2020-02-27 07:41

Premierea e în doi (poveste într-un act)

 |  19:05

Cezar Pârlog

„De bună voie şi nesilit de nimeni, iei în căsătorie pe...?” El: Daaa! Ea: Da!

Era într-o zi de marţi (trei ceasuri rele).

Şi li s-a urat „Casă de piatră!” (deşi ea avea garsonieră, în Sălăjan, în spate la Billa, dar o închiriase), să trăiască fericiţi ani mulţi, cu sănătate şi bucurie.

El: student.

Ea: studentă.

Amîndoi, Politehnică.

S-au cunoscut la un club (în Regie), hotărînd o căsătorie modernă, după două luni în care au încercat să se cunoască străduindu-se fiecare să-şi arate cît mai mult. Calităţile. Restul, rămînea de văzut.

Şi după o lună de miere, care a fost de fapt o săptămînă – «E criză, Taxi», fără griji, cursuri şi laboratoare, au revenit în mijlocul colegilor.

Şi erau fericiţi sau păreau fericiţi. Pînă într-o zi (tot o marţi), cînd ea şi-a găsit soţul cu o colegă (o brunetă, chiar frumoasă), rezolvînd probleme la geometrie descriptivă. E adevărat, era restanţier. Totuşi, ca să nu-i rămînă datoare, într-una din zilele următoare, ea a acceptat să fie condusă acasă de un prieten de familie, uşor grizonat, student la Teatru (maşina soţului era la service, o reparaţie uşoară la aripa stîngă). Noaptea, cu lună plină, a venit prea repede. Nici soţul nu a întîrziat.

Şi au fost certuri, şi lacrimi, şi ţipete, încît vecinii, alarmaţi, au anticipat drama finală.

Şi s-au purtat discuţii la nivel înalt, etajul IX, cămin Poli, invocîndu-se, dramatic, chiar patetic, examene picate, promisiuni trădate şi sentimente uitate. Sau invers.

Tratativele, la care au mai fost implicate şi terţe persoane, au rămas fără rezultat.

Ea: Pa.

El: Pa.

Se crede că trăiesc fericiţi şi azi.

Dar mîine?”

Cezar Pîrlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-11-06



Parerea ta...

DECI AșA....
30 Oct 2015

„De bună voie şi nesilit de nimeni, iei în căsătorie pe...ca să te condamni singur/ă la moarte(a) pasiunii în timp, la o singurătate-n doi, deci - la o căsnicie, care se ”trage” de la cuvântul CAZNE!?” El: Daaa! Ea: Da! Adică el abia așteptând, ea, mai sigură pe ea...într-un simplu și scurt Da...că deh! Rolurile s-au cam inversat – el, până se vede cu boii (sau văcuța) în căruță, ea – mai pragmatică, ca să nu zic, materialistă! Atunci înseamnă că el, prin prelungul Daaa....arată ori naivitate, ori calcul bine cuprins....fiindcă prin căsătorie, scapă pe-ndelete: de gura mă-sii care numai vrea să-i spele izmenele, plus de alte 3 belele - plata unei prostituate, de femeia care face curățenie și de alta care-i face mâncare! Iar ea, prin simplul său Da...arată că ”știe” ce face – îl leagă pe ”prost” de glie cu un plod, doi...îi papă și banii din cont, apoi bagă divorț din pricină de ”nepotrivire” de caracter...dar d-ăla ce ține cu adevărat de fire, nu de năravul organului, care n-are lecuire:)
ASTA-NSEAMNă
30 Oct 2015

să te-nsori într-o zi de marți, să faci eventual cununie într-o joi, pe programul 2... ca alte nații, să nu bagi în seamă pisica neagră care ți-a tăiat calea în timp ce te-ntorceai de la ceremonie, de lovirea căpățânii de pragul de sus ca să-ți vină mintea la locul ei, nu acolo pe unde s-a tot dus...poate pe dușumeaua căminului de studenți atunci când ai pășit cu Ea în brațe, dar care a troznit ciudat parcă anunțând o moarte timpurie a iubirii-arzânde de moment, ce se voia trecută în veșnicie sau...până când moartea fizică îi va fi despărțit....
E BUNă NOAPTEA...
30 Oct 2015

care-i sfetnic bun, dar când e lună plină, scoate ce-i mai ”bun” din lunaticii îndrăgostiți adesea numa de persoana lor, ieșind când și când la suprafață, veche zicală spusă din bătrâni – căsnicia este un butoi de rahat, peste care plutește la suprafață un strat mic, infinit de mic de miere care se transformă-n timp, în fiere!
AM UITAT ALTA...
31 Oct 2015

”și au trăit ”fericiți” până la adânci bătrâneți”, mă amuză copios! Cum naiba să trăiești fericit până la adânci bătrâneți, mai ales în zilele noastre, când totul se desfășoară cu viteza luminii iar ispita este la orice pas?! Și, ca să nu nedreptățim pe nimeni, greșește în egală măsură și El, și Ea....
CUM SE PLâNGE UN EL...
31 Oct 2015

Marin Sorescu, în Poezia De of si de aoleu: Floare naltă, floare neagră,/ Nu ti-am spus, fă, ca-mi ești dragă?/ C-o să fur din cer cinci stele /Să-ț fac salbă de mărgele? /Si mă lăudam că eu Îl caftesc pe Dumnezeu,/ De s-o pune-n drumul meu.../ Nu-mi spuneai tu - știu, ca azi /- Când săream peste-un parleaz, /Că de drag ce îți sunt eu /O să mori de gâtul meu? /Și-a venit un barbugiu, /Of, un fante de gagiu, /Din Obor, sau mai de sus, /Te-a chemat și tu...te-ai dus!/ Și-ncă n-ar fi fost nimic, /Dacă nu mi-ai fi manglit /Punga mea cu bani fișic! /Stăteam noaptea amândoi,/ Bibilica, bibiloi, /Ningea luna peste noi. /Eu credeam că ma iubeai, /Dară tu ma sărutai,/C-o mână mă mângâiai, /Cu alta cotrobăiai. /Boarfo! Nu ți-am zis șucar/Să bagi mâna-n buzunar? /Cum putut-ai să te-nduri /Să ma-nșeli și să mă furi?/C-am spoit un an tingiri /Pe la fetele subțiri, /Și-am trăit prin mahala/ Doar cu praz și ciulama,/ Ca să-ți cumpăr ție, tie /Rochie de cununie, /Să-ți fac degetu-nflorat /C-o piatră de matostat. /Și tu, uite cum te ții /De cuvântul ăl dintâi! /Bine, dragă, îți mersi! /Să mă-nșele o lămâie! /Da' și eu fusei tămâie! /Că puteam și eu incai /Să fiu craiul ăl mai crai /Și să huzuresc ca-n rai. .../Da' acum am rămas bleg,/Amărât și plin de jeg, /Ca nărojii ăi mai mari: Nici gagică, nici piștari!
CUM A FUGIT EA...
31 Oct 2015

Zicând Ducu Bertzi în ”Simt că fără ea...” nu poate respira: Eu, care doream intrun alt si alt decor,/ Eu care spuneam prea lesne si orcui mi-e dor,/ Abea cand a plect plangand si mi-a luat inima, /M-am indragostit numai de ea./ Simt ca, fara ea, nu pot respira/Casa e pustie fara ea./ Ce-asi putea eu sa mai cred acum? /As da orice s-o mai intorc din drum! /Eu care veneam acasa c-un suras formal, /Monoton spunand acelasi monolog banal: A plecat, mi-am zis, drum liber, dar n-a fost asa./ O iubeam mereu numai pe ea./ Am zarit-o pe o strada pentru o clipa doar; /Sa-i vorbesc si sa m-apropii era in zadar./ Ea care m-astepta plangand cand eu uitam sa vin,/ Ma privea acum ca pe-un strain. /A trecut atata vreme de cand a plecat, /Dar abea acum mi-e draga cu adevarat./ Abea acum cand locueste doar la mine-n gand/ O iubesc mai mult decat orïcand.
CEZAR PâRLOG
01 Noi 2015

faine comentariile dvs care au un mare simbure de adevar. iar cind mai recunoasteti ca ati gasit ceva care ma amuza, ei bine, asta -i chiar cel mai bun lucru pt cel care „manevreaza” cuvintele, dupa care isi si semneaza „partitura”. Deci, Multumiri! Și, sa nu uitati ca asta este si scopul rindurilor aici (si vineri in numarul de la chiosul de ziare), scrise. Multumiri si pentru versurile lui marin Sorescu; cele cintate de Bertzi îmi sint cunoscute: si pe plac...
MAESTRE!
02 Noi 2015

Tot n-am înțeles care-i treaba cu Vineri (spre că nu 13...), la chioșcul de ziare...scrise! Păi nu erau ORICUM scrise?
CEZAR PâRLOG
03 Noi 2015

Vineri, textele prezente aici apar si in editia pe hirtie, de gasit la chioscurile de ziare. Din pacate, nu la toate. In Bucuresti, cu siguranta la cele de la Piata Romana. La coloane... Multumind pentru interes
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine