2019-10-21 20:41

Holografică sau Ţi-am luat un ineeeel

 |  17:26

Cezar Pârlog

Odată, m-a dat nu ştiu ce televiziune pe la nişte ştiri de după-masă. Fusesem la un fel de seminar şi poate că, fiind vară, campionatul de fotbal terminat, Becali la încărcat în Athos şi parlamentul în binemeritată vacanţă, locurile la telejurnal erau cam neocupate.

Normal că m-am bucurat şi eu ca ţăranu’ apărut prima oară pe sticlă. Apoi am căutat înnebunit înregistrarea pe net; ca să dau la lume. Bineînţeles, şi la cele două gagici pe care le aveam. Una era p-aici, alta la vreo sută de kilometri mai în sud. Cum stă bine unui bărbat respectabil şi adevărat, care aplică diviziunea socială a muncii. Preventiv le-am dat şi mură-n gură, zicîndu-le chiar şi minutul în care apar, nu se ştie, cu fetele astea!

Fisa mi-a picat destul de tîrziu, cînd mă revedeam pentru a cinşpea oară, cu mîndrie şi cu o aură divină deasupra capului: inelul!!! Verigheta mea argintie strălucea - cuminte şi compromiţătoare - la locul ei la mîna stîngă, şi ar fi ieşit în evidenţă chiar dacă reduceau ăia lumina la jumate. Rapid - abia de-am avut timp să compun mintal o minciună sfruntată şi sinceră, şi asta cu mult, mult noroc - au şi sunat telefoanele întrebătoare, cu tonuri ridicate şi clare izuri de adio: fetele nu ştiau că eram luat cu acte. A fost greu, muncă multă, solicitare maximă şi determinare. Pînă la urmă bilanţul a fost oarecum mulţumitor: 50% ; deci a ieşit de-o notă de trecere. Cu una am scos-o la capăt, ba chiar a fost mai fain în continuare, poate abia acum, avînd familie acasă, am devenit o persoană de încredere, om serios, fără copilării, îndrăgosteli şi alte chestii de puber plin de coşuri. Cu cealaltă, nu.

De-atunci nu mai port verighetă, nu se ştie de unde, din ce tufiş, metrou ori sală de lectură mai sare vreun iepure binevoitor şi irezistibil, iar eu trebuie să am mîinile suficient de libere pentru a-i putea oferi cuvenita îmbrăţişare.

Deşi „băieţii” spun că ar fi mai căutaţi cei cu ea acolo, la locul ei pe inelar, cuminte şi la vedere şi nu ascunsă cine ştie pe unde, nu-i iau în seamă. Aşa o fi, ştiu şi eu ce să mai zic?! O să merg totuşi să o iau mîine din cutia aia de valori de la bancă. Oricum e ziua ei, măcar aşa, în dar.

La mulţi ani, Estela!

*

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015 şi a volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la aceeaşi editură.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-02-11



Parerea ta...

AHAM…
11 Feb 2016

Deci, odată fotballiada terminată, Becaliada în pelerinaj, parlamentarul/a în țări exotice, trebuia un breaking news, așa-i? Cu ce, cu cine să se fie umplut ecranul? Cu maestrul care-a ”debitat” la seminar cu emfază fiind mereu pe fază, numa’ că la seminar a participat și consoarta care-a șezut cuminte-n public cu modestie, nu în primul rând ca țăranii…puțin mai încolo, în cel de-al doilea, admirându-i debitul verbal, mândră tare de-al ei bărbat, iar în paralel, ca avertisment simbolic pentru cine-ar deveni obraznică și ”puțin” interesată… verigheta buclucașă (trădătoare tare…) pusă în evidență de lumina becurilor orbitoare, mai ceva ca Farul din Constanța, arătând că este ”legat” bine de glie…nu cu ață albă ci, prin cununie…și nu oricum: și civil, dar și la popă..și nu la orice biserică ci, chiar din Deal, de la Mitropolie!
FăLOșENIE MAARE….
11 Feb 2016

Auzi, tu! Puse gagicile să șadă proțăpite în fața Tv-lui (fiecare la ea acasă) ca să vază și s –audă… f®ază după f(r)ază ce se debitază, ele admirând mai degrabă pe maestru studiindu-i fiecare grimasă, tonalitate înaltă sau joasă, pănâ la gestică…ieșind la lumină adevărul, datorită părdalnicei de verighete! Da’ de ce era argintie? Era din aur alb, platină sau consumaseră-ți déjà ”cununia de argint” care, prin jurămintele înnoite, s-a sesizat ca un ghimpe înfipt în minte (ca să nu zic în fund), făpturilor divin de ”bune”?! Ce mai încurcă-lume! Vă mai și lăudați că le-ați dat murătura-n gură, ca la retardați!
CONCLUZII:
11 Feb 2016

Între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți merge! Între timp, își poate face loc și-a treia...dar întrebarea care vine firesc, este următoarea: de unde vă procurați Viagra? Iar dacă este atât de bună pastiluța albastru-verzuie, ține loc și de lovele? Pentru că iepurașii...de câmp, de casă sau de rasă (ăia de angora) ROD la greu...iar cei din urmă, mai au și ochii roșii! Apropos, cine e Estela? Muza Dvs.?
CURIOS!
14 Feb 2016

Maestrul e cam tăcut...e de vină cutremurul din Buzău, sau lipsa comentariului Mihaelei Hură?! Hai s-o strigăm!
Doresc sa comentez



MAI VECHI...

Sfântul Becali Pot înțelege că procurorilor le scapă infracțiuni comise în spațiul online. Sunt cu duiumul și nu există resurse de monitorizare. Dar, în octombrie 2014, așadar cu peste 15 luni în urmă, Gigi Becali a spus, în fața mai multor microfoane și camere de luat vederi, fiind transmis pe diverse posturi, în direct și în reluare, că bibliile folosite în sălile de judecată, dar „neomologate” de Patriarhie, sunt satanice: „Este o biblie tot biblie, dar e o biblie de altă sectă de religie... Are același text, dar diavolii ce-ți face? Îți schimbă trei cuvinte esențiale...”
17 Feb 2016 |

PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray