2019-10-19 15:11

Noroc?!

 |  16:43

Cezar Pârlog

Alo, Nelu, salutare! Poţi vorbi? Bine, bine, poftă bună, hai că nu te ţin mult. Dă-mi un sfat. Stai să-ţi zic. Sînt puţin supărat. Ştii că m-am însurat anul trecut, acum aşteptăm un copil, ne-am luat şi apartament cu „Prima casă”, am mai avut niște bani de la nuntă, a vîndut și soacră-mea doi porci... Nu, nu, bătrînu’ e bine. Da, mă, şi la serviciu.

Stai aşa să-ţi zic. Ştii că eu n-am prea avut noroc aşa, din senin; numai cu munca. Bine, am găsit eu cîte un pix pe stradă, cînd eram prin generală, ştiu că dup-aia mergeam numai cu ochii pe jos, speram să mai pice ceva, da, a venit la vreo doi ani după, un ceas electronic de damă; de-ăla de cinci lei, şi mai era şi zgîriat. După aia - zero tăiat în cinşpe, frate. Ei bine, de cînd cu loteria bonurilor, aia a lu’ Ponta, am început să adun bonuri din-astea. De cîteva ori le-am luat şi de pe jos; da’ asta rar... Da, mă, ai ghicit, am cîştigat! Culmea, eu sînt singurul cîştigător. Nu se-mparte cu nimeni. Şi mîine e ultima zi cînd se poate cere premiul. Aşteaptă ăia cu televiziunile în faţa intrării, la sediu, da, la finanțe, la minister. Dacian ăsta zice că vrea el să dea premiul, să fie un exemplu, că trebuie făcută o educaţie şi că vede treaba asta ca pe „un pas spre normalitate şi civism”. Pe bune, mă, că eu am cîştigat. Şi nu ştiu ce să fac. Ţi-am zis, Eliza a terminat şi rezidenţiatul, lucrează la Municipal, e bine, colectiv ca lumea, apartamentul e micuţ, dar e într-o zonă liniştită, într-o casă din Cotroceni, avem şi curte, vine şi ăla micu’, o să fie fetiţă, Eliza vrea să-i spunem Miriam, îmi place şi mie, nu sună rău, am găsit şi naşi… Ţi-am zis, problema e că mîine e ultima zi cu bonu’ ăla. Cum de ce nu mă duc? Păi nu ţi-am zis? E de la un salon erotic cu masaj, S.C. Caleidoscop Turism S.R.L., undeva pe Victoriei, şase sute optzeci de lei; „masaj total cu finalizare”! Auzi, mă? „Cu finalizare!!”  Cred că l-am luat de pe jos cînd am fost, în pauză, să mi iau covrigi,la prînz, zugrăvesc la unii, pe Academiei. Ce dracu’ să fac, ce zici, cumperi? Zece mii de lei; facem la notar… Alo, alo! Nu se-aude...

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă Flori, fete, fiţe sau băieţi, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-01-14



Parerea ta...

ALO! SE AUDE...
14 Ian 2016

și încă foarte bine de partea cealaltă a telefonului, numai că amicul este speriat de confirmarea sau infirmarea celor formulate ”întrebător”, mai abitir decât de întrebările (formale) puse la început despre soacră (îngăduitoare, rea sau ”bună” la fel ca berea, preferabilă RECE și pe masă – aia din sufragerie sau bucătărie), despre porci (sacrificați și valorificați în euroi care fac bine la neuroi), nevastă (tânără, frumoasă și devreme-acasă), casă (în curs de îmbunătățire prin termopane, faianță și stâlpi de rezistență dărâmați fiindcă-i cam mică, chiar dacă e cotrocenistă) sau copil (care e ”pe vine”)... toate, generatoare de liniște sau panică. De ce? Pentru că nu vrea să influențeze eventuale decizii majore care se pot lăsa cu dezamăgiri, motiv de divorț și pensie alimentară ante-pronunțată, anticipată.
ACUMA,
14 Ian 2016

Depinde și cu ce fel de Nelu s-a vorbit la telefon. Dacă amicul e un fel de Nelu Mexicanu’, înseamnă că are musai mustață (pe oală), bani în conturi, gagici mișto și ceva influență...pe strada Academiei! Iar pe ”întrebător” îl cunoaște din școala generală, rămânând amici ”pe viață” datorită vremurilor lăsate cu mult în urmă. Iar faptul că mai sunt amici, înseamnă că 1. Interesul poartă (totuși) fesul, zugrăvindu-i Neluțului în dormitor - îngerași rubiconzi și roz în obraji, cu zulufi aurii sau castanii, pe o sumă nu așa de exorbitantă și 2. Mai ”copilăresc” împreună, cerându-și sfatul, reciproc!
CEZAR PâRLOG
20 Ian 2016

bine ati revenit! V-am simtit lipsa!
Doresc sa comentez



MAI VECHI...

Norocul lui Nea Nelu Prin 1990, toamna, în complexul Regie din București, un student hâtru striga de „norocul lui Iliescu”. Îi făcea și îi dregea. De la ferestrele căminelor începeau huiduieli aprobatoare și se aruncau pe geam, în „cinstea” ilustrului președinte, borcanele goale (în loc să se întoarcă la mame și bunici, să se umple iar cu zacuscă și dulcețuri). Trecuse mineriada, trecuse Piața Universității, apoi au trecut alți 25 de ani după aberația comunistoidă pusă la cale de puterea condusă de Iliescu pentru a dărâma fărâma de democrație care s-a manifestat în inima Bucureștilor. Cam o sută de mii de naivi au sperat să dea un sens Revoluției și că își vor convinge compatrioții să dea jos sistemul-caracatiță care a acaparat România în 50 de ani de comunism. Câțiva dintre ei au murit, sute au fost răniți grav, bătuți cu bâtele de mineri. Degeaba
09 Mar 2015 |

PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray