” Hillary Leaks, aşa cum promisese, încă din timpul verii, Julian Assange. Au fost scoase la iveală deja 6526 de mesaje, iar Julian Assange a anunţat că vor mai urma „alte 50.000”.

De această dată, hackerii de la WikiLeaks s-au concentrat asupra e-mailurilor schimbate de Hillary Clinton cu şeful echipei ei de campanie, John Podesta. E-mailurile dezvăluie legăturile candidatei Partidului Democrat cu o presă care, independentă în teorie, se face, de fapt, vinovată de partizanat politic. De exemplu, John Harwood, analist politic al cotidianului The New York Times şi corespondent principal la Washington al postului de televiziune CNBC. „Lucrez la un material aşa cum vrea Hillary”, scria Harwood într-un e-mail adresat lui Podesta. De asemenea, Harwood şi Podesta se temeau de eventualitatea ca nu Donbald Trump să fie candidatul nominalizat de Partidul Republican pentru alegerile prezidenţiale ce vor avea loc în Statele Unite în mai puţin de o lună, ci neurochirurgul Ben Carson. Din punctul de vedere al staff-ului de campanie al fostei Prime Doamne, Carson – al cărui discurs politic era mai sobru şi mai echilibrat şi care, pe deasupra, este şi afro-american – ar fi fost un contracandidat mai de temut decât Trump, pentru că nu are „bubele” acestuia şi ar fi putut smulge o bună parte din voturile minorităţii din care face parte, minoritate care, în mod tradiţional, votează cu Partidul Democrat.

O altă dezvăluire o priveşte pe Donna Brazile, care, pe vremea când lucra pentru postul de televiziune CNN, a informat-o pe Hillary Clinton cu anticipaţie ce întrebări urmau să-i fie puse într-un talk show în care urma să fie invitată. Astăzi, Donna Brazile este preşedinta Comitetului Naţional Democrat, adică preşedinta partidului care şi-a ales ca simbol electoral un măgăruş. Hillary Clinton a mai fost „pusă în temă” (tot în avans) şi de Marjorie Pritchard, senior editor al ziarului The Boston Globe. Sub aspectul relaţiilor candidatei Partidului Democrat cu presa, noile dezvăluiri ale Wiki Leaks le completează pe cele făcute anterior de hackerul Guccifer 2.0 (emulul şi continuatorul „operei” românului Marcel Lazăr Lehel, actualmente deţinut într-o închsoare americană de meximă securitate). Guccifer 2.0 dezvăluia că 37 de jurnalişti, angajaţi ai unor ziare şi posturi de televiziune ca ABC, Bloomberg, CBS, CNN, Daily Beast, Huffington Post, MSNBC, NBC, New Yorker, New York Times, People, Politico, Vice, şi Vox, „lucrează”, de fapt, pentru Hillary Rodham Clinton.

Arabia Saudită şi Qatar, „sponsori” ai Fundaţiei Clinton şi ai ISIS

Un alt „cui în talpă” pentru Hillary Clinton este dezvăluirea faptului că ea şi John Podesta au pregătit o aşa-numită „primăvară catolică” (denumire inspirată din cea a „primăverii arabe”). Mai exact, candidata Partidului Democrat şi staff-ul ei de campanie au încercat şi încearcă să creeze tot soiul de organizaţii (ca, de exemplu, „Voci Pentru Progres”) prin intermediul cărora să creeze în sânul Bisericii Catolice (a cărei influenţă în sânul comunităţilor de americani de origine irlandeză sau hispanică este foarte mare) un curent de opinie favorabil lui Hillary Clinton.

O altă dezvăluire interesantă este faptul că Hillary Clinton ştia, încă din anul 2014 cel puţin, că Arabia Saudită şi Qatarul sprijină, atât financiar cât şi logistice, ISIS (Statul Islamic din Irak şi Siria) şi alte organizaţii extremiste sunnite de orientare wahabbită şi salafistă.

Pe data de 17 august 2014, Hillary Clinton i-a trimis lui John Podesta (la acea dată, consilier al preşedintelui Barack Obama) un e-mail care conţinea un plan de opt puncte pentru a combate ISIS în Irak şi Siria. Toate bune şi frumoase, numai că nu doar ISIS şi alte organizaţii similare au fost finanţate de saudiţi şi de qatarezi, ci şi Fundaţia Clintom. Arabia Saudită a contribuit cu 25 de milioane de dolari, iar bogatul emirat din Golf cu 5 milioane. 

Hillary Clinton şi Julian Assange, duşmani de moarte

John Podesta este foarte indignat de recentele dezvăluiri făcute de Wikileaks, întrucât acestea au venit imediat după ce cotidianul The Washington Post a scos la iveală un videoclip (realizat în anul 2005) foarte compromiţător pentru Donald Trump, în care candidatul republican (a cărui gură este mult prea slobodă pentru binele lui) făcea nişte remarci foarte neplăcute pentru femei în gereral. „Coincidenţa este mult prea mare”, a afirmat Podesta într-un recent interviu, dând de înţeles că Julian Assange „are un cui” împotriva lui Hillary Clinton.

Este adevărat, iar fondatorul WikiLeaks nu deagă deloc acest lucru. Această atitudine a lui Assange este motivată de faptul că îşi simte existenţa ameninţată de Administraţa Obama în General şi de Hillary Clinton în special. Până în anul 2010, dezvăluirile lui Julian Assange nu au deranjat intereseleWashingtonului. Dar, începând din acel an, Assange a „pus tunurile” pe Administraţia Obama. Şi de atunci au început necazurile, care au culminat cu o punere sub acuzare pentru viol în Suedia, fapt pe care Assange îl neagă cu îndârjire, afirmând că a fost „lucrat” de „agenţiile” americane pentru a putea fi arestat, condamnat şi încarcerat. Odată închis, ar fi urmat, mai mult ca sigură o extrădare în SUA (aşa cum s-a întâmplat şi cu compatriotul nostru Guccifer Întâiul), unde, crede Assange, ar fi urmat să fie asasinat în închisoare.

Australianul este convins din mai multe motive că asta şi nu altceva i se pregăteşte. Conform unor informaţii de care dispune Assange – şi pe care le-a făcut publice prin intermediul WikiLeaks – într-o conversaţie cu apropiaţii ei, Hillary Clinton ar fi exclamat, într-un moment de exasperare: „Chiar nu putem trimite o dronă să-l lichideze pe individul ăsta?” Conform dezvălurilor făcute de cei doi Gucciferi se ştie că Hillary Clinton nu s-ar da în lături să-i elimine pe cei care o „incomodează”, fiiindu-i deja atribuite câteva „acţiuni” de acest gen, îndreptate împotriva unor colaboratori a căror mărturii ar fi fost extrem de compromiţătoare pentru ea şi care au murit în circustanţe  suspecte. La puţină vreme după exclamaţia plină de năduf a doamnei (pe atunci) Secretar de Stat al SUA, a urmat un brainstorming în care s-a propus, printre altele, o recompensă de 10 milioane de  dolari pentru capul lui Julian Assange. După şedinţa de brainstorming, şefa departamentului de Planificare a Politicilor din Departamentul de Stat al SUA, Ann-Marie Slaughter, a trimis un e-mail cu adresă lui Hiilary Clinton şi câtorva apropiaţi ai acesteia (printre care şi fosta colaboratoare a acesteia, Huma Abedin) în care propunea abordarea „problemei Julian Assange” prin „strategii non-legale”.

„Răul cel mai mare”

Mulţi foşti colaboratori ai lui Julian Assange i-au reproşat acestuia că, prin dezvăluirile din seria Hillary Leaks, se poziţionează făţiş de partea lui Donald Trump şi deci „s-a aliat cu dreapta”. Ca urmare, australianul – care în „vremurile sale de glorie” avea o adevărată „curte” formată din ecologişti şi tot soiul de activişti cu vederi de stânga – şi-a pierdut mulţi aliaţi şi chiar prieteni. Dar mai sunt şi unii care îi iau apărarea lui Assange, cum ar fi  fosta sa colaboratoare Birgitta Jónsdóttir, care în prezent conduce partidul Piraţilor din Islanda (formaţiune politică pe care mulţi o văd câştigătoare în alegerile generale care vor avea loc în curând în această ţară insulară). Într-un recent interviu, Birgitta Jónsdóttir şi-a exprimat convingerea că, dacă Hillary Clinton câştigă alegerile, Julian Assange nu mai are prea mult de trăit, mai ales că în Ecuador vor avea loc alegeri prezidenţiale în anul 2017. Iar preşedintele Rafael Correa a anunţat că nu mai candidează. Or, în prezent, australianul „domiciliază” într-o cămăruţă a Ambasadei Ecuadorului din Londra, ca urmare a azilului politic primit de la guvernul ecuadorian. Şefa „piraţilor” islandezi (a cărei platformă politică poate fi numită oricum, numai de dreapta nu) se teme că succesorul preşedintelui Correa va anula azilul politic primit de Assange...

La rândul său, Julian Assange este convins că Hillary Clinton este cea care va câştiga alegerile, dar şi-a exprimat dorinţa de a „lupta împotriva ei până la capăt”, pentru că este convins că nu Trump, ci fosta Primă Doamnă este „răul cel mai mare”, pentru America şi pentru întreaga lume. Australianul a anunţat că va mai face publice încă 50.000 de documente compromiţătoare pentru Hillary Clinton „la momentul oportun” care, după părerea lui, nu a venit încă.

Dacă Trump o va învinge pe Hillary Clinton (care se bucură de sprijinul necondişionat alpresei, al marii finanţe şi chiar al „agenţiilor” cunoscute publicului sub acronime de trei litere) în alegerile prezidenţiale care vor avea loc pe data de 8 noiembrie, meritul – şi victoria – vor fi nu ale lui, ci ale lui Julian Assange.

(La realizarea acestui material au fost folosite informaţii preluate de pe Bloomberg.com, The True Pundit, The Daily Caller, The Zero Hedge, The Polizette, The Los Angeles Times, The Guardian şi The Iceland Monitor).

 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-10-16



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray