2020-01-24 15:44

Life Stuff

„Ielectorală” ( B 23 BOS) — Şefu’, te văd om umblat. Am şi io o-ntrebare, pîn’ te duc în Militari. Dă-mi un sfat. Am auzit că băiatu’ ăla, Nicuşor, nu poa’ s-adune o su’ de mii de semnături pentru ca să meargă la parlamentare! Cum care, ăla cu gunoaiele, cu Salvaţi capitala, harterofilu’de-a fost şi-n revista aia de băieţi din State, „Menshelt” ştii matale. Ce zici, n-o fi bine s-adun şi io? Pentru mine, pentru cine dracu’?! Mă ştie tot oraşu’ dă douăjcinci de ani de cînd îi duc la gară, acasă sau pă la curve. Pîn’ decembrie m-au dat şi ăştia la „Proteve” că-s singuru’ taxi cu bordu’ aurit
13 Oct 2016
Comunicat Am scris şi eu o carte, ca tot omu-n ziua de azi. Nu, nu poezie, aici i-am lăsat pe ceilalţi 86%. Au urmat nenumărate cereri în căsătorie, toate de la top-modele cu IQ de peste 270, Sharon Stone ar păli de ruşine, propuneri de întîlniri romantice, dar evident serioase, cafele cu vorbăria aferentă şi plimbări pe sub clar de lună prin toate locurile cu ştaif din Centrul Vechi. E drept, una a fost la o cofetărie, de’!, domnişoară profundă şi în etate, cu lacrimi în colţul ochilor şi salivă sărată la despărţire; dar pentru 250 de coco „doar pentru drepturi de autor, puişor” am trecut şi peste asta. Au mai fost destule telefoane anonime şi cu voci cristaline în miez de noapte, ba chiar şi un portar deja zăpăcit şi cu o cerere de demisie depusă la registratura asociaţiei de bloc
06 Oct 2016 |
Opt ore de vis El 1, Libertatea și Click; o dată, maximum de două ori pe lună, poate că sînt din cele abandonate prin metrou
29 Sep 2016
O chestie cu ardei ...Achit, îi spun în șoaptă preferințele anatomo-fiziologice și matroana îmi zice ceva de o gustărică surpriză înainte; din partea firmei. E adevărat, cam mor de foame, dar am venit aici pentru altceva mai important; deci nu-i răspund. Mă direcționează spre vestibulul din dreapta, deschide ușa care dă spre o cameră cu lumină roz difuză și cu iz de Givenchy. O melodie cunoscută îmi răsună în urechi, sigur e Madonna; îmi place, „...dar dacă se poate, puțin mai încet, vă rog”, spun politicos. Se oprește de tot; e și mai bine
22 Sep 2016 |
Normalitate Mda, recunoşti că ai avut o dezvoltare cam întîrziată. Şi-ţi aminteşti cum, prin copilărie, cînd ăl bătrîn mai trăgea cîte-un pahar pe la masa de seară, sau cînd în iernile alea fără program la TV de pe vremea lui Ceaşcă, îşi făcea nişte vin fiert, te duceai tiptil pînă la uşa bucătăriei, îi strigai „Beatule!” şi fugeai înapoi. Bine, nimeni nu se-nvrednicea să te prindă, şi după mai multe ture, obosit, adormeai împăcat ca un adevărat cavaler al dreptăţii
15 Sep 2016
Amiralul Nelson şi evoluţionismul Am citit pe undeva că, mai demult prin istorie, era pe vremea taxelor pe ferestre şi a fumăritului de la noi, în Anglia, fiind mare nevoie de fonduri pe la „budget” sau cum i-o mai fi spus pe atunci, cineva, un filantrop desigur, a avut ideea de a se pune o taxă şi pe cîini. Că erau destui pe Insulă şi oricum Nelson trebuia să-şi repare flota, tocmai trecuse Războiul celei de-a treia Coaliţii şi se anunţa Bătălia de la Trafalgar
08 Sep 2016 |
Reclamă N-apuci să deschizi uşa de la intrarea în bloc că, lumina de pe casa scării se stinge rapid; mda, iar s-a dereglat porcăria aia de senzor. Ieşi din clădire
01 Sep 2016
Sfere semantice Cîndva, într-o trecută și amicală discuție, un nume cu ecou și cu o stea mare pe umăr sublinia efectul semantic al formulei „Am onoarea!”. Din perspectiva altitudinală a Domniei Sale, sfera semantică înnobilează pe cel care emite discursul, mai mult decît dacă ar insista pe un cazon „Să trăiți!”. Adevărul e că devine importantă și aria de manifestare. Probabil că într-un fel reacționezi în cazul unui coleg de breaslă, și în alt fel în fața unui șef. Și nu mă gîndesc la cel de scară
25 Aug 2016 |
Moment liric Pe-un picior de plai, într-o parcare cu alai, exact în fața blocului 38B, scara A, Miorița Calomfirescu, Mio, cum a descoperit că-i place să fie alintată, de profesie domnișoară, și-a descoperit în Ilie Moromete, brusc, într-o zi pe la doișpe fără un sfert și la nici 48 de ani, prima iubire. E adevărat, el știa doar de 37, așa scria și pe profilul ei de pe Sentimente.ro, și nu-i vina lui, Mio chiar se ținea bine. Meteoroloagă la INMH, undeva pe la Băneasa, profă de geologie după program, la Universitate, în clădirea aia roz din spatele Teatrului Național, stătea cu coana-mare, octogenară, și cu o pisică pe care o vedea ca pe copilul ei, la ultimul etaj al unui bloc-turn din Militari. Fără stres, copii sau nopți pierdute. E adevărat, mai avea și o relație personală cu Dumnezeu, cu care se întîlnea de cîteva ori zilnic. Și săptămînal, la slujbă, duminica, fix patru ore la Biserica Sfîntul Anton
18 Aug 2016
Diferenţă de altitudine Aveam vreo optîșpe ani și eram tot sub arme; slujeam unitatea, ministerul și țara; era altă epocă, erau alte împrejurări. Încorporați la Bacău, după o zi, două am fost retrași, eu și amicul Cătălin, la un birou mic și călduț pe undeva prin Iași, aproape de universitarii care trebuiau să ne ajute să luăm admiterea la facultate. N-am făcut pasul de la prima strigare și blazonul era cam șifonat. O căsuță pe lîngă parcul Copou, cîteva camere, șase soldați și niște șefi buni
11 Aug 2016 |
Mărire și decadență. Rapidă Iulie pe la jumătate. Paradoxal, gri, nor și destul de rece. Mă grăbesc spre metrou. Eroilor. Aproape că nu văd pe unde merg. Îmi apare în față coborîrea spre tren. Prima treaptă. O jună gureșă îmi iese în față și vrea să-mi dea un pliant colorat. Flyer, cum îi zice acum. Insistă. Îl iau
04 Aug 2016 |
Cutremuru’, băăăăă! Zic ăştia tot mai des în ultimul timp că vine cutremuru’ ăl mare peste noi. „O să se facă totu’ praf şi o să plătim pentru relele pe care le facem de treij’de ani încoace.” Şi nimeni din Bucureşti nu are vreo şansă să scape, e o zonă mlăştinoasă iar constructorii, toţi, nişte bandiţi. Ca şi ăia din Taiwan, care au pus Pet-uri în betoanele pentru stîlpi. Dacă pînă ş-ăia!..
28 Iul 2016 |

La mulţi ani de Sfînt Ilie, prieteni! Sînt şi şefi frustraţi. Ba chiar frustraţi rău de tot. Că soţia ta e aşa şi pe dincolo şi fată deşteaptă, că stai în nu ştiu ce cartier, ba mai şi vii uneori cu taxiul, că ai nişte discuşi (1) de un milion bucata în acvariu şi ceva hărţi originale de-acu’ 200 de ani pe pereţi la birou. „Auzi tu, la birou!” Ba poate şi pentru treningul Adidas, chiar dacă ei nu ştiu că e modelul anului 2003, atunci chiar au nimerit ăia ceva mişto. Şi nu prea au cum să „ţi-o tragă”, calificativul pe ultimii cinşpe ani îl ai OK, pentru că la muncă îţi închizi sonorul, bagi cuminte capul în calculator şi-ţi vezi de treabă
21 Iul 2016 |
Home sweet home sau Depresie de vară Chiuveta-i scoasă. E pe holul blocului. Maşina de spălat tot acolo. Pentru tricouri curate se rezolvă la curăţătorie: Carrefour Orhideea, zece lei. Cu bicla. Cada a stat două zile în faţa uşii vecinului; nu-l deranjează, e plecat din ţară. Pe jumătatea mea sînt altele. Cînd a venit gresia, omu’ m-a întrebat discret dacă mormanul de saci de la intrarea în bloc îmi aparţine. Dup-aia a zis că merg şi banii mei. A încăput şi cada în rabla lui mîncată de rugină şi fără un rînd de roţi la puntea spate. 60 de saci x 4 lei + cada, total cu scăzămînt exact... Mănîncă şi el o pîine. Veceul a orbitat puţin, funcţional, în funcţie de scurgere; acum, nefuncţional, e în antreu; în baie trebuie să se usuce cimentul. Pentru trei zile l-a înlocuit o găleată. Una neagră. S-a rezolvat şi pentru duş: la cineva la birou, două străzi mai încolo, fix cinci sute de metri, etajul doi. Fireşte după ce se termină activitatea cu publicul
14 Iul 2016
Quod erat demonstrandum „...Cît despre frumusețe, mă gîndesc că ar trebui să fiu printre cei mai frumoși cetățeni din tagma lui Adam. Nu neapărat privind spre oglindă, aș fi extrem de subiectiv, ci dintr-un considerent cu mult mai mult fundament, științific și logic, aș putea-o spune. Și anume pentru că, luînd ca exemplu unul dintre multele cazuri din lumea vie (Darwin să trăiască, hai, noroc, bătrîne!), adică fenomenul prin care pasărea flamingo, de la natură și de la mama ei, cu penele de culoare albă, devine, după ce mănîncă niște ciudate alge rozalii, tot așa, adică se colorează în roz, la fel s-ar putea întîmpla și cu mine
07 Iul 2016 |
Fraier de București Da, știu cum e cînd cumperi fel de fel de chestii pe care nu le vrei și de care nici nu ai nevoie, doar pentru că vînzătorul te-a citit dintr-o privire, ți-a simțit slăbiciunea ori a insistat, pentru că-n ziua aia nu a avut cine știe ce dever. Iar tu, ca un fraier, ai pus ochii în pămînt rușinat, ai îngăimat ceva, mai mult pe dinăuntru, și ai dus rapid mîna spre portofel, ca să plătești. Sau cînd, la aprozar, ceri niște roșii și, încă de cînd ți se umple pe jumate punga, vezi că-s borșite, iar unele necoapte, dar nu le dai înapoi, ți-e jenă de cel care le vinde
30 Iun 2016 |
Cartea mea autistă Concepeţia a fost frumoasă
23 Iun 2016
Ce-ar fi dacă? (Grija față de cetățean) Nicolae Grigorescu, la metrou. Citesc „Ringul”. Titluri mari, poze colorate, gagici, hopa! „Poliția rutieră a Capitalei monitorizează cu ajutorul camerelor un număr de n intersecții, dintre cele mai aglomerate.” Și mai zice că infracțiunile rutiere au cunoscut o scădere accentuată. Aaa, deci ăsta-i rostul cutiilor ălora de deasupra intersecțiilor! Grija față de cetățean
16 Iun 2016 |
13X5. În 65 Oaaaai, ce nasol e ca, într-o zi cu minus 13 afară, după ce ai așteptat fix 13 minute troleul, te-ai urcat cu greu și stai într-un picior, să te trezești întrebat dacă ajunge nu știu unde. Dar e o bătrînică simpatică, tu trebuie să fii bun și amabil oricîte ai avea pe cap, așa cum îți recomandă și Dan Puric, n-ai încotro, îți stabilizezi poziția nesigură și răspunzi, sincer binevoitor
09 Iun 2016 |
E marți. Ba e treișpe! E fain să scrii cărți! Bine, corect, e doar una – prima. Dar o să mai vină și altele. Începe să te bage lumea în seamă pe Facebook, vin cereri de prietenie și aprecieri calde, devii persoană respectabilă, mai ales dacă ai pus și profilul tău cu pălărie pe coperta cărții
02 Iun 2016
Lume rea. Conspiraţie. Complot, mă! Nori şi ploaie de vreo trei săptămîni. Nu prea-i clar cu primăvara asta. Destul de cenuşie toată treaba. Bălţi şi depresii în devenire. Plec spre dinţar. E o fată faină, am toată încrederea. S-a măritat; mda, poate că nici avansurile mele nu au fost suficient de evidente. Trebuie să-mi pun un dinte, un implant. În spatele meu, uşa blocului se închide doar pe jumate, o opreşte un preş: cineva vrea să se mai aerisească scara
01 Iun 2016 |
Poftim, cultură! E fain să scrii cărți! Bine, corect, e doar una – prima. Dar o să mai vină și altele. Începe să te bage lumea în seamă pe Facebook, vin cereri de prietenie și aprecieri calde, devii persoană respectabilă, mai ales dacă ai pus și profilul tău cu pălărie pe coperta cărții
31 Mai 2016 |
Molia (1) și scriitorul Poftim cultură!… — De nimic nu ești bun, mă! Stai toată ziua cu nasu-n cărțile alea mucigăite. Scoți capu’ doar la veceu și la cafea. Nu știi nimica din casa asta. Nu schimbi și tu o siguranță, un bec, acolo. Nimic, nimic, nimic..
30 Mai 2016 |
Stăpînul inelelor
29 Mai 2016 |

Dansăm. Aaaa, scuzaţi, lansăm Şi cum stăteam eu în tihnă, „La Copac”, terasă, umbră, aer curat, cu un vag gînd la cele şapte beri nefiltrate devenite cam repede istorie, privind lung spre orice suflare feminină din intervalul de vîrstă 25-50, dezbrăcînd, admirînd şi îmbrăcînd la loc - desigur că doar din egoism, de ce să le vadă așa toată lumea?! - a bătut fin un clopoţel, şi am fost nevoit să merg acolo, la camera aia secretă, mă scuzaţi, cu loc numai pentru o persoană. Treburile odată rezolvate m-am sprijinit de chiuveta cea roşie şi, uitîndu-mă uşurat în oglindă, am dat peste unu’ de vreo sută treij’ de kile, cam nespălat, puţind înfiorător, într-un maiou alb-murdar şi care, după pungile de la ochi, sigur ia heroină. Sau măcar are nişte probleme grave de ficat. În momentul ăla am fost foarte dezamăgit; ce mai, am fost chiar distrus
26 Mai 2016 |
Lansare de carte Gaudeamus, ultima zi
19 Mai 2016 |
Joacă de copii Hai să ne imaginăm C-avem aripi şi că zburăm, Că sîntem mai drepţi, mai buni De mîine, de luni..
12 Mai 2016 |
Stop-cadru „Eşti tare, stimabile, la machiaverlîcuri...”, îi zise ea privindu-i galeş farurile roşii cu leduri, crezînd că-l rătăcește printre arhaisme. E drept, găsise de vreo săptămînă, prin podul casei, un dicţionar de pe vremea străbunicului, mare fruntaş unionist și deja devenise altă persoană, nu vînzătoarea de la tonetă „care era”. Dar el, tînărul studios, era deja departe, orbitînd plenar şi circumterestru pe alte lungimi de undă
05 Mai 2016 |
Medalia de onoare (fără Rebengiuc) Da, măi, mie-mi plac şi gagicile mai urîte şi nu neapărat tinere, pot avea şi nişte copii pe-acasă, multe întrebări cu răspunsuri neelucidate sau ceva frustrări ori complexe destul de prost ascunse. Asta e, în fond „de gustibus”
28 Apr 2016 |
La un ceai cu Charles Băieţii ăştia de prin parlament chiar fac treabă bună. Prin vară, unuia, poate de la vremea de-afară, i-a trăsnit de o idee genială; ceva de genul „Donezi şi cîştigi”. Ediţie revăzută şi îmbunătăţită: de data asta înhaţi un grad militar. Mai mic ori mai mare, după cum se deschid băierile propriei pungi. E adevărat, şi recunosc asta doar în şoaptă, că am ajuns să ţin pumnii strînşi a noroc, ca să nu ajungă proiectul la votare în comiţii ori prin plen; oamenii ăştia chiar au toţi o aură genială, cu cîntec şi cu tinichele-n coadă. Iar bătrînul meu, cu Cehoslovacii, cu Ungarii şi cu ruşii la graniţă, ba chiar şi cu ceva „canale” la activ, a ieşit din scripte, după vreo treizeci de ani sub steag, abia maior. Şi pe bună dreptate, ar fi căzut jos de-ar fi aflat de năzbîtia asta; şi instantaneu ar fi făcut un AVC[1] cu cine ştie ce urmări ireversibile
21 Apr 2016 |
Onirică Oare atunci cînd cea mai dragă prietenă îţi spune, printr-un sms cu puţin sub patru sute de caractere şi în detaliu, pentru a treia dimineaţă la rînd, că te-a visat şi că era frumos, aşa şi pe dincolo..
14 Apr 2016 |
Cu nepotu’ la Spa E bine să ai o soră, deşi eu prefer un frate. Bine, să fie ceva mai mare, ca să-ţi aducă markere furate de la şcoală, de la laboratorul proastei ăleia de chimie, bomboane, dacă e servit de colegii aniversaţi, şi pe care îl poţi striga din faţa blocului cînd eşti pe cale să o iei în barbă
07 Apr 2016 |
Suflet candriu, de papugiu… Fix două sute douăzeci şi cinci de zile pînă la Ziua Bunăvoinţei, cifră rotundă; eveniment, tată! Am stat strîmb – o mai veche hernie la lombarele patru şi cinci – şi am chibzuit drept, ca un judecător de pace în exerciţiul funcţiunii. Da, recunosc, şi cu teama de a nu da colţul lumii ăsteia cu datorii neplătite. Aşa se cuvine şi aşa e frumos de ziua asta mare; Dumnezeu e sus şi vede. Fie, şi cu cîteva muşte pe căciulă. Pe care fiecare le are şi trebuie să le recunoască
31 Mar 2016 |
Sincere mulţumiri! Cîndva, pe la început de drum în branşă, dacă apăream pe undeva pe hîrtie, din prea mult entuziasm cumpăram cîte cinşpe exemplare de pe unde semnam, apoi le dădeam la cunoscuţi, ca să afle şi ei cu cine au de-a face. Adică un fel de autopromovare. Iar cînd numele mi-a ajuns, desigur că absolut accidental, şi pe o copertă de carte, am perseverat şi am schimbat puţin tactica: zeci de exemplare aruncate din simpatie, în stînga şi-n dreapta, spre colegi, prieteni, reviste literare, băieţi sau fete care, ca să-şi umple timpul şi să scape de sarcinile de la bucătărie, ori de ieșit cu cățelul afară cînd plouă, scriau zilnic pe bloguri cîteva cronici despre cărţi
24 Mar 2016 |
Crapi şi „craveţi” În lumea animalelor găseşti fel de fel de ciudăţenii. Peşti care merg pe uscat şi respiră prin plămîni, un soi de crap care „fată” și îşi înghite puii pentru a-i proteja, zburătoare care-şi înşală sistematic partenerul şi lăcuste care, după momentele „fericite”, îl devorează
17 Mar 2016 |
Magnoliile. E primăvară! ...Şi ies eu dintr-un birou în care fusesem chemat, convocat urgent de către o bovină încălţată; totul trebuie să se întîmple grabnic în anumite sfere înalte ierarhic. Și lumea se rotește mai repede! Sînt bun: am reuşit să duc pînă la capăt un dialog forţat binevoitor şi cu un zîmbet fals arborat generos. (Bine că n-am scris „rictus”, sigur nu-i înțelegea sensul, de conexiune la net nu sînt bani, DEX-ul e tocmai la bibliotecă, și e la vreo trei sute de metri, dar șefu’nu are fișă, nu mai are timp de lucruri de-astea mărunte, oricum bibliotecara era la chioșc să mănînce ceva, și astfel am preîntîmpinat mari mișcări de trupe; ce mai, o adevărată aplicație militară
10 Mar 2016 |
Un cadril cu Al „Parfum de femeie” la ProTV. Cu Al Pacino. Fain film, mereu o plăcere
03 Mar 2016 |
Frustrări. Mici şi pisiceşti Mi-am luat pisic. Un Ragdoll. O rasă deosebită, care a apărut prin laboratoare abia prin ’60. Ăsta micu’ e mare campion naţional şi internaţional. Pe numele lui exact şi complet, din toate actele cu cîte trei ştampile hologramă şi timbru sec, Elian Rags Snickerdoodle. Unu’ care a văzut mai multe ţări decît subsemnatul şi cu toţi prietenii mei la un loc. Are şi un vraf de premii. Cîte n-am să iau eu în şapte vieţi de literator şi de scriitor de articole în reviste cu tiraj de buzunar, într-un decor, azi, atît de sărăcit. Am făcut nişte poze şi le-am pus pe Facebook, cum e obiceiul şi cum zic şi recomandările nescrise ale lui Zuckerberg ăla. Au venit rapid două sute patruzeci şi cinci de like-uri şi şaptezeci de comentarii, de mi-a luat trei ore să răspund politicos la toate
25 Feb 2016 |
Erată Era o vreme, prin copilăria îndepărtată, cînd citeam mult, chiar şi cîte trei cărţi pe zi; cam orice se găsea prin casă. Ai mei negrăbindu-se cu venirea mea pe lume, şi cum anii li s-au cam adunat, erau, firesc, şi destule cărţi despre sănătate. Aşa se face că mă descopeream, mai mereu, cu simptome aproape exacte pentru cel puţin cîteva boli din fiecare lucrare de medicină. Şi, puternic marcat, stăteam sub pătură, încercînd să găsesc soluţii
18 Feb 2016 |
Holografică sau Ţi-am luat un ineeeel Odată, m-a dat nu ştiu ce televiziune pe la nişte ştiri de după-masă. Fusesem la un fel de seminar şi poate că, fiind vară, campionatul de fotbal terminat, Becali la încărcat în Athos şi parlamentul în binemeritată vacanţă, locurile la telejurnal erau cam neocupate
11 Feb 2016 |
Tragi cu pușca, nu ia foc; Jidveiu-i cu noroc! De juma’ de oră la serviciu. Luat pulsul la toate. O bună dispoziţie de origine neclară. Merge o gură de vin. Torn în ceva mat, sînt şefi ce dau năvală, fără să bată politicos la uşi – oare mama lor, în cei şapte ani de-acasă...? Închin pentru inspiraţie, noroc, sănătate, ridic şi dau să trag spre măsea. Inexplicabil, pur şi simplu nu pot. Încerc iar
04 Feb 2016 |
Vrednicie Cu mătura pe la cuier. Mai bine cu aspiratorul. Era în debara. Îl găsesc în balcon. Dormitorul, juma’ de hol şi tot atîta sufragerie-s gata rapid. Eficienţă maximă. Zgomot, putere, aer şi absorbţie, „Philips Turbo”. Ferestrele deschise. Bat perna. Scutur pătura; să nu rămînă vreun fir de orice păr. Ce-or zice vecinii? Las’ că ăştia-s băieţi deştepţi, zîmbesc şi invidiază. Dau jos cearşaful. Pun un ac de siguranţă la capăt ca să-l aşez după în aceeaşi poziţie
28 Ian 2016 |
Telefonistică Nu ştiu în ce fel, şi ce conexiune nervoasă să fie vinovată, o fi vreun semn?, dar mi-am amintit brusc cum, într-o seară, şi cu ani în urmă, chiar spre miezul nopţii, după un prelungit dialog devenit incendiar cu o nouă cunoştinţă pescuită de pe net, am trecut la etapa următoare. Devenit rapid persoană de încredere, am primit numărul de mobil încă de la prima strigare; şi, ca să mă revanşez, profund cuceritor, am zis să intercalez şi cîte un sms dialogului de pe Facebook
21 Ian 2016 |
Noroc?! Alo, Nelu, salutare! Poţi vorbi? Bine, bine, poftă bună, hai că nu te ţin mult. Dă-mi un sfat. Stai să-ţi zic. Sînt puţin supărat. Ştii că m-am însurat anul trecut, acum aşteptăm un copil, ne-am luat şi apartament cu „Prima casă”, am mai avut niște bani de la nuntă, a vîndut și soacră-mea doi porci... Nu, nu, bătrînu’ e bine. Da, mă, şi la serviciu
14 Ian 2016 |
Din dragoste. Fără Mircea Radu Da măi, sînt un băiat fin, cumsecade şi înţelegător, aşa spune şi prietenul meu Sile, şi cred că are dreptate, el chiar mă ştie bine
07 Ian 2016 |
Girafă cu miere M-am contrazis azi dimineaţă cu unu’ la o şedinţă la care se lansa un nou proiect; cercetare şi fonduri europene, bani, tată! Eram ascuns pe undeva prin spatele sălii; încă din şcoală, de la adunările UTC, vînam locurile alea, în care, la nevoie, se putea dormita sau, cu puţină grijă, mînca ori răsfoi vreo revistă. El zicea că „Cea mai lungă limbă din regnul animal o are girafa”, eu, cameleonul. S-au încins spirite, am bătut în linişte palma şi am pierdut pariul: zece kile de vin roşu de ţară. Am lămurit-o rapid, şi a cîştigat el, cu fix şaişcinci de centimetri în cap, wireless-ul să trăiască! Dacă biruiam eu, dădea o sticlă mare de vodcă „Nemiroff”, de-aia cumsecade, cu miere şi un ardei iute roşu pe fund, bună tare, nici nu zici că-i vodcă
17 Dec 2015 |
Circuitul apei în natură Era o perioadă nasoală de pe vremea lui Ceaşcă. Nu se găsea nimic, întuneric, lume supărată şi două ore de program la TV. Eram printr-a opta, începusem să iau gustul tăriilor şi trăgeam cîte una cînd veneau băieţii pe la mine, la un pocheraş, ca să mi ia banii. De regulă pierdeam, veneau în echipă, mă făceau frumos şi cu stil; abia după cîţiva ani mi-am dat seama. Totuşi, odată, nu se ştie cum şi prin ce minune divină, după ce am pierdut tot, ba chiar eram aproape gata şi cu ce mai furasem din monedele de 3 lei pe care bătrînii le economiseau într-o sticlă de lapte, am început să cîştig. De bucuria ineditului, sau poate în urma vreunui pariu, asta nu mai ştiu, am considerat că sînt bun de cinste şi am sacrificat sticla de whisky pe care ai mei o aveau în sufragerie, pusă bine la vedere, în vitrină
10 Dec 2015 |
Moş Nicolae şi țambalul Îndeobşte cunoscut ca fiind un „instrument muzical popular de percuţie, alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă de formă trapezoidală aşezată orizontal şi prevăzută cu coarde de metal care sînt lovite cu două ciocănele speciale”, conform DEX-ului, termenul poate avea şi o altă semnificaţie. Cunoscută doar unui cerc mai restrîns, al «celor iniţiaţi». Fără nici o aură ocultă însă. O ştiu cei care au trecut prin experienţa stagiului militar. În lexicul colocvial-argotic «ţambalul» era acel ansamblu de scînduri, cu margini de metal, prins cu balamale de peretele camerei de arest, care pe timpul zilei era ridicat şi legat cu lacăte mari şi sigure, împotriva unei coborîri prea timpurii. Se folosea doar pentru puţinele ore de somn, două sau trei, noaptea, în directă legătură cu dispoziţia de moment a comandantului gărzii, care era încartiruită în aceeaşi clădire. Tîrziu, dincolo de miezul nopţii, era lăsat jos cu zgomot
03 Dec 2015 |
Amintiri din copilărie Iaşi. Într-o după-amiază caldă, fără sarcini şi alte probleme, dar mai ales fără şefi, pe la sfîrşit de mai sau prin iunie, ni se face de cireşe. Bani nu prea aveam, dar o poftă!..
26 Noi 2015 |
Probleme cu vederea Prin vremuri imemoriale, să tot fie vreo treizeci de ani de atunci, fiind sub arme, cu acordul şefilor, subordonaţi ai bătrînului, sînt expediat într-o prelungită permisie, la domiciliu. Picasem iar admiterea la facultate, au fost vreo patruzeci pe loc, iar convalescenţa după inexistenta depresie şi-a cerut imperios drepturile
24 Noi 2015 |
Cu mintea de pe urmă. C-aşa-i la români Lucram eu de unul singur şi cu spor la un proiect, cînd, la un moment dat, dintr-un tufiş, m-am trezit cu o ofertă de ajutor de la o persoană necunoscută, ce a avut brusca revelaţie cum că am avea ceva interese comune şi care m-a localizat după o carte de vizită lăsată într-un loc unde făcusem o documentare. N-a trecut mult şi personajul, o ea, a vrut să amestecăm puţin treburile, marfa cu ambalajul, extinzînd colaborarea şi pe alte planuri. Personale şi reciproc foaaarte apropiate; cu toate imperfecţiunile formelor puse în joc. Neprimind susţinerea mea clară, ce-i drept, nici eu n-am vrut să sperii vînatul, înfăptuirea abia se cristaliza, a început să facă paşi înapoi, ba chiar, de la un punct încolo, să-şi încordeze vîrtos muşchii
13 Noi 2015 |
O anume metamorfoză. Fără Kafka „Într-o dimineaţă, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o femeie, şi nu chiar într-una oarecare, era chiar Dana Boc
05 Noi 2015 |
Premierea e în doi (poveste într-un act) „De bună voie şi nesilit de nimeni, iei în căsătorie pe..
29 Oct 2015 |
Apoplexie Ce poate fi mai fain, cînd stai relaxat la umbra tomnatică unei terase, cu o «nefiltrată» în faţă, deja goală pe la jumate, cotrobăind printr-un meniu, nehotărît în alegerea a ceva de ronţăit dintre atîtea oferte apetisante, decît să captezi, total involuntar, o reclamă care se strecoară pe FM spre tine, din boxa de la fix doi metri: „..
26 Oct 2015 |
Miaaaaaau! Consoarta mea a înnebunit: vrea pisică. Şi nu orice pisică ci una de o rasă deosebită, care a apărut abia prin ’60, pe numele ei, ragdoll. A văzut-o pe undeva printr-o revistă, şi de cîteva zile doar caută despre ea pe net. Zice că e cea mai cuminte specie posibilă, că nici nu îi simţi prezenţa şi că vine după tine prin casă ca un căţel. Am mai avut în două rînduri mîţe şi recunosc, nu a fost tocmai rău. Cel mai tare a fost Vasile, un persan maro cu ochi albaştri care te hipnotiza mereu, chiar dacă nu-ţi cerea nimic. Era fain, fetiţa vecinilor trecea zilnic, cînd se întorcea de la şcoală, să îl vadă, şi să se joace cu el, de trebuia să vină mamă-sa de cîteva ori pînă reuşea să o recupereze pentru masa de seară
19 Oct 2015 |
Petițiune (Cea ma rea) „Mă cheamă Dea şi am cinci ani şi şapte luni şi cînd o să mă fac mare o să-mi fac un soţ chipeş, înalt şi cu barbă ca tati meu, el e cel mai deştept dintre toţi taţii de la grădi şi el m-a învăţat de furnici. Furnica e harnică cînd laşi firimituri şi cînd mănînci ceva pe afară ea vine şi le strînge le pune pentru la iarnă. Ea vine după miros simte cu antenele cum îi miroase ceva dulce se duce la alte furnici şi le adună. Îşi face din nisip sau din pămînt un muşuroi şi stau multe furnici şi strîng firimiturile pentru iarnă le ţin şi le duc cu mîinile. Tati munceşte ca o furnicuţă la servici să-mi cumpere mîncare mie nu munceşte că-i place. Tati meu care este cel mai bun din lume şi-mi ia jucării şi acadele mi-a spus că casa furnicii arată mică şi are formă de piramidă 17 Oct 2015 |
Şcoală, dom-le! Ştiu pe mulţi care pun la colţ învăţămîntul de pe aici, şi poate cu temei. Dar nu am expertiza necesară şi nu mă pot pronunţa. Cert e că, silit de împrejurări potrivnice evoluţiei mele profesionale, am fost nevoit să-mi şlefuiesc pregătirea personală cu un master adiacent atribuţiilor din fişa postului. Cursuri, ore şi materii ca la prima tinereţe. Dovleacul, îmbătrînit în rele, ani şi rutine zilnice, a început, scîrţîind din toate încheieturile, să-şi facă, încet-încet, treaba pentru care a fost făcut. Metode moderne, dezbateri, dialog, slide-uri, referate, şi conferinţe, ce mai, solicitare maximă
13 Oct 2015 |
Obsesii domestice (Reclamă mascată) Da, de acord, nu ambalajul face marfa. La fel cum nu haina-l face pe om, logică ce eronat ar duce pînă la a-l considera pe croitor, drept un Dumnezeu. Deşi mai sînt și excepţii notabile care fac din rahat, bici. Şi mă gîndesc, oftînd, doar la ce am în faţă chiar acum, pe scara rulantă care urcă de la metrou. Un pardesiu scurt şi destul de comun, carouri roşii, și un cordon de piele insuficient asortat, continuat în aceeași culoare cu o măiastră și alungită parte de dedesubt
10 Oct 2015 |
Hai, noroc! Mereu la cîte-o aniversare, cînd era de ciocnit cîte un pahar, am urat mai întîi cu „Noroc!”. Şi am adăugat imediat alte cîteva vorbe de bine, și mai mereu sincere, într-o înşiruire scurtă: sănătate, linişte şi, dacă se poate, ceva bani. Că pînă la urmă ei sînt baza. Unii m-au corectat rapid, zîmbind: „Sănătate, în primul rînd”. În funcţie de dispoziţia mea de moment, mă lansam într-un scurt expozeu, în care ideea principală era că tot norocu-i de bază, că doar şi ăia de pe Titanic, degeaba or fi fost ei sănătoşi bine mersi, dacă n-au avut noroc să prindă o barcă.. 06 Oct 2015
Indulgenţe ..
03 Oct 2015

Ultimele stiri


PUBLICITATE



Cum l-a plagiat Ionuț Stroe pe Murphy Ministrul Tineretului și Sportului, Ionuț Stroe, a declarat recent că aprobă politica Guvernului de la Budapesta de a face din sport o prioritate națională, dar respinge strategia lui Viktor Orban de alege câteva discipline sportive, de tradiție, în care să se investească masiv
23 Ian 2020
Claudiu Manda şi balonul demagogiei Preşedintele PSD Dolj, europarlamentarul Claudiu Manda, a făcut recent o declaraţie care demonstrează încă o dată că există oameni politici care vorbesc cu o clipă înainte de a fi gândit
20 Ian 2020
Decalogul umbrelor din scandalul Floreasca Pe 28 decembrie 2019, deputatul USR Emanuel Ungureanu a anunțat că o femeie de 66 de ani a suferit arsuri în timpul unei operații la Spitalului Clinic de Urgență București (Spitalul Floreasca), după care a murit
13 Ian 2020




PUBLICITATE


STARBAG




Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine






Moment istoric: prima româncă CEO al companiei Avon Angela Crețu devine prima româncă CEO Avon global (fiind prima româncă în această poziție din istoria companiei), cu excepţia pieţelor din America Latină. Numirea ei are loc după ce în ultimii trei ani a fost vicepreşedinte al grupului Avon şi CEO pentru Europa Centrală şi de Est, fiind responsabilă de 18 ţări din regiune, după cum informează Associated Press. Odată cu numirea ei, compania intră în grupul Brazilian Natura & Co - al patrulea cel mai mare grup de beauty din lume
11 Ian 2020
Tot ceea ce ai fi vrut să știi și încă nu ai aflat despre COZONAC Cozonacul este o prăjitură tradiţională românească. Sună cum sună, însă așa se spune. În egală măsură, frumosul și pufosul cozonac e și un desert bulgăresc (kozunak), sau un produs de patiserie italiană, numit „panettone”. Ideea e că, după multe transformari si metode de preparare, cozonacul s-a consacrat la fiecare popor într-un alt fel. Știți expresia aceea populară: „Câte bordeie, atâtea obiceie!”
21 Dec 2019
Facebook vrea să elimine numărul de like-uri Cea mai mare reţea socială testează în prezent posibilitatea ascunderii numărului de like-uri primite de o postare
03 Sep 2019