2019-10-15 21:56

Medalia de onoare (fără Rebengiuc)

 |  17:11

Cezar Pârlog

Da, măi, mie-mi plac şi gagicile mai urîte şi nu neapărat tinere, pot avea şi nişte copii pe-acasă, multe întrebări cu răspunsuri neelucidate sau ceva frustrări ori complexe destul de prost ascunse. Asta e, în fond „de gustibus”.

E destul de fain, nici eu nu trebuie să mai trec pe la chirurgii mei esteticieni pentru necesarele corecţii şi şlefuiri, oamenii au mîini de aur la o adică, doar că sînt puţin reţinuţi şi pe moment cu nişte mici probleme de rezolvat, atît Ciomu, cît şi Trancă; nu trebuie să fiu prea atent nici cum vorbesc, cuvintele oricum îmi sînt receptate din zbor şi servite nemestecate, ce mai, e chiar ok.

În plus, nici nu e cerere mare pe segmentul ăsta de piaţă, oferta e din belşug şi toată lumea este mulţumită.

Şi cred că fac un lucru bun şi pentru comunitate; mă gîndesc doar la cohorta celor care, dacă ar fi private de dragostea şi căldura pe care le-o dăruiesc, într-un ceas rău, cumulat cu cine ştie ce dezastru profesional, familial ori casnic (s-au ars prăjiturile!), s-ar gîndi să-şi încheie socotelile cu lumea asta devenită, brusc, crudă, nedreaptă şi de nesuportat.

Drept urmare, profund dezamăgite, ele s-ar arunca una cîte una în faţa metroului. Să zicem că la Eroilor. Ei bine, nici n-ar apuca cei în drept să facă poze cu bliţul, să adune cu penseta ori făraşul, după caz, cele întîmplate, şi să dea drumul la circulaţie, că o alta, în aceeaşi situaţie şi dispoziţie psihică, care pînă atunci a aşteptat răbdătoare, în capul unui şir indian puţin mai încolo, i-ar călca, glorios şi demn, pe urme. Ca şi în „Bătrînele căzătoare” ale lui Harms. Şi tot aşa pînă la epuizare, perturbînd grav transportul urban subteran, cu toate urmările care decurg din asta: persoane respectabile care nu ajung la slujbă, schimbul anterior care nu poate pleca, patroni corecți care din cauza asta dau faliment, copii uitaţi la grădiniţă pînă după ora închiderii, cumpărături nefăcute şi torturi neridicate de la cofetărie.

Totuşi, am un mic regret: oare la urechile primarului ăstuia, nou şi iar vechi, să nu fi ajuns nimic din toate astea? Ar fi putut şi el să mă facă cetăţean de onoare, cu loc de veci la Bellu, teren de casă, onoruri militare...

Fie, merge şi o strîngere de mînă şi un sincer „mulţumesc”. Cu plăcere, pentru puţin; chiar a fost plăcerea mea.

*

(din volumul „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la Editura Tracus Arte)

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-04-28



Parerea ta...

CREIONUL CHIMIC
01 Mai 2016

”de gustibus not disputandum est”- zise ba Seneca (după unii), ba Cicero... după alții atribuită numa’ lui Goldoni Carlo, potrivită cu satira de față care dovedește că gusturile, TOCMAI pentru că se ”discută”/ bârfesc, disecânud-se în funcție de prototipuri, încadrări...dacă-ți aduc vreun folos, orice justificare pălește în fața eventualilor ”judecători” - ca efect invers pentru ceea ce-i discutabil (uneori interzis), taman să te bage în gura lupului, a lumii, a țațelor (uneori bătrâne dar rărite fizic văzând cu ochii, pentru-s căzute-n cap de la fereastră... una câte una, din a lor curiozitate proastă (morbidă totodată -:)
CREIONUL CHIMIC
01 Mai 2016

Pân’ la urmă, nu-i nimic dacă sucombă bătrânele, au continuatoare legale– de la ”fete” mari nemăritate, divorțate legal sau separate-n fapt... libere toate ca păsărările (de curte sau migratoare), cu sau fără copii având chiar și nepoate (necum netoate), având de unde să alegi până le culegi, oprindu-te măcar la una...exact ca peronurile (sau peroanele -:) de metrou cu stații care au denumiri ciudate: o Semănătoare cu forță de Titan, o Republicană venită din Preciziei, o alta împăciuitoare venită parcă din Păcii cu o ramură de măslin în cioc, o alta subțire ca Lujerul, alta doinind de pe plaiurile Gorjului, una – ofițăreasă de la Apărătorii Patriei, alta - intelectuală de la Universitate, o tehniciană de la Politehnică, o aviatoare născută și crescută pe Aviatorilor, o muncitoare provenită din Piața Muncii care sărbătorește acuș de 1 Mai pe plajă...la Mamaia, neuitând de jurnalistele venite dinspre Piața Presei Libere, până la femei-pilot care acționează la Băneasa sau pe Henri Coandă! Să nu uităm zarzavagioicele care-și umplu de bani buzunarele largi de la fuste, de prin Piețele – Sudului, Unirii sau R(r)omane!
CREIONUL CHIMIC
01 Mai 2016

Mergerea spre vârsta a3-a punctează și pozitiv, nu numai negativ: spre exemplu ești înțeles în momente cheie, chiar pricina n-a fost încăputul pe mâna vreunui Ciom’ gelos pe-a ta dotare naturală, scăpând bisturiul parcă...din ”greșeală” ca să te faci de-acu’ încolo de baftă, transformându-te din ”stâlpul casei” într-un lemn Tănase; iar din vorbele multe spuse, ca să nu fie percepute spre-amăgire, găinile bătrâne ”de curte” sau migratoare - înțeleg numa’ esența cumului de vorbe, iar din ceea ce rămâne nedigerat (neesențial, pentru ele) fiind receptate ca venind din depărtari, rămânând nemestecate...
CREIONUL CHIMIC
01 Mai 2016

D’apăi în cuceriri, de la turnat de-asfalt în a lor curte, pân’ la-mprejmuit gardul (unde se afllă leopardul, deghizat într-o pisicuță tigrată ”domestică” blândă, care zgârie rău la o adică..), acesta, fie că-i din paie, nuiele, lemn sau fiare-betonate, reprezintă un rol major în cucerire/a (pe moment); după, sau în timpul exercitării funcției muncitorești și/sau agricole ori de tâmplărie, de importanță majoră le are, pe rând - privirea insistentă (nu și tupeistă) pe-o mimică a feței dinainte construită, combinată cu tonul vocii și-o atitudine ce degajă o statură imbatabilă, de consistență bărbătească - toate contribuind la cucerirea unei dame sau a unei păsări, decât orice altceva...fie că pasărea este de curte, de desing, migratoare sau răpitoare, în ciuda pieții de desfacere, care e vastă (ca la Obor) cu păsări de toate felurile și culorile – de la o găină care se tăvălește-n praf că-i păduchioasă, pân’ la rațe care nu se-aud în ecou, la gâște gălăgioase, curcani – buni numai de carne, până la cele migratoare sau pân’ la lebede mlădioase ori păunițe puțin grațioase care se cred masculi-păuni, neîncoronate.
CREIONUL CHIMIC
01 Mai 2016

Că le cucerești din prima sau după-a doua strigare, unele după ”n” strigări.. nu contează! Însă, dacă ai greșit flagrant, găina bătrână nu-ți mai face zeama bună și, fiindcă-ai ”tradus-o” vulgar, nu te uită ...te trezești unicat-însingurat în ditamai diversitate(a) de înnaripate care s-au înștiintat între ele toate despre tine, cam câte parale faci, fiindcă și-au transmis plângerile pe facebook, băgând spre recunoaștere și-o poz(n)ă față/profil (ca la intrarea în pușcărie) cunoscându-te toată ferma animalelor că de fapt nu ești decât un morcov cu coaja groasă și ațos, care nu știe să mai facă supa bună, trebuind să fii fiert mult ca să mai iasă din tine, ceva aromă...și-atunci sigur o să consulți psihologi sau alți fărtați asemănători pentru că și ”băieții (mai) plâng câteodată” ; mai e o variantă-ajutătoare, mai ales că acum se ”poartă” – treci/petreci numa cu băieți din toate punctele de vedere, rolul sau funcția ta de-acum încolo fiind de...activ și/sau pasiv! Varianta trei – scârbit, de atâta urât, te duci precum ăla din poveste în ce piață vrei, și-aștepți să-ți ofere cineva o altă poveste de viață sau măcar.... un fular tricotat -:)
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray