2019-12-14 07:55

Moş Nicolae şi țambalul

 |  16:28

Cezar Pârlog

Îndeobşte cunoscut ca fiind un „instrument muzical popular de percuţie, alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă de formă trapezoidală aşezată orizontal şi prevăzută cu coarde de metal care sînt lovite cu două ciocănele speciale”, conform DEX-ului, termenul poate avea şi o altă semnificaţie. Cunoscută doar unui cerc mai restrîns, al «celor iniţiaţi». Fără nici o aură ocultă însă. O ştiu cei care au trecut prin experienţa stagiului militar. În lexicul colocvial-argotic «ţambalul» era acel ansamblu de scînduri, cu margini de metal, prins cu balamale de peretele camerei de arest, care pe timpul zilei era ridicat şi legat cu lacăte mari şi sigure, împotriva unei coborîri prea timpurii. Se folosea doar pentru puţinele ore de somn, două sau trei, noaptea, în directă legătură cu dispoziţia de moment a comandantului gărzii, care era încartiruită în aceeaşi clădire. Tîrziu, dincolo de miezul nopţii, era lăsat jos cu zgomot. Aliniaţi ca sardelele, pe un pătrat de doi jumătate pe doi jumate, ajungeau să se întindă pe el chiar şi cîte zece pedepsiţi; de multe ori pentru o vină imaginară, sau cel mult pentru una minoră. Efectul psihologic era devastator şi bine întregit de gratiile groase de la ferestre, dublate şi de o plasă de sîrmă cu ochiuri mici, conform instrucţiunilor. Uşa, una masivă de lemn, avea o vizieră, şi încă un rînd de gratii. Puşcărie adevărată!

Ce legătură are ţambalul cu Moş Nicolae? Păi are. Ştiu toţi copiii că Moşul le aduce celor cuminţi dulciuri, umplîndu-le încălţămintea curăţată, lăsată de cu seară în pragul uşii. Cu varianta, pentru cei mai zburdalnici, nuieluşe. Ei bine, mie, într-un anume an, moş Nicolae nu mi-a adus nimic în bocanci, chiar dacă erau lustruiţi perfect. Sau, mai bine zis, m-a adus doar pe mine, eu fiind cel care îi «umpleam». La arest se dormea încălţat. E adevărat, o nuia, nu am primit. Doar cîteva veceuri turceşti de curăţat, spălat şi lustruit cu ceară, nişte instrucţie cu masca pe figură, cîteva zeci de culcaturi şi mulţi dumnezei din partea unui subofiţer amuzat.

Aşa erau vremurile...

* Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-12-03



Parerea ta...

MIHAELA HURă
04 Dec 2015

Eu n-am mai prins armata pentru fete în facultate, am intrat chiar în '89, deci nu pot „trăi” atmosfera pe care-o descrii. Dar știu sigur că nu eu aș vrea să fiu cadoul din ghetele mele. Și nici vreo nuielușă... Sper că șștie și Moș Nicolae
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray