2020-07-16 20:59

Doamne, ce primăvară frumoasă era! 26 aprilie 1986: Duminică, Cernobîl

 |  16:49
Doamne, ce primăvară frumoasă era! 26 aprilie 1986: Duminică, Cernobîl

Nu trebuie să se mai întâmple! Sună bine, dar tocmai s-a întâmplat, în această perioadă pandemică. Un “semn”: incendiu de vegetație, greu de stins, în apropierea a ceea ce a fost “miezul” reactorului nuclear de la Cenobîl, Ucraina. Incendiul a poluat Kievul și amenința cu un nor radioactiv lumea lovită deja de pandemie. Exact ce mai lipsea...

Totul cică s-a liniștit…Dar acela este un loc fără liniște. Și dacă omenirea o fi învățat ceva din lovitura cu virusul, din tragedia de la Cernobîl - aceea veche, aceea petrecută în 1986, aceea “din film” (pentru cei care nu o știu pe cea reală)  nu se știe cine ce…nu a învățat.

Cernobîl este denumirea ucraineană a pelinului - plantă cu gust amar, iar în limba rusă se traduce drept  “durerea neagră”. 26 aprilie 1986…Unii dintre noi eram copii pe atunci…Dacă nu mă înșel ne pregăteam de Paște, iar zilele acelea fusueseră atât de însorite, încât plaja pe balcon era aproape obligatorie pentru  bucureștenii trăitori pe atunci în comunism și nu în izolare…

Părinții ne-au zis să stăm în casă

Întâi a fost așa un zvon al unui accident nuclear în Ucraina, la Cernobîl. Părinții ne-au spus să stăm în casă…Nu îmi aduc prea bine aminte dacă s-a spus și la radio așa ceva sau e doar în mintea mea. A, ba da: “au spus la Europa Liberă" – așa zicea mama. Noi, copiii ne întrebam de ce nu putem ieși afară. Până la urmă am ieșit, da ai noștri ne-au zis să venim repede acasă. Ne îmbrăcasem frumos noi cei din cartier, cu haine noi, să ne ducem la biserică să ne dăm pe sub masă (era Vinerea Mare). Căci da, desi comunism, nu îmi aduc aminte să nu fi putut vreodată să mergem la biserică. Doamne și ce soare era și ce primăvară frumoasă. Ca acum…De ce toate nenorocirile vin pe vreme frumoasă?!?

Apoi treaba a devenit serioasă. Nu mai știu cu aproximație cât de curând ne-au chemat cu mic cu mare la spital (pe noi la Caraiman, București, în sectorul 1; ce stranie coincidență, acum la acest spital se pot face teste pentru depistarea coronavirusului…) ca să ne dea pastile cu iod, contra efectelor radiațiilor. Am stat la coadă, ca să ne primim porția de iod. Se spune că țara noastră a avut noroc că norul radioactiv nu ne-a lovit din plin. Naiba știe cât noroc. Mulți au rămas cu sechele, diverse afecțiuni manifestate peste timp (pe baza unora mai vechi – ce coincidență, iar, seamănă cu ceva…), copii cu malformații, etc.

De ce totul se ascunde mai întâi? Evitarea panicii nu e un motiv…  

Timp de două zile, Moscova a tăcut. Apoi, în 28 aprilie, la ora 21, televiziunea de stat a anunțat producerea unui accident la centrala nucleară de la Cernobîl, fără  detalii. Sovieticilor li s-a spus că nu au de ce să se teamă. Evenimentele din 1 mai nu au fost contramandate: în Ucraina și Belarus au fost organizate parade la care au participat și copii. Abia în 6 mai şcolile au fost închise şi copiii evacuați din regiunile expuse ale Ucrainei și Belarusului. În 29 aprilie, sateliții americani au transmis primele informații reale despre situația de la Cernobîl. Costurile “aventurii nucleare” au fost de 18 miliarde de ruble, la care se mai adaugă încă 1,5 miliarde euro, cât a costat cupola din oțel așezată peste reactor și inaugurată anul trecut de regimul din Ucraina. Ca și acum, în cazul pandemiei, totul s-a spus târziu… 

În România, în 28 aprilie s-a constituit o celulă de criză și s-a măsurat contaminarea radioactive. Populația a primit pastilele cu iod, după cum am spus și cam atât. Informațiile oficiale au lipsit, panica fiind, desigur, considerată tabu.

Focul a ars la Cernobîl 10 zile. O cantitate de cel puțin o sută de ori mai mare decât cea folosită pentru bombele atomice aruncate deasupra Japoniei a ajuns în atmosferă. Explicația sovieticilor? Pe 14 mai. Mihail Gorbaciov: „Mulțumită măsurilor eficiente luate, putem spune acum că ceea ce a fost mai rău a trecut. Cele mai grave consecințe au fost evitate." Apoi, în doua parte a discursului, se ocupă de guvernele, politicienii și mass media din „unele țări NATO, SUA în special", care „au salutat incidentul": „Aceștia au lansat o campanie nestăvilită antisovietică”. Conspirații, scenarii, supoziții, toate s-au adunat de atunci și până acum pe tema accidentului nuclear. Și, cel mai probabil așa se va întâmpla sau se întâmplă deja pe tema pandemiei.

La 12 mai 1986, țările membre ale Comunității Economice Europene au hotărât suspendarea până la 31 mai 1986 a importurilor de produse proaspete provenind din URSS, Ungaria, Polonia, România, Bulgaria, Cehoslovacia și Iugoslavia. De asemenea, o serie de țări din Orientul Mijlociu au adoptat măsuri similare. Țările CEE și-au sfătuit cetățenii să nu se ducă în Lituania, la Kiev și în vestul Ucrainei, și nici în Bielorusia.

Ceaușescu a aflat repede, poporul a aflat prea târziu

Haideți să analizăm și punct cu punct. Nu pentru că ne plac tragediile ci, pentru că așa e cu istoria, dacă nu o cunoaștem murim neștiutori. Ceea ce, teoretic, după cum se spune în popor, e mai bine... 

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 kilometri nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 kilometri de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 kilometri nord de capitala Kiev. 

26 aprilie 1986. Ora locală 1:22 minute și 44 de secunde. Sâmbătă spare duminică. În cursul unei încercări la putere scăzută, cerută de autoritatea centrală de la Moscova, reactorul numărul 4 al centralei ucrainene de la Cernobîl (110 km nord de Kiev) a atins în câteva secunde o putere de 100 de ori valoarea nominală. Ceaușescu a aflat repede, poporul a aflat prea târziu.

Reactorul a fost distrus. O cantitate de radioactivitate de ordinul a 12 exabecquereli (-300 Mci) a fost eliberată în atmosfera timp de circa zece zile, contaminând într-o măsură semnificativă o zona de 150.000 kmp locuită de aproximativ 6 milioane de persoane și provocând o creștere a radioactivității în cea mai mare parte a Europei. Înainte de Cernobîl, energetică nucleară civilă din lumea liberă a cunoscut două accidente majore: cel al reactorului UNGG de la Windscale, Marea Britanie, în 1957 și cel al reactorului REP nr. 2 de la centrală Three Mile Island din SUA, în 1979. Fiecare din cele două accidente a fost clasificat pe nivelul 5 al scării internaționale a evenimentelor nucleare creată după Cernobîl - scară INES, care cuprinde 8 niveluri (de la 0 la 7).

În presa României anului 1986, accidentul a fost relatat sumar. Dar "mass-media" vremii a lucrat pentru cine trebuia. Adică pentru Ceaușescu. În iunie 1986 o broșură de "uz intern", intitulată "Avaria de la centrală atomoelectrică de la Cernobîl - Relatări și informații difuzate de mijloacele de informarte în masă. Selecție întocmită cu consultarea specialiștilor Comisiei de partid și de stat pentru supravegherea și controlul calității mediului înconjurător", analiza accidentul:

"Stațiile internaționale de control care urmăresc nivelul radiațiilor în diferite regiuni ale lumii au constatat că norul radioactiv format după avarie s-a deplasat mai întâi spre vest-nord-vest, afectând Bielorusia, Polonia, republicile baltice și țările scandinave, apoi, după schimbarea direcției vântului, a atins România, Ungaria, Austria, RFG, extinzându-se asupra întregii Europe, ajungând până în SUA, Canada și Israel, conținutul radioactiv reducându-se în funcție de timp și de distanță(...)”. Un reportaj din ziarul Pravda, publicat câteva zile după avarie, descrie în felul următor cele întâmplate: “O explozie a distrus construcția clădirii reactorului și s-a declanșat incendiul. Totul s-a întâmplat noaptea... După explozie a luat foc acoperișul sălii mașinilor. O parte din radioactivitate a emanat în afară, iar după aceea în interior s-a declanșat un incendiu. Înăbușirea incendiului a fost deosebit de dificilă: nu se putea folosi apă sau vreo substanță chimică, deoarece ele s-ar fi evaporat imediat, datorită temperaturii înalte, s-a creat o situație complexă și deosebit de grea (...)”.

În ceea ce privește Suedia – că tot se comentează de multă vreme pe tema miracolului suedez, a recomandat doar să nu se consume apă de ploaie și legume nefierte.

"Nu trebuie nici să se exagereze, dar nici să se diminueze pericolul radiațiilor nucleare. Deși există o tristă experiență după Hiroshima. (...) Nu trebuie să așteptăm, să urmărim din ce direcție va bate vântul și să vedem dacă va duce la alții radiațiile sau le va opri la noi. Nu această este soluția! Soluția este să înlăturăm din Europa cât mai repede armele nucleare!" - Mai 1986, Nicolae Ceaușescu, din cuvântarea rostită la Adunarea solemnă organizată cu prilejul aniversării a 65 de ani de la făurirea PCR

Koneț filma

De curând serialul Cernobîl realizat de HBO a provocat furie la Moscova. Kremlinul susține că ar fi doar o conspirație împotriva industriei nucleare rusești, calificând serialul drept dezinformare și acuzând CIA că nu este străină de accident. Presa de stat a anunțat că Rusia va realiza propria versiune cinematografică a evenimentelor. Versiune? Moscova a admis că are nevoie de ajutor abia peste patru ani, în 1990. Centrala a fost securizată în 1986 și 2016, de o echipă internațională, la cererea Ucrainei. Peste patru milioane de oameni din Ucraina, Belarus şi Rusia trăiesc şi astăzi în zone contaminate radioactiv. Pripiatul este un oraş-fantomă, din ce în ce mai căutat de turiști. Mihail Gorbaciov avea să afirme mai târziu că disoluția Uniunii Sovietice a început la Cernobîl…Koneț filma.

Video: National Geographic Documentary (2014) -  What Really Happened at Chernobyl Full Documentary – https://www.youtube.com/watch?v=AZ4qOMN527s

 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-04-26



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


Autocar



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine


Fabiz