2019-10-21 21:21

Sincere mulţumiri!

 |  16:28

Cezar Pârlog

Cîndva, pe la început de drum în branşă, dacă apăream pe undeva pe hîrtie, din prea mult entuziasm cumpăram cîte cinşpe exemplare de pe unde semnam, apoi le dădeam la cunoscuţi, ca să afle şi ei cu cine au de-a face. Adică un fel de autopromovare. Iar cînd numele mi-a ajuns, desigur că absolut accidental, şi pe o copertă de carte, am perseverat şi am schimbat puţin tactica: zeci de exemplare aruncate din simpatie, în stînga şi-n dreapta, spre colegi, prieteni, reviste literare, băieţi sau fete care, ca să-şi umple timpul şi să scape de sarcinile de la bucătărie, ori de ieșit cu cățelul afară cînd plouă, scriau zilnic pe bloguri cîteva cronici despre cărţi.

La un moment dat, am pus la bătaie şi artileria grea, ascunsele mele talente culinare, melcii din grădina casei, care se transformau măiastru într-o delicatesă unanim apreciată, ba chiar şi o deja învechită natural colecţie de spirtoase; doar în scop nobil, Doamne, iartă şi păzeşte!

Odată a venit cineva pe care, fix după şapte minute (Doxa Swiss made), îl şi vedeam ca viitorul meu amic cel mai bun. Ba chiar îl şi zăream la orizont ca pe un prieten de familie şi sfetnic bun, cu normalele grătare de weekend şi cu avansurile mele aferente şi uşor bahice asupra consoartei sale. N-am ajuns pîn-acolo, pentru că am dat-o pe cărţi.

După un timp, o săptămînă, maxim două, îmi cere, prieteneşte, o mînă de ajutor. Dau ok-ul rapid, şi-mi trimite un text; iar eu fireşte că sînt onorat să-i fac ceva corecturi. Ba-i mai adaug şi cîteva rînduri, care să-i completeze haios povestea, aducînd-o spre un nivel onorabil pentru etalare. E adevărat, textul avea acelaşi titlu, lungime şi primă frază ca şi un altul, al meu, pe care omul îl ştia. Dar, paradoxal, de asta am devenit mai conştient abia după ce al fostului meu viitor prieten a apărut pe hîrtie. Da, recunosc, speram la vreo menţiune în final, în chip de mulţumire ori măcar la o invitaţie eternă şi viitoare, pentru o bere camaraderească.

Ea nevenind, n-am precupeţit nici un efort ca să abuzez fizic de o firavă tanti bibliotecară, rugînd-o să-mi pună la dispoziţie colecţia revistelor pe unde omul meu semna. A venit suflînd din greu şi cu braţele pline, cocoşată de colecţiile ultimilor cinci ani; oricum ăștia au o grămadă de sporuri şi alte facilităţi, nu le plîng de milă. Am făcut vreo două sute de poze cu telefonul, şi gata, deja eram cu întreaga lui operă la purtător. A fost folosită, în tot ce-am scris ani la rînd, ba, mai tîrziu, chiar le-am şi adunat în cîteva antologii; bine primite, apreciate și premiate.

La mulţi ani, Dani, jumătate din viitorul meu Herder îţi aparţine!...

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015 şi al volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la aceeaşi editură.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-03-24



Parerea ta...

CREIONUL CHIMIC
24 Mar 2016

Așa-i când pleci pentru prima dat’ la drum…NU crezi c-a mai fi fost bătătorit la modul explicat mai sus și de un altul! Numa’ dup’ un timp constați chestiunea zâmbind ușor în colț de buze trecutului, vag jenat dar amuza(n)t de gestul copilăresc de a arăta lumii, precum candid odinioară – părinților, asupra descoperirilor exprimate prin gest sau fapte, prin împărtășirea cu bucurie și uimire a isprăvilor de început de viață - lor, apoi lumii întregi a creației gândite și exprimate prin cuvânt…datorită experienței de viață, dublată de cea interioară.
CREIONUL CHIMIC
24 Mar 2016

În schimb, nu sunt de accord cu ”delicatesa” exprimată culinar…îni provoacă repulsie târâtoarea puturoasă și molcomă cu ”casa”-n spate…de invidiat pe undeva pentru accesoriul natural în care se refugiază, nemaiavând probleme de zbatere pe viață (ca alții…), pentru programul ”prima casă” luată-apoi, de Bancă! Ce s-o mânca din creatură, că-i tot un mucilagiu grețos, alunecos…precum caracterul unor oameni, politicieni mai ales! Cred că de la tăntălăul mucios și anevoios au împrumutat în mod NATURAL, doar antenele alături de care, prind din zbor niscaiva afaceri oneroase cu efect devastator, plin de repulsie, precum dârele lăsate de melc, dar nedepistate de DNA, decât după ani lumină, descâlcirea ițelor (sau a mucilagiului impregna(n)t) disipându-se în natură, rămânând până la o urmă…o necunoscută, sau o nebuloasă!
CREIONUL CHIMIC
24 Mar 2016

(A)micul a demonstrat încă-o dată că jungla supraviețuirii este extinsă și asupra intelectualilor… cu sau fără perdeaua trasă, servită în cadru adecvat de camaraderie, la un grătar stropit cu vin, ori după masă…mai pe la amiază târzie, spre ivire de apus, la o cafea tare (100% arabică) cu sau fără prăjitură (cu răvaș, în care-ați fi aflat poate despre adevărul intențiilor sale).
CREIONUL CHIMIC
24 Mar 2016

Pentru deconspirare involuntară datorată unui obositor dute-vino de pe toaletă, indicată era o peltea (super-dulce) îndoită c-un lapte ”prins” din frigider, din pricină de lene de scoatere din puț a unei găleți cu apă rece de izvor, un pic sălcie! N-a fost spre trezire (din păcate) nici ”dragele” delicatese de melc pentru obrazuri subțiri de-amic-bucătar, cu atât mai mult pentru cel sau cei care au epiderma groasă și ridată, de elefant…caz în care melcul e indicat ca cosmeticală, pentru a mai îndrepta ridurile de pe caracterul grosolan care iese, în afară!
CREIONUL CHIMIC
24 Mar 2016

N-am înțeles faza cu amărâta de bibiotecară…ce v-a făcutără ea?! În fond a ajutat la deconspirarea mârșăviei amicului, cărând pe brațe maldărele de reviste care-au făcut apoi obiectul furtului intelectual din parte-vă…en-gros, nu-i așa? Câtă ”răutate”…sigur ați băut apă an-detail, după el -:) Adică ați aplicat ”cui pe cui se scoate”!
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray