2020-06-05 00:38

O experiență în COSMOS, relatată în condițiile de acum. Ce spune Dumitru Prunariu pe canalul său de Youtube

 |  15:07
O experiență în COSMOS, relatată în condițiile de acum. Ce spune Dumitru Prunariu pe canalul său de Youtube

Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în spaţiul cosmic, a vorbit pe canalul său de Youtube despre experienţa trăită de el în 1981. Contextul actual fiind de ce sunt necesare izolarea și carantina în timpul pandemiei.

“În condițiile dure impuse de pandemia cu COVOD-19 izolarea și carantina sunt esențiale. O să vă vorbesc cum se aplică acestea și în cazul unui zbor cosmic, respectiv împărtășindu-vă experiența mea personală”, spune Dumitru Prunariu pe canalul său de Youtube https://www.youtube.com/watch?v=QFezphtbIC0&feature=emb_title

E unul dintre puţinii oameni care a avut şansa să vadă Pământul din spaţiu

Prin 1957, tatăl lui îi explica ce înseamnă un satelit…Iar la grădiniţă desena casa bunicilor din Săcele. „Iar pe cer, ca să nu fie gol, doar cu un soare, am trântit un satelit”. Așa mărturisea la un moment dat Dumitru Prunariu. Mai tîrziu, s-a apucat de aeromodelism, la Casa Pionierilor. Prin clasa a III-a lansa împreună cu vărul său un planor. În clasa a XI-a făcea o rampă de lansare în miniatură, pentru care primea medalia de aur şi certificat de inventator. La concursul „Minitehnicus”, savantul Henri Coandă s-a oprit la rampa lui şi i-a spus: „E frumos să visezi, dar şi mai frumos este să-ţi vezi visul împlinit”. Mai târziu…

Mai târziu, Dumitru Prunariu a devenit unul dintre puţinii oameni care a avut şansa să vadă Pământul din spaţiu. Primul cosmonaut român, cel pentru care „acasă” a fost cândva, pentru şapte zile, 20 de ore, 42 de minute şi 52 de secunde, doar cerul. Un om unic, precum zborul spaţial din 14 mai 1981  - lansarea misiunii Soiuz 40 din cadrul programului spaţial Intercosmos.

Iată ce spune mai exact, acum, Dumitru Prunariu, pe canalul său de Youtube

“Am fost rugat să vă vorbesc despre carantină, despre izolare, în calitate de cosmonaut. Am zburat în spaţiul cosmic în perioada 14-22 mai 1981, fiind şi rămânând deocamdată primul şi singurul cosmonaut român. Am efectuat în spaţiul cosmic numeroase experimente ştiinţifice şi am şi am avut ocazia să trăiesc la bordul staţiei orbitale Saliud-6, mică, formată dintr-un singur modul timp de o săptămână şi să lucrez acolo cu alţi trei colegi. Echipajul din care am făcut parte a fost compus din mine şi Leonid Popov, iar cosmonauţii pe care i-am întâlnit în cosmos şi care lucrau la bordul staţiei orbitale de peste două luni. Ce înseamnă izolare? Gândiţi-vă că stai la bordul unei staţii orbitale, mic, să spunem, cam cât o cameră de bloc, împreună cu alţi parteneri de zbor, iar acolo ai şi sufrageria, şi dormitorul, şi laboratorul ştiinţific, şi bucătăria, şi toaleta. Acolo trebuie să îţi desfăşori activitatea un timp determinat.

Cum suportăm izolarea? Noi, cosmonauţii, o suportăm bine, pentru că avem un program foarte bine definit, care este stabilit pe zile, pe ore şi trebuie să îl ducem la îndeplinire. Gândul că trebuie să îndeplineşti acest program, faptul că îţi menţii permanent ocupată mintea cu acel program, cu soluţiile pe care trebuie să le adopţi pentru a face aparatele să funcţioneze, de multe ori soluţii ingenioase pe care le găseşti acolo, în spaţiul cosmic, şi care nu au fost întotdeauna prevăzute de cei de la sol, care nu au experienţa imponderabilităţii. Toate acestea te ţin motivate şi te ţin departe de gândul că eşti, într-adevăr, izolat. Atmosfera interioară a staţiei orbitale este închisă (…)

Aerul este filtrat în permanenţă pentru a reţine anumite impurităţi, mirosuri. Ce reprezintă carantina şi de ce este necesară? Cu o perioadă de timp destul de scurtă înainte de zborul cosmic am intrat în carantină, am fost izolaţi de alte persoane, intram în contact numai cu persoane bine controlate din punct de vedere medical, fie că era personalul care ne servea la cantină, fie că erau medicii sau instructorul de zbor. În ziua zborului, începând de dimineaţă, oamenii care au intrat în contact cu noi purtau măşti pentru a nu ne transmite cel mai mic microb sau virus care ar fi putut circula prin atmosferă. Am ajuns în sala în care urma să îmbrăcăm costumele de scafandru cosmic, acea sală a fost dezinfectată cu puţin timp înainte şi ore întregi au funcţionat aparate cu radiaţii ultraviolete, care au purificat atmosfera şi mediul respective. Toţi cei care se raportau la noi şi cu care intram în acţiune purtau halate de protecţie şi măşti. O să vă întrebaţi de ce.

Pentru că la bordul staţiei orbitale, în acel mediu închis, orice microb, orice virus poate să se dezvolte diferit decât se dezvoltă pe Pământ, iar cosmonauţii care sunt slăbiţi de activitatea pe care o desfăşoară în spaţiul cosmic sunt epuizaţi de multe ori din cauza unui efort deosebit pe care îl depun în îndeplinirea sarcinilor, dar şi prin faptul că organismal suferă numeroase modificări în spaţiul cosmic, cosmonauţii care se află sus sunt foarte vulnerabili. De aceea, noi trebuia să îi protejăm atât prin sănătatea noastră, cât şi prin faptul că nu le aduceam nimic infestat de pe Pământ. După ce am îmbrăcat costumele de scafandru cosmic, am preluat materialele pe care aveam să le ducem în spaţiul cosmic – toate au fost verificate, sterilizate, am îmbrăcat nişte cizme peste costumul de scafandru cosmic, cu care ne-am deplasat până la rachetă. Abia sus, înainte de a intra în modulul de comandă, ne-am scos acele cizme, care au rămas cu toate impurităţile care ar fi putut fi adunate”.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-04-04



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


Autocar



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine