2019-11-13 15:22

„Texanii furioşi” ameninţă cu secesiunea

 |  21:01
„Texanii furioşi” ameninţă cu secesiunea

Actuala campanie electorală din Statele Unite demonstrează că americanii sunt mai divizaţi ca oricând. La sfârşitul săptămânii trecute, un grup de protestatari furioşi a atacat un convoi de autovehicule al candidatului republican Donald Trump, aflat la o campanie de colectare de fonduri în statul Minnesota. La rândul lor, texanii ameninţă cu secesiunea dacă Hillary Clinton câştigă alegerile prezidenţiale. Cu alte cuvinte, după Brexitul cel atât de admirat de Trump, ar putea urma un Texit...

Donald Trump „e răul cel mai mic dintre două rele”

Conform unui recent sondaj de opinie realizat de compania Public Policy Polling (PPP) în Texas, Donald Trump conduce detaşat, bucurându-se de intenţiile de vot a 44% dintre texani. Aparent, aceasta este o veste bună pentru candidatul republican, dar faptul că 38% dintre texani ar vota-o, totuşi, pe Hillary Clinton le dă deja de gândit analiştilor politici de pe celălalt mal al Atlanticului. Asta înseamnă că, în ultraconservatorul Texas, ceva totuşi s-a schimbat şi că, faţă de anii trecuţi, Democraţii au câştigat teren într-un stat care în mod tradiţional votează cu Republicanii. În rândul alegătorilor tineri, 60% o preferă pe Hillary Clinton şi doar 35% l-ar vota pe Trump. De asemenea, candidata Democrată se bucură de simpatia a 68% din electoratul de origine hispanică. Per total însă, fosta Primă Doamnă a Americii este detestată de 59% dintre texani, în timp ce numai 36% au o părere favorabilă despre ea.

Nici preşedintele Obama nu se bucură de simpatia texanilor – 54% dintre aceştia au o părere extrem de proastă despre rezultatele celor două mandate ale acestuia la Casa Albă.

De fapt, nici Trump nu stă cu mult mai bine în preferinţele texanilor – doar 40% dintre cetăţenii Statului Trandafirului Galben au o părere favorabilă despre el. Cu toate acestea, în Texas Donald Trump ar câştiga detaşat – pentru că e Republican şi este perceput ca fiind „răul cel mai mic dintre două rele”.

Trebuie spus că PPP este un institut de sondare a opiniei publice ceva mai „altfel”, în sensul că pune întrebări-capcană celor intervievaţi. Astfel, dintr-un sondaj de opinie realizat în luna decembrie a anului 2015, rezultă că 30% dintre cei care votează cu Republicanii ar sprijini bombardarea Agrabah-ului – un „oraş arab” care nu există deloc pe harta lumii, ci doar în desenele animate cu Alladin...

Secesiunea texană, o poveste veche

Printre subiectele sondajului de opinie realizat de PPP se numără şi unul delicat şi, în acelaşi timp, fierbinte: secesiunea Texasului. 26% dintre texani susţin că ar vota pentru separarea de SUA dacă Hillary Clinton câştigă alegerile. Aşa cum era şi de aşteptat, cei mai furioşi sunt partizanii lui Donald Trump: 61% dintre aceştia ar vota pentru secesiune în cazul unei victorii a candidatei Democrate.

Imediat după Brexit, pe Facebook şi pe Twitter a apărut un nou termen: Texit. Cei care l-au pus în circulaţie sunt membrii Mişcării Naţionaliste Texane, grupare care are o agendă secesionistă explicită. „Trecute sunt vremurile când poporul texan avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Uniunea şi cu înăbuşitoarea ei birocraţie federală, care se extinde într-una”, se lamenta recent Daniel Miller, preşedintele Mişcării Naţionaliste Texane. Nu ar fi pentru prima dată când se vorbeşte de ieşirea Texasului din SUA. În timpul Războiului de Secesiune (numit „Războiul Civil” în istoriografia americană), Texasul a făcut parte din Confederaţia Sudistă. După pierderea războiului, a apărut o mitologie a „cauzei pierdute” care continuă să fie îmbrăţişată de cei care doresc transformarea Texasului într-un stat-naţiune, cum erau cele din Europa secolului al XIX-lea. Toţi aceşti nostalgici scot în evidenţă ideea că „Texasul e cu totul altceva” decât celelalte state ale Uniunii (SUA) şi că Texasul a fost, timp de nouă ani – din 1836, când s-a separat de Mexic şi până în 1845, când a fost anexat de SUA – stat independent. Adepţii particularismului texan, care după Războiul de Secesiune s-au mărginit să facă „opoziţie culturală” au ieşit în arena politică în anii 1990, când un anume Richard Lance McLaren a creat organizaţia Republic of Texas, ai cărei adepţi sunt anti-globalişti. În luna martie a anului 1997, Mc Laren, care în vara anului 1996 a executat o pedeapsă privativă de libertate de o lună pentru refuzul de a se prezenta în faţa unui tribunal federal, a cărui autoritate refuzase s-o recunoască, a pretins despăgubiri în valoare de 93 de trilioane de dolari „pentru pagubele provocate Texasului de către Uniune în timpul Războiului Civil. În prezent, Mc Laren execută o altă pedeapsă, de data  asta de 99 de ani – pentru răpire.

Din „Republic of Texas” s-au desprins mai multe facţiuni care au devenit independente, cea mai importantă fiind Mişcarea Naţionalistă texană, care a adoptat o strategie mai prudentă, militând pentru independenţă „pe căi şi prin mijloace legale”.

Ideea secesiunii a mai fost vehiculată în anul 2009, de către guvernatorul Rick Perry (care, ulterior, şi-a retractat afirmaţia, pe care a prezentat-o ca fiind o critică la adresa politicienilor din Washington, D.C.) şi în 2012, după cea de a doua victorie în alegeri a preşedintelui Obama. Conform sondajelor de opinie realizate în perioada 12-14 august a.c. pe un eşantion de 944 de respondenţi, 26% dintre texani doresc secesiunea, 59% se opun şi 15% sunt indecişi.

Dacă ar fi cetăţeni americani, naţionaliştii sârbi l-ar vota pe Trump

Nu doar naţionaliştii texani îl admiră pe Donald Trump, ci şi cei sârbi. Săptămâna trecută, membrii Partidului Radical Sârb (SRS, formaţiune condusă de Voislav Seselj) au organizat la Belgrad o mişcare de protest împpotriva vizitei vicepreşedintelui american Joe Biden, care s-a întâlnit cu preşedintele Tomislav Nikoloc şi cu premierul Aleksandar Vucic. Membrii SRS au demonstrat în faţa palatului prezidenţial din Belgrad purtând tricouri cu portretul lui Donald Trump şi agitând pancarte pe care scria „Votaţi Trump!” Voislav Seselj le-a cerut americanilor de origine sârbă să-l voteze pe Trump „pentru viitorul Serbiei”.

Motive pentru această simpatie pro-Trump sunt mai multe. Unul este faptul că magnatul american nu-şi ascunde buna părere despre Rusia şi Vladimir Putin. Al doilea este, aşa cum arată chiar Voislav Seselj, că „Trump este unui din rarii politicieni americani care şi-a cerut scuze pentru bombardamentele NATO asupra Serbiei”. Într-adevăr, anul trecut, când a fost invitat la talk-show-ul lui Larry King, candidatul Republican la preşedinţia SUA a criticat aceste bombardamente „asupra unei ţări care a fost aliata SUA în cele două războaie mondiale”, calificând-o drept o „grosolană eroare politică”. În plus, Trump este Republican, iar Biden este Democrat. Iar sârbii asociază Partidul Democrat din SUA în general şi pe fostul preşedinte Bill Clinton în special cu bombardarea ţării lor şi cu independenţa kosovară.

Trump contratacă

Parcă pentru a demonstra că are, de fapt, „dotări masculine”, nu aşa cum a fost înfăţişat într-o statuie amplasată pentru câteva ore (adică până când a fost „săltată” de autorităţi) în centrul New Yorkului de către gruparea anarhistă californiană Indecline, Donald Trump a trecut la fapte, doritor să arate că „are un stil cu adevărat prezidenţial”. Mai întâi l-a concediat pe directorul său de campanie, Paul Manafort, acuzat că ar fi primit 13 milioane de dolari de la fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici. Locul lui a fost luat de jurnalistul conservator Steve Bannon, care conduce site-ul Breitbart.com. Această schimbare este, consideră analiştii politici americani, un indiciu că Trump vrea să revină la stilul incisiv al campaniei sale pentru nominalizarea la statutul de candidat oficial al Partidului Republican la alegerile prezidenţiale ce vor avea loc pe data de 8 noiembrie a.c. Fapt confirmat la sfârşitul săptămânii trecute chiar de Trump în persoană, care într-un recent discurs declara că nu a vrut niciodată să folosească limbajul elitelor politice din Washington şi că „nu a fost niciodată corect din punct de vedere politic”. După ce şi-a asigurat susţinătorii că „va fi întotdeauna de partea oamenilor simpli”, Trump a mai afirmat că el „va spune întotdeauna lucrurilor pe nume, orice-ar fi”, spre deosebire de Hillary Clinton care, în opinia candidatului republican, „nu spune niciodată adevărul”.

De asemenea, Trump s-a folosit de catastrofalele inundaţii care au afectat Louisiana (un alt stat care în Timpul Războiului Civil s-a separat de SUA), unde a dus ajutoare pentru sinistraţi. Şi, bineînţeles, nu a pierdut prilejul să-l critice pe preşedintele Barack Obama, care a strălucit prin absenţă. Momentul a fost bine ales, întrucât inundaţiile din Louisiana au distrus circa 110.000 de case particulare, în valoare totală de 20,7 miliarde de dolari. Majoritatea acestor locuinţe nu aveau asigurare, ceea ce înseamnă că zeci de mii de oameni vor rămâne pe drumuri.

(La realizarea acestui material au fost folosite informaţii publicate de Houston Chronicle, AFP, Intellinews, Washington Times, Washington Post, Reuters şi de pe websitre-ul  Public Policy Polling)


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-08-21



Parerea ta...

CROCODILUL FLAMAND
21 Aug 2016

CHIAR NU SE VEDE CA DE20 DE ANI CONDUCE USA GRUPUL CLINTON-GOLDMAN SACHS? (CU MICI PAUZE CAND A FOST BUSH-CHENEY)>>>>EVIDENT CA TOATA LUMEA S-A SATURAT...MAI ALES TARILE CARE AU FOST BOMBARDATE DE EI SI CARE SUNT CAM MULTE
CARACATITA DIPLOMATIEI
21 Aug 2016

Nea prins in Iugoslavia , cu afaceri petrol si altele , ale lui Nastase si Iliescu . Am pierdut 4 - 5 miliarde euro .
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray