2019-10-21 20:36

Opt ore de vis

 |  19:06

Cezar Pârlog

El 1, Libertatea și Click; o dată, maximum de două ori pe lună, poate că sînt din cele abandonate prin metrou.

El 2, Dilema, România literară și Adevărul de weekend; mereu. Rar Observatorul cultural.

El 1, apă carbogazoasă la două kile jumate, dată pe gît cu sticla; absorbție maximă, rapid, eficient și cu sunetele explicite de după. Ocazional amestecată cu covrigi la pungă, de un leu cinzeci de la automatul din capătul etajului. Posmagii trebuie muiați, nu?!

El 2, apă minerală. Rece, din răcitorul personal. Într‑un baccarat (fine crystal) cu picior, de pe pătrățelul de plută cu imagini din Barcelona.

Cînd e liniște pe etaj, El 1, doborît de efortul de a trăi, oftează adînc, sprijină scaunul de perete și ațipește; rar, ce‑i drept, cu sforăituri decente. Dacă spătarul cedează și se rupe, prea des îndoit, El 2 o să‑l predea la magazie, eventual o să‑l plătească, doar a semnat pentru inventarul încăperii și răspunde; deh!, calitatea proastă.

El 2, cînd are timp, pentru cinci sau zece minute, își scoate cîte o carte pe care o maschează într‑un sertar deschis; e adevărat, are cam multe restanțe. Gaudeamusul, Bookfestul, dar mai ales Kilipirimul își au partea lor de vină. Iar Gellu Naum se citește mai greu.

El 1 nu mai face de multă vreme nimic; nu se știe dacă a făcut vreodată. Cercetările au coborît, în căutare de un răspuns, pînă la mai bine de cinșpe ani în urmă. Dacă accidental primește vreo sarcină de la cineva care nu‑i cunoaște drepturile, se uită tîmp și mirat, apoi zîmbește galeș și amenință cu raportul de pensie, demisia sau alte probleme de sănătate în devenire. Foarte rar și cu corecții fizice. Oamenii îl înțeleg și sînt binevoitori; în fond, e cel mai ușor să‑i faci cuiva rău.

El 2 primește și ce ajunge la el tangențial; mai are pînă la pensie. Are și atitudine. Și altitudine.

El 1, deși asta se întîmplă rareori, știe să dea drumul la calculator. Iar dacă își uită parola, vine cineva de la service și îl restartează: „Trebuie și ăia să‑și justifice activitatea, nu?” Probabil că ar ști unde se introduce mufa de la tastatură dacă El 2 ar încerca să rîdă de el și să o scoată; nu a fost cazul încă.

El 2 stă toată ziua cu ochii în calculator, cu degetele pe mouse și taste.

El 1 e un fel de boschetar, cu ținuta și mirosul aferente, fără casă, familie sau cămăși curate. De asta mai și rămîne după program pe la birou; n‑are preocupări și nici obligații. Vine uneori și sîmbăta, TV‑ul colegului funcționează ok, iar curentul la căminul de nefamiliști al instituției unde stă, trebuie plătit; face puțină economie. E adevărat, a început să folosească spray‑ul; iar fereastra e mereu deschisă.

El 2 nu are cu cine să discute, s‑a resemnat, iar obiectele, ocazional și cele în două picioare, fac pentru el parte din inventarul încăperii. Și oricum, are un acvariu frumușel.

El 1 îl compătimește pe El 2; i‑a spus‑o și cînd au vorbit ultima dată, cu vreo două luni în urmă. Ba chiar îi e și milă de el. (Și nu e vreo greșeală la cifre.)

El 2 mai are niște facultăți și un doctorat în domeniu și nici un spor, Boc a plecat cu tot cu ele.

El 1 e nedreptățit, neînțeles și persecutat: vestiarul lui e mai mic, biroul mai puțin lat și mai stă și cu spatele spre răsărit. Și nimeni nu cunoaște gravele probleme cu care se confruntă.

Personaje fictive, realitate crudă. Şi cînd te gîndeşti că toţi spun că bugetarii iau prea mulţi bani pentru condiţiile pe care le au.

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, 2014, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte 2016.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-09-29



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray