2020-04-05 19:25

Bombă pe 1 martie

 |  13:49
Bombă pe 1 martie

Uneori, ceea ce e bine împământenit în memoria noastră drept semn al primăverii - în cazul de față 1 martie - se transformă în altceva, mai puțin plăcut. Și poate că nu am mai ști niciodată, dacă nu ar ieși la iveală “evidențele“, care marchează tragedia.

Statele Unite ale Americii au detonat, pe 1 martie 1954, în Atolul Bikini din Insulele Marshall, ceea ce a rămas în istorie drept cea mai puternică bombă testată de americani. Lansarea a fost parte a testului Castle Bravo.

Atolul poate fi găsit în Insulele Marshall, un lanţ de insule vulcanice aflate între Hawaii şi sud-estul Asiei. Imediat după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, americanii au folosit această zonă pentru a detona bombe nucleare pe o perioadă de nouă ani (1946-1954), potrivit IFL Science. Forţele armate americane au declanşat în această perioadă un număr de 67 de dispozitive, în cadrul unor teste efectuate pentru explozii în aer, sub apă şi la nivelul solului. Iniţial, locuitorilor li s-a spus că vor face sacrificiul de a-şi părăsi locuinţele "pentru binele omenirii", aceştia primind promisiunea că vor putea reveni în insulele locuite de strămoşii lor de sute de ani. În realitate, locuitorii din patru atoluri - Enewetok, Rongelap, Utrik şi Bikini, nu au mai putut niciodată să revină acasă. Rezultatele testelor nucleare încă se mai fac simţite, potrivit presei internaționale.

Bomba detonată pe 1 martie a avut o putere dublă

Cel mai grav incident a avut loc în 1954, când bomba detonată pe 1 martie a avut o putere dublă faţă de cea preconizată de savanţi, iar schimbarea direcţiei vântului a afectat în mod tragic vieţile locuitorilor rămaşi în zonă, în afara ariei evacuate. Norul atomic creat în urma exploziei a fost de 1.000 de ori mai mare decât cel de la Hiroshima, efectele radiaţiilor fiind resimţite pe o arie de 10.000 de ori mai mare, spun cei de la misories.org, un proiect dedicat Insulelor Marshall. Pentru locuitori a rămas amintirea "Zilei cu două stele", ploaia de cenuşă radioactivă care a urmat şi efectele contaminării făcându-i pe mulţi să acuze autorităţile că au fost folosiţi drept cobai umani.

Locuitorii au început să ceară dreptate în justiţie abia în anii 1970, iar Statele Unite au fost nevoite să recunoască suveranitatea naţiunii din insule şi să ofere compensaţii în valoare de 150 de milioane de dolari pentru pagubele produse de testele nucleare. Insulele au obţinut independenţa în 1986. Ulterior, cereri pentru compensaţii de încă 360 de milioane de dolari şi altele de peste un miliard au fost adresate Statelor Unite, pentru efectele testelor din insulele Bikini.

Primele explozii nucleare după război...

În mod repetat, ambasadorii americani din zonă şi-au afirmat "regretul" şi "preocuparea" pentru cele întâmplate şi au reafirmat hotărârea ţării lor de a susţine financiar Insulele Marshall, dar printre reproşurile primite se numără şi acela că "dreptatea pentru supravieţuitori este egală cu costurile unei singure zile de război în Irak".

Și dacă cineva se întreabă de ce acel sexy costum de baie se numește bikini, precum Atolul, există o explicație. Francezul Louis Reard a lansat piesa de vestimentaţie pentru plajă la patru zile după explozia din 1946, prima din seria de teste care au dus la tragedia de pe 1 martie 1954. Cum modelul anterior, promovat drept cel mai mic costum de baie, se numea Atome, Reard a publicat reclama pentru invenţia sa cu sloganul "costumul de baie mai mic decât cel mai mic costum de baie din lume" în ziarele care anunţau primele explozii nucleare de după cel de-Al Doilea Război Mondial...

Concluzii

În prezent, nivelurile de radiații în unele zone ale Insulelor Marshall sunt aproape duble față de ceea ce este considerat sigur pentru locuința umană, potrivit unui nou studiu al Universității Columbia, publicat în  revista Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetătorii au descoperit că materialele radioactive din Atolul Bikini produc 184 milirem de radiații pe an - aproape dublul standardului de siguranță de 100 stabilit de SUA și Insulele Marshall. Aceasta sugerează că radiația a persistat mult mai mult decât cineva și-a imaginat anterior, potrivit Science News. În prezent, aproape jumătate din populație trăiește în zona urbană principală din Majuro și, pe măsură ce țărmurile în creștere amenință cu scufundarea insulelor întregi, țara este din ce în ce mai supraaglomerată.

Testarea nucleară americană rămâne în psihicul acestei națiuni pentru totdeauna. În martie 2016, cei din Insulele Marshall au dat în judecată Marea Britanie, India și Pakistan într-o încercare, în mare măsură simbolică, de a pune presiuni pe desființarea arsenalelor nucleare. Între timp, refugiații și urmașii lor își găsesc case în SUA, în special în Honolulu și Springdale, Arkansas.

În 2017, savanţii de la Stanford University au studiat efectele expunerii la radiaţii în zona Atolului, ajungând la concluzia că, în ciuda tuturor testelor nucleare, viaţa marină îşi revine, iar ecosistemul abundă de corali, crabi, peşti şi rechini...


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-03-02



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE






PUBLICITATE


Conferinta-Business



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine