2019-10-23 00:32

La mulţi ani de Sfînt Ilie, prieteni!

 |  16:31

Cezar Pârlog

Sînt şi şefi frustraţi. Ba chiar frustraţi rău de tot. Că soţia ta e aşa şi pe dincolo şi fată deşteaptă, că stai în nu ştiu ce cartier, ba mai şi vii uneori cu taxiul, că ai nişte discuşi (1) de un milion bucata în acvariu şi ceva hărţi originale de-acu’ 200 de ani pe pereţi la birou. „Auzi tu, la birou!” Ba poate şi pentru treningul Adidas, chiar dacă ei nu ştiu că e modelul anului 2003, atunci chiar au nimerit ăia ceva mişto. Şi nu prea au cum să „ţi-o tragă”, calificativul pe ultimii cinşpe ani îl ai OK, pentru că la muncă îţi închizi sonorul, bagi cuminte capul în calculator şi-ţi vezi de treabă.

Adevăru-i că, dacă te-ar fi văzut şi cu pălăria aia nouă de cowboy, din piele de cangur pe stradă, bineînţeles că nu îndrăzneşti să te arăţi aşa venind la slujbă, garantat că îţi făceau un referat pentru încheierea urgentă a contractului de muncă. Poate chiar cu litera „i” (2).

Doar că Ăl’ de Sus, în mărinimia recunoscută, le mai serveşte uneori cîte-un motiv pentru o faptă „bună”, cît să-şi merite locul în cer, ăla înnăbuşitor şi cu multă negreală. Aşa că le aruncă sub nas pleaşca unei răzbunări: ai nevoie de o caracterizare, ceva. Poate vrei să te angajezi chebăbar la Şaormăria Dristor ori chiar achizitor-şef la un centru de colectare a protezelor dentare. Ori vreun caz mai nefericit în care treaba e făcută în folosul unei „instanţe” superioare; dar vai! tot instanţă. Omul îşi freacă mîinile şi-ţi trînteşte ceva fain pe ţidula ştampilată trimisă recomandat, ceva atît de drăgăstos, încît pînă şi ăia de la Parchet şi-ar freca mîinile, ba chiar ar scoate şi cătuşele de la magazie; apoi le-ar lustrui cu o cîrpă moale, recomandabil molton, pentru a le reda strălucirea pasager pierdută. Nu ştiu dacă n-ar merge şi nişte vaselină...

Da’ eu vă iert pe toţi, frate, şi... La mulţi ani de Sîn’ Ilie!

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, lansat la „Bookfest 2016”.)

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI.

___________

1 Discus – specie de pește de acvariu, originar din bazinul Amazonului, frumos colorat și bine apreciat de către acvariști.

2 Dispoziție din vechiul Cod al muncii care prevedea temeiul de desfacere a contractului de muncă din motive disciplinare.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-07-21



Parerea ta...

CREIONUL CHIMIC
21 Iul 2016

Eiii…s-a schimbat discursul! Din maieul întins pe burtă (de joia trecută, plină de fantasme), apropo de la lanțul de câine de la gât (la unul din picioare, nu? Sau la vreo încheietură de barosan…), de la unghiera găsită în sfârșit și folosită care-a-ndreptat din start murdăria bătucită de sub unghii de la atâta dereticat în urma zugrăvirii, automat și din condei (sau tastatură) a casei de dupe mâzgăleală…care-a-nflorit cu discuși cu care discuți când vii acasă frânt de la scârbici, pen’că nu-i totuna să știi să taci și să monologhezi pe interior timp de vreo 15 ani (?!?) altfel ți-o iei pe cârcă fiindcă pune șeful punctul pe ”i” , unde nu prea ai de ales decât dacă vrei să te măsori cu el, sau să lași garda jos.
CREIONUL CHIMIC
21 Iul 2016

Adică, ori îți tragi șapca pe ochi ca să nu se vadă cât ți-e de rușine de rușinea care-ar trebui să-i fie lui pentru că sare calu’cu tine, ori salți pălăria de văcar de pe frunte îndrăzneț spre ceafă, pentru că de căzut oricum n-are cum să se-ntâmple… are firul pornind din laterale legat sub bărbie care-o ține eventual atârnată pe spate, chiar dacă gestu-i făcut brusc, sub implus, riscând prin gest să-ți furi o scatoalcă disciplinară, ca să-ți mai treacă din elan, tu…săltându-o spre spate, lasând să se vază coarnele care-s gata să-l înfrunte, concomitent cu ciocatele din picioare cu flecuri argintii care bo(n)căne-agresiv pe gresia din baie și bucătărie, pinteni stilizați dar ascuțiți al dracului de tare, cât despre vârful ciocatelor, nici nu mai vorbesc - ușor întors ca un adevărat papuc domnesc turcesc, îmbinat/lipit bine, numa’ bun de plasat la fundul unui șef stresant și jegos (de la fire, nu neapărat mirosind a nespălat ca să ți se întoarcă stomacul pe dos).…sau, dacă refuză să-ți întoarcă măreț spatele, o călcătură apăsată pe laba piciorului sau un pinten din lateral, direct în fluierul piciorului, tot e de bine!
CREIONUL CHIMIC
21 Iul 2016

În privința caracterizării…nu mai ȚINE! Pentru ”meseria” de chebabăr la șaormărie ori achizitor de proteze dentare, nu-ți trebuie decât… o autocaracterizare spusă sus și tare, de pe poziția omului care VREA și ȘTIE! Ce? Te angajaezi la multinaționale? Nu! Chiar dac-ai măslui o caracterizare pe măsură, sunt firme la care se apelează și te bunghește c-ai fost Golan, cu ceafă groasă (cu sau fără lanț de câine…) și cu obraz de portocală care, dacă-l apuci zdravăn între degete a simpatie (sau oroare…), nu împrăștie mirosul tare și îmbătător de citrice, ci grăsime naturală care nu lasă să-ți crape mâna care-a strâns tare șorici de om, nici coclind brățările (cu cheie) care-au stat neunse ori lustruite de mult timp, vaselina fiind bună la cu totul altceva! Iar dacă te mai cheamă și Ilie, ieri fiind și ziua de nume, chiar dacă-ai călcat pe bec…ești înțeles și-automat iertat!
CEZAR PARLOG
23 Iul 2016

scuzata mi fie o anume eroare gramaticala. Corect este "înăbuşitor". Multumesc
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri



PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray