2019-07-20 18:52

Diferenţă de altitudine

 |  16:52

Cezar Pârlog

Aveam vreo optîșpe ani și eram tot sub arme; slujeam unitatea, ministerul și țara; era altă epocă, erau alte împrejurări. Încorporați la Bacău, după o zi, două am fost retrași, eu și amicul Cătălin, la un birou mic și călduț pe undeva prin Iași, aproape de universitarii care trebuiau să ne ajute să luăm admiterea la facultate. N-am făcut pasul de la prima strigare și blazonul era cam șifonat. O căsuță pe lîngă parcul Copou, cîteva camere, șase soldați și niște șefi buni.

Într-o după-masă de început, cînd „militarele” neinstruit nu mai are sarcini și mintea deja începe să-i plece cu sorcova, adulmecăm pe terasa unei case vecine două „muze” gureșe. Cercetăm, doar că fetele erau deja adjudecate, „veteranii”[1] noștri, cum e și normal, aveau de mult acțiuni acolo; dreptul primului venit. Despre „dreptul primei nopți” nu știam pe atunci și nu era nici cazul. Și oricum iobăgia a fost eradicată demult. Încercăm o răpire de minți de sabine; nu iese nimic. ‘Geaba eu, un Cezar. Doar vorbe denivelate; ele sus, pe terasa de la etaj, noi, muritorii cu inimile frînte și gît strîmb, jos. Femei serioase și stabile în sentimente; ce mama dracului, pe vremea aia societatea era sănătoasă, domnule!

Cum pînă la trecerea concurenței în rezervă era prea mult pentru a fi luată în calcul o așteptare cuminte, stăpîni pe hormonii proprii și cu „spatele” asigurat de instanțe superioare și ierarhii cazone familiale, pornim răzbelu’; sabotaje, strîmbe pe la urechile șefilor, ciorapi și furnici în mîncare și alte tratamente „preferențiale”.

După un timp, războiul psihologic tinde să dea rezultate. Situația pe cîmpul de luptă se îmbunătățește sensibil, ba chiar pare a duce spre o cedare a inamicului. Se simțea în aer un ușor fluturat de steag alb. Urma să ne vedem pentru întîia dată în plen, pe înserat, la colț de stradă. Poate și pentru o predare a ștafetei, mai știi?! Emoții și vise frumoase.

Ora H. Bărbieriți, parfumați, cu haine bune și civile, cu bani pentru un eventual film la grădină[2] sau măcar pentru o prăjitură în cartier, apărem la locul convenit. Rîdem fericiți pe sub mustăți: I-am făcut pe băieți! „Bătrînii” ne așteptau, erau ceva mai încolo, prinși într-o discuție.

Vine momentul adevărului: dialogul se întrerupe, vin spre noi și ni le prezintă. Ele erau acolo! Doar că ne veneau pînă mai jos de umeri, erau prin clasa a patra sau a cincea, ba chiar una dintre ele avea și ceva defecțiuni la un ochi, după o operație nereușită. Și mici, și nasoale cu crengi!

Ce ți-e și cu înălțimile astea!

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, lansat la „Bookfest 2016”.)

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI.

[1] Veteran – referire de jargon la militarii în termen din ciclurile anterioare.

[2] Grădina de vară – cinematograf amenajat pe timpul verii în aer liber.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-08-11



Parerea ta...

CREIONUL CHIMIC
13 Aug 2016

Pentru început ce-nsemnează ”militarele” pentru matale?! Militarele-femei (studente) sau băieții-”militare”, spre deosebire de ”veterani”? Am înțeles c-aveați șefi buni, voi – cei șase soldați care trebuia (?!) să fiți ”ajutați” să luați admiterea la facultate de către universitari...alt semn de întrebare! Intrau dintre atribuțiile stundenților (sau a studentelor) să vă mediteze sau o făceau ”benevol”, din pricina sarcinilor ”de partid și de stat”...ori pentru că erați tineri și cam singuri? Sigur n-o făceau visând (poate) la un bolentin de București?!
CREIONUL CHIMIC
13 Aug 2016

Apoi, zice-se că ați ”adulmecat” de pe terasa unei case vecine, două ”muze” gureșe...da ce erați bre, câini morți de foame?! Iar dacă tot ați amușinat, înseamnă că erați înșelați olfactiv....pentru că MUZELE au fost puse între ghilimele - fie pentru că erau adjudecate, fie pentru că erau gureșe! Iar dacă erau MUZE pentru veterani, pentru voi erau doar MUZE(E), bune doar de-admirat...pentru expona(n)te! D-aia poate ghilimelele, bătu-le-ar vina...praf de pe coada vulpii care de ciudă, zice dintr-un început că boabele de struguri sunt ori verzi-acre, ori prea coapte, căzute pe jos și tăvălite de toată omenirea!
CREIONUL CHIMIC:
13 Aug 2016

Iar dacă ”veteranii” aveau acțiuni depuse la ”bancă”, BANCA-n genere e primitoare…tot VREA și CERE…bani sau acțiuni care prin șantaj sau învăluire, ți le fură de sub nas cu semnătură (scrisă, autentică, sau cu o alta, ce ține de transmitere de ADN…), adică vreau să spun că-i lacomă, veșnic nehalită – iar dacă-ți dă, mereu îți cere…și cu DOBÂNDĂ, nu contează dac-ai intrat primul sau al doilea…dacă nu faci față, trimite executorul și-ți ia haina, cămașa, inclusiv cenușa din vatră! Așa că, ‘geaba gât strâmb sau inimă înfrântă atâta timp cât mai ai izmenele pe tine, iar în buzunarul cămășii de soldat – ascunsă, mică, într-un colț de foaie rupt dintr-un caiet (dictando sau de matematică) stă, neasudată de transpirația soldatului, nu cianura salvatoare (ca în timp de război), ci pastila de auto-liniștire (bromura de potasiu) pentru că în ceaiul de dimineața o știu și ”veteranii”, nu se prea bea…decât dacă ai (poate), epilepsie (boala copiilor) ș-atuncea naaaa…doar n-o să te faci de râs în exercițiul funcțiunii, chiar dacă nu ești în armată!
CREIONUL CHIMIC:
13 Aug 2016

Iar dacă ”veteranii” aveau acțiuni depuse la ”bancă”, BANCA-n genere e primitoare…tot VREA și CERE…bani sau acțiuni care prin șantaj sau învăluire, ți le fură de sub nas cu semnătură (scrisă, autentică, sau cu o alta, ce ține de transmitere de ADN…), adică vreau să spun că-i lacomă, veșnic nehalită – iar dacă-ți dă, mereu îți cere…și cu DOBÂNDĂ, nu contează dac-ai intrat primul sau al doilea…dacă nu faci față, trimite executorul și-ți ia haina, cămașa, inclusiv cenușa din vatră! Așa că, ‘geaba gât strâmb sau inimă înfrântă atâta timp cât mai ai izmenele pe tine, iar în buzunarul cămășii de soldat – ascunsă, mică, într-un colț de foaie rupt dintr-un caiet (dictando sau de matematică) stă, neasudată de transpirația soldatului, nu cianura salvatoare (ca în timp de război), ci pastila de auto-liniștire (bromura de potasiu) pentru că în ceaiul de dimineața o știu și ”veteranii”, nu se prea bea…decât dacă ai (poate), epilepsie (boala copiilor) ș-atuncea naaaa…doar n-o să te faci de râs în exercițiul funcțiunii, chiar dacă nu ești în armată!
CREIONUL CHMIC:
13 Aug 2016

Sfârșitul e BELEA! Se probează ”ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se îndeplinească”…în natură de emigrare de gard de unitate :-))))) Că erau mici de statură, ce contează? Voi erați cumva Ghiță-Mureșan-iști sau de 1,50 m ca să vă simțiți complexați? Nasol că erau mici ca vârstă, în clasa a 5-a și cu defecte fizice…dar voi – ca niște frați mai mari, le luați frumos pe genunchi și le spuneați o poveste cu…” a fost o dată ca niciodată un Făt-Frumos plecat în armată care visa la o fată de vârsta lui sau mai mare…și care-și dorea ca, atunci cănd se întoarce în civilie, după exercițiul militar să devină și bărbat, dar n-avea cu cine! Nu-l lăsau - vârsta, moravurile de la acea vreme, șefii (unii buni), alții – mai nebuni, adevărați căpcăuni!” Că, după ani și ani, rățuștele cele urâte s-au transformatără-n lebede, n-avea de un’să știe un militar cu mustața abia mijită și cu acnee din belșug pe față, doar bărbatu-n toată firea care a trecut de faza adolescentină!
CREIONUL CHMIC
13 Aug 2016

P.S. Ce-nseamnă diferența de altitudine, latitudine, dar și de ATITUDINE…hehehe!
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


loading...


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray