2019-11-22 10:30

Ce spune Călin Popescu Tăriceanu despre o posibilă demisie a lui Gabriel Oprea

 |  13:36
Ce spune Călin Popescu Tăriceanu despre o posibilă demisie a lui Gabriel Oprea

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, vineri, întrebat dacă vicepremierul Gabriel Oprea ar trebui să demisioneze, după moartea poliţistului care făcea parte din coloana sa oficială, că această întrebare ar trebui să îi fie adresată ministrului de Interne. Tăriceanu a ţinut să precizeze că el nu beneficiază de coloană oficială.

Chestionat dacă vicepremierul Gabriel Oprea ar trebui să îşi dea demisia în urma accidentului în care un poliţist din coloana sa oficială a murit, Călin Popescu Tăriceanu a spus: "Asta este o problemă în care nu vreau să intru, puneţi-i dumnealui întrebarea", transmite Mediafax. 

Preşedintele Senatului a mai spus că el nu are o coloană oficială, în condiţiile în care de acest lucru beneficiază doar şeful statului şi premierul.

"Eu, ca preşedinte al Senatului, nu am ceea ce se numeşte coloană oficială. (...) Coloană oficială poate să fie la primirea unui înalt demnitar, dar în rest sunt anumite măsuri de securitate variabile, în funcţie de poziţia pe care o ocupă demnitarii în stat şi care implică o anumită desfăşurare de forţe. Acest lucru este valabil la preşedinte, în primul rând, şi la primul ministru, restul nu au ceea ce se numeşte la propriu o coloană oficială", a afirmat preşedintele Senatului.

Călin Popescu Tăriceanu a mai spus că autoturismul în care se deplasează el este însoţit doar de o maşină a Serviciului de Pază şi Protecţie. 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-10-23

In legatura cu acest articol...

Ponta, despre poliţistul Gigină, mort la datorie: Politicienii să nu se mai folosească de tragedii în scopuri politice

Șansa Gigină

Poliţistul Bogdan Gigină, înmormântat vineri la cimitirul Ghencea III, cu onoruri militare

Ce spune PRIMUL martor care a ajuns lângă polițistul Gigină este RELEVANT și CUTREMURĂTOR

Poliţistul Bogdan Gigină a murit. Cine e vinovat




Parerea ta...

BROKERUL SIMA:
23 Oct 2015

Cap. 32. Afacerea Rompetrol Nu cu mult timp înainte de listarea Rompetrol, m-am trezit în birou cu C.P. Tariceanu. Desi sotia mea era directoare generala la firma lui, Citroen-ATS, si desi lucrasem la Intervam, unde, în afara de Catarama, era si Tariceanu actionar, întâlnirile mele cu politicianul liberal se puteau numara pe degetele de la o mâna. Ca orice politician versat, m-a luat prin învaluire. M-a întrebat cum merge bursa, economia si alte politeturi. Apoi, a dorit sa-si deschida un cont si a si transferat 2 miliarde de lei vechi.
CU CâTEVA SAPTAMâNI
23 Oct 2015

înainte de listare, a venit sa-mi dea, simultan, un ordin si un pont. Sa cumpar actiuni Rompetrol, pentru el de toti banii pe care îi avea la mine, ba chiar si de mai multi bani, si sa cumpar si pentru mine. Mi-a dat si pretul: 116 lei. Mi-a sugerat ca la sfârsitul zilei le vom vinde cu 480. Exact asa s-a petrecut în prima zi de tranzactionare Rompetrol. Trebuie sa va explic ca la BVB, decontarile se fac la trei zile de la data tranzactiei. Adica, cumperi azi si platesti peste trei zile. Daca însa le vinzi în aceeasi zi, nu mai ai nevoie de niciun ban, încasezi doar câstigul. Astazi, în urma scandalului Rompetrol, este nevoie sa dovedesti ca aveai banii necesari cumpararii, înainte de a încasa suma rezultata din vânzare. Dar si astazi e suficient ca firma de borkeraj sa aiba banii necesari sau ceilalti clienti sa îi aiba. Nu neaparat clientul care cumpara. I-am explicat domnului Tariceanu ca a sti pretul de pornire si a sti si pâna unde creste actiunea se numeste inside trading si e ilegal.
MI-A REPLICAT
23 Oct 2015

ca în România nu e prea bine specificat acest delict si ca nu e niciun risc. Am refuzat sa-i fac tranzactia, si-a retras banii si a facut-o prin Eastern Securities, firma de brokeraj a lui Verestoy. Am interzis în firma sa se cumpere sau sa se vânda actiuni Rompetrol, si bine am facut, pentru ca atunci când doamna Albu a venit în control era disperata ca de la mine nu s-a lansat niciun ordin pe Rompetrol timp de peste 5 ani de zile. Cred ca si astazi sunt singura firma de borkeraj care nu a participat la tortul Rompetrol. Patriciu a fost negru de suparare când a aflat ca Tariceanu mi-a spus planul.
ÎI ERA FRICA
23 Oct 2015

sa nu-i stric jocurile, stiind ca dispuneam de mari lichiditati, de la clientii mei straini. I-am asigurat ca nu ma voi amesteca. Esential e sa întelegeti ce s-a întâmplat atunci. Patriciu a vândut sute de milioane de actiuni Rompetrol de la firma sa, Vega, si apoi a început sa cumpere pâna când au ajuns la 480, unde Vega a cumparat totul înapoi. Patriciu a vândut la 116 si a cumparat la 480. El a facut o pierdere intentionata, legala de fapt, prin care a platit tot ce datora la multa lume, în modul cel mai elegant posibil. Patriciu nu i-a facut pe Tariceanu, Verestoy sau SRS sa câstige pentru ca era generos, ci pentru ca avea de platit anumite spagi de la preluarea Petromidia. Toata lumea a anchetat apoi pe cei care au câstigat, când esential era sa vezi cine a dorit sa piarda si de ce! Sorin Rosca Stanescu (SRS) plateste azi cu libertatea pentru ca el a achizitionat si vândut actiuni în aceeasi zi fara niciun ban, ceilalti macar au dovedit ca aveau ceva bani sa cumpere.
TOTUL S-A FACUT
23 Oct 2015

cu directa cooperare a CNVM-ului, care ar fi trebuit sa supravegheze tranzactiile. Mai mult chiar, serverele de la BVB s-au blocat pentru ca volumul a fost prea mare pentru amarâta noastra de Bursa. Este ciudat ca azi, dintre toti speculantii cu actiuni Rompetrol, doar SRS e arestat si, mai ales, ca sefa CNVM-ului a primit doar pedeapsa cu suspendare. Cum nu ma pricep la Justitie, nu vreau sa speculez pe acest subiect. Pierderea intentionata facuta de Vega pe actiunile Rompetrol, pierdere care e o evaziune fiscala clara ca ziua, nu a fost nici ea anchetata. Dupa acest episod, Patriciu obisnuia deseori sa manipuleze piata, pentru a-i face pe unii sau altii sa câstige, metoda mult mai intelegenta decât banii la punga ai lui Siveco, spalati cu tiganii din Sintesti.
DUPA LISTAREA DE POMINA
23 Oct 2015

la Rompetrol, prin 2005 a început ancheta si am fost invitat de Mircea Dinescu sa explic ce s-a întâmplat, la emisiunea lui, Vorba lui Dinescu. Dinescu era spumos, dar nu prea întelegea si nu m-a lasat prea mult sa vorbesc. Relatiile lui Dinescu cu Patriciu s-au cosmetizat dupa ce Patriciu i-a cumparat lui Mircea “Plai cu Boi” si “Aspirina Saracului” cu enorma suma de 1 mil. de euro. Mircea, afacerist slab, nu a înteles ca, daca firma e a lui Patriciu în majoritate si acesta a împrumutat firma cu 950.000, asta nu înseamna ca Dinescu încaseaza ceva. Maximum a fost ca si restul de 50.000 erau un cec de la o banca elvetiana, cec însa postdatat, dupa mai multe luni. Dupa aceasta tranzactie, practic, relatiile au devenit neutre: Dinescu nu îl mai critica si Patriciu îsi vedea de afacerile lui.
DOSARUL ROMPETROL
23 Oct 2015

are însa un final mult mai interesant: Patriciu a vândut o firma din Antilele olandeze si nu a platit niciun sfant la fisc, nici românesc, nici olandez, ba mai mult, din ce a încasat, a reusit sa dea curat lui Kulibayev aproape 2 miliarde de dolari para-ndarat. Cum de stiu eu finalul? Simplu, din noroc. Para-ndaratul a venit la BSI Chiasso, iar directoarea si adjunctul erau atunci actionari WBS. Stiu ca sunteti deceptionati, dar, în realitate, benzinaria lui conu’ Dinu nu s-a vândut nici macar cu un miliard. Dar toate astea, într-o alta spovedanie! Tineti aproape!!!
TOT SIMA:
23 Oct 2015

Cap. 33. Afacerea Rompetrol (II). Povestea mea cu Dinu Povestea mea cu Dinu Patriciu se întinde pe durata unui sfert de secol. Prima oara, am auzit de Dinu la sfârsitul anilor ‘80, pe vremea când eram tânar Asistent la Catedra de matematica a Politehnicii bucurestene si când faceam intens meditatii la matematica. Dinu era un celebru meditator pentru tinerii aspiranti la meseria de arhitect. Dinu, la acea vreme, crease o adevarata industrie a meditatiilor. Avea mai multe mansarde si facea sedinte de 4-6 ore cu zeci de copii în acelasi timp, pendulând între diversele adrese, marea majoritate în Cotroceni. Dinu era muncitor, lucra 7 zile din 7 si îsi merita banii, marea majoritate a copiilor reusind sa treaca probele de desen la admitere. Multi nu intrau, însa, din cauza matematicii. Examenul de admitere la Arhitectura era destul de stupid, cele doua probe de matematica contând mai mult decât probele eliminatorii de desen.
AM AVUT ELEVI
23 Oct 2015

la meditatii care, cu doi de 9 la matematica, reuseau sa intre cu brio, desi la desen luau note de 5. În timp, s-a dovedit ca marii arhitecti si designeri români au fost cei care au intrat la Arhitectura cu note mari la desen si foarte mici la matematica. Arhitectura e o arta si e imperios necesar sa ai talent. Prietenul meu din acele vremuri, Misi Albu, actualul designer, cred ca a intrat abia din a treia încercare, matematica fiindu-i greu de digerat. Revenind la Dinu, meditatiile din acea vreme erau o adevarata fabrica de bani, mai ales pentru matematicieni. Aproape peste tot era nevoie sa treci un examen la matematica si problemele de la admitere erau nerusinat de grele. Ca sa va faceti o idee, eu, la 26 de ani, lucrând cam doua zile pe saptamâna, câte 6 ore de meditatii pe zi, reuseam sa încasez cam 20.000 de lei, aproape de 10 ori salariul de Asistent universitar.
CUM îNSA
23 Oct 2015

nu prea aveai ce sa cumperi cu leii lui Ceausescu, din cauza penuriei de orice bun de folosinta imediata, marea parte a meditatiilor se faceau pe trocul: inteligenta si pedagogie contra produse, adica benzina, carne, tigari, ba chiar si apa minerala sau Brifcor. Dinu era, de atunci, mult mai pragmatic decât noi. La Arhitectura, erau cei mai multi studenti straini, peste jumatate din numarul total. Dinu era Asistent la facultate si putea schimba cu usurinta leii de la meditatii în dolari. Cum el facuse industrie si cred ca putea câstiga peste 100.000 de lei pe luna, Revolutia l-a prins cu o rezerva valutara uriasa pentru acele vremuri.
DETINEREA DE VALUTA
23 Oct 2015

pe vremea împuscatului era pedepsita cu peste 5 ani de închisoare. Cum a reusit Dinu sa nu fie prins de Securitate ramâne un mister. Sistemul de examene pentru admiterea la facultate era poate cel mai cinstit concurs pe care l-am vazut eu în viata mea. Am facut subiecte pentru admitere, am participat la corectura si pot sa va spun ca nimeni, absolut nimeni, nu a intrat pe pile la vreo facultate din România între 1986 si 1989. Copii de mari securisti si activisti de partid au fost obligati sa traiasca drame familiale pentru insuccesele repetate de la admitere. Când Nicu Ceausescu a dat admitere, familia prezidentiala, pentru a nu fi pusa în fata unui esec umilitor, a dat o lege cum ca toti cei care au 10 la Bacalaureat vor intra la facultate fara examen. Evident, printisorul Nicusor a luat 10 si nu a dat examen. Legea a fost însa abrogata în anul urmator. Dar aceasta poveste e din anii ‘70, în anii ‘80 admiterea la facultate era Sabia lui Damocles deasupra tuturor celor care îsi doreau o diploma universitara pentru progeniturile lor.
SUBIECTELE LA MATEMATICA,
23 Oct 2015

pentru admitere, erau facute de profesorii de matematica de la Facultatea de Matematica din Bucuresti si de cei de la IPB. Erau facute pe 4 grade de dificultate si se pregateau peste 300 de plicuri cu subiecte. În dimineata examenului, se extragea un plic pentru fiecare grad de dificultate si garantez ca nu transpira nimic. Desi nu erau mijloacele electronice de comunicare din ziua de azi, examenul si tragerea la sorti erau 100% corecte. Omul cu plicul venea de la minister cu o geanta legata cu catuse, care la rândul ei era legata, tot cu catuse, de mâna unui securist, plus alti doi-trei securisti care pazeau transportul. Era mai usor sa spargi Banca Nationala decât sa furi subiectele de la admitere.
EU SI COLEGII MEI
23 Oct 2015

de la catedra profesorului Octavian Stanasila aveam viata foarte grea în fiecare luna a lui iulie. Propunerea de subiecte si corectura tezelor erau un calvar, dar sistemul era asa de bine creat, încât se intra doar pe merit. Nu discut despre subiecte, mult prea grele si mult prea seci, fara nicio aplicabilitate, discut strict despre imposibilitatea fraudarii acelui examen. În 1988, la Arhitectura, la geometrie, a cazut o problema propusa de mine. Problema era foarte frumoasa, dar foarte grea. Li se cerea candidatilor sa înscrie într-un triunghi optuzunghic, doar cu rigla si compasul, un patrat care sa aiba o latura pe latura mare a triunghiului si apoi sa demonstreze ca acest patrat este unic. Demostratia era foarte simpla, dar necesita o constructie ajutatoare, respectiv un patrat cu latura mare a triunghiului construit în afara acestuia.
LA DESEN, PATRICIU
23 Oct 2015

îsi învata studentii axonometrie. Axonometria era o chestie foarte ingenioasa, în care, prin contructii ajutatoare, paralelism si reduceri si ridicari la scara, se putea desena aproape orice. Patriciu reusea sa le faca duplicarea cubului sau trisectiunea unghiului, chestii imposibile în geometrie cu rigla si compasul. Evident, constructiile facute cu axonometria erau aproximative, dar aproximatia era infima. Multi candidati, mai ales cei meditati de Dinu, au folosit axonometria pentru rezolvarea problemei mele. Matematic, solutia era incorecta, dar desenul era bun si aproximatia neglijabila. La corectura, prof. Gaina, seful Catedrei de matematica de la Arhitectura, a avut probleme cu corectura si, drept urmare, ministerul a trimis acolo pe autorul problemei, adica pe subsemnatul. Asa am avut primul clinci cu Dinu. Eu habar nu aveam ce e aia axonometrie, dar eram deschis la orice solutie, corecta sa fie, asa ca i-am ascultat lui Dinu dizertatia pâna la capat.
APOI, DUPA
23 Oct 2015

ce am înteles ce faceau copiii acolo, i-am demostrat matematic ca solutia e doar aproximativ corecta si ca nu poate primi aceleasi puncte cu o solutie corecta. Problema era ca nimeni, absolut nimeni, nu daduse o solutie matematic corecta. Eu as fi înclinat sa fie punctati copiii care au folosit axonometria si au desenat patratul, dar, cum nu eu decideam asta, pâna la urma nimeni nu a primit pe acea problema mai mult de nota 2, din 10. Geometria lui Dinu nu era geometria euclidiana si nu dorea sa asculte niciun argument pe aceasta tema. Cum însa examenul era de matematica si nu de desen, Gaina si matematicienii de la minister au avut câstig de cauza, iar eu mi-am luat toate “înjuraturile” de la Dinu si de la ceilalti arhitecti. Dinu mi s-a parut, atunci, un personaj educat, stilat si care impunea respect. A doua întâlnire s-a produs la Paris, prin ‘95-‘96. De data asta, nu am avut de împartit o problema de geometrie, ci… o femeie. Eu eram deja mare jucator la Bursa de la Paris.
MA OCUPAM
23 Oct 2015

cu produsele derivate pe CAC 40 si eram unul dintre artizanii pietelor MATIF SA (Marché à Terme International de France) si MONEP (Marche des options negociables de Paris). Reusisem deja “un coup” pe prabusirea actiunilor Eurotunel si ajunsesem deja la TF1, invitat la celebra emisiune 7/7 a lui Anne Sinclair, celebra anchorwoman a televiziunii franceze, sotia mult hulitului Dominique Strauss Kahn. În acea perioada, eram în vorba cu o fosta studenta de-ale lui Dinu si îmi traiam povestea într-un studio parizian de vreo 50 de metri patrati, unde aveam, ca unica piesa de mobilier, doar un futon din paie de orez. Întors dintr-o calatorie, sunt informat de “fata cu care eram în vorba” si pentru care încercam sa fac o pasiune ca îl vom avea pe Dinu Patriciu musafir. Stiam de fosta lor relatie din facultate, de pe vremea când Dinu sucea capul studentelor dragute, drept urmare am protestat vehement, cu tot orgoliul barbatului ofensat: “Si unde o sa doarma Dinu cu noi pe futon?”
PâNA LA URMA,
23 Oct 2015

am ajuns la un compromis, urma sa-l pescuim pe Dinu de la aeroport si sa-l instalam la Crillon, în Place de la Concorde si, eventual, sa mergem la cina toti trei. Dinu se autoinvitase motivând ca nu a gasit hotel de 4-5 stele liber în Paris, exact cum as fi facut si eu în locul lui. La capitolul femei, Dinu nu cred ca a conceput vreodata ca poate avea vreun rival. Cred ca, daca vreodata vreo femeie l-ar fi refuzat cu raspunsul cel mai dezarmant, “Sunt casatorita!”, Dinu i-ar fi replicat cu nonsalanta ca el nu e gelos. Problema era ca la acea data si eu credeam, infatuat, ca nu se nascuse înca un rival pentru mine, si uite asa au ajuns sa se confrunte doua nuci dure, la fel de arogante si de narcisiste. Programul a continuat normal, l-am instalat pe Dinu la Crillon, a trebuit sa apelez la relatii serioase pentru ca hotelul chiar era arhiplin, iar Dinu, politicos, ne-a invitat la cina. Eu am insistat ca el e musafir si ca noi îl invitam. Pâna la urma, compromisul a fost ca marele arhitect postdecembrist va oferi cel mai bun vin.
AM PLECAT LA CINA
23 Oct 2015

si evident ca l-am dus într-un loc scump, unde exista sommelier si unde stiam exact ce vin voi comanda. Am luat o sticla de Margaux, nu foarte vechi, dar un millesime, grand cru classe, despre care stiam sigur ca sare de 8000 de franci sticla. Dinu era un partener de discutie foarte placut, jovial, venit însa cu o imensa aroganta, privindu-ne de sus, povestindu-ne cum el e unul dintre cei mai mari constructori din estul Europei, ba chiar facându-i femeii disputate o propunere de a se întoarce la Bucuresti si de a lucra pentru el. Avea mega proiecte în cap, cu finantari imense, neuitând sa sublinieze ca la Bucuresti arhitectul nu are nicio restrictie si poate fi liber creator, ceea ce în Occident era doar apanajul marilor nume. Prinsi de discutii, Dinu vorbea mai mult cu ea, ignorând total prezenta mea, am mai desfacut doua sticle din minunata licoare.
AJUNSI LA NOTA DE PLATA,
23 Oct 2015

surpriza lui Dinu a fost imensa, dar si-a mascat-o cu o impecabila decenta. A scos un maldar de bilete de 100 de dolari pentru a achita nota, fara sa-si miste muschii fetei. Dar, supriza, chelnerul i-a refuzat, explicându-i ca restaurantul accepta cecuri, carti de credit sau franci francezi. Saracul Dinu, el nu avea nicio vina ca în România sistemul bancar era subdezvoltat. În 1997, l-a reîntoarcerea mea acasa, am fost si eu pus în fata aceleiasi dileme: cum sa ai o carte de credit si nu de debit. În 1997, cu greu, ABN-AMRO mi-a dat un American Express, dar doar dupa ce am facut un depozit de 20.000 de dolari. Cum Dinu monopolizase toata seara, achitarea notei de plata mi-a dat si mie posibilitatea unei revanse simbolice. Am platit totul cu cartea mea, dar nu am uitat sa-i iau lui Dinu dolarii.
L-AM DEPUS PE DINU
23 Oct 2015

la hotel si ne-am întors acasa. Eram dezamagit, nu îmi facusem numarul la cina, nu fusesem vioara întâi si aveam si dubii ca femeia mea e înca fascinata de Dinu. Am învatat ceva, totusi, în acea seara. Daca femeia vrea sa se întâlneasca cu un alt barbat, e musai s-o lasi, fara a pune nicio întrebare. Daca nu se mai întoarce, e bine, pentru ca nu vei continua sa pierzi timpul, oricum ar fi plecat la un moment dat. Daca se întoarce, ai câstigat cel mai important ascendent moral asupra ei, mai ales daca, la întoarcere, nici macar nu o întrebi cum a fost. Într-o relatie e esential, cred, sa-i lasi celuilat toate gradele de libertate. Orice coercitie, în timp, cu ajutorul teoriei fructului oprit, se va transforma usor în adulter. Frica de a nu fi parasit se instaleaza în celalalt când are toate libertatile, nu când nu le are. A treia întâlnire cu Patriciu are loc în 1999, la Bucuresti.
DE ASTA DATA,
23 Oct 2015

disputa va fi o casa, actualul sediu al WBS din “Ionel Perlea” 14. Dupa ce am deschis WBS în 1997, pe 3 noiembrie, facând chiar din prima zi de tranzactionare cel mai mare volum la BVB, 1 milion de dolari, în ‘99, pe cai mari, cautam un sediu luxos, de fapt o casa a vechii burghezii interbelice. La acea vreme, unul dintre clientii mei straini foarte importanti era un indian londonez, Harpal Randhawa, cel mai mare escroc de pe piata de capital pe care l-am cunoscut îndeaproape multi ani de zile. Doar prietenul lui Mittal cred ca îl putea întrece. Harpal mi-a tras trei tepe memorabile, cu acte în regula, perfect legale, tepe la care a trebuit sa-i strâng mâna si sa zâmbesc strâmb. Harpal si amicul Mittal vor reveni în Spovedanii, atunci când vom ajunge la privatizarea “Ductil” Buzau si mai ales la afacerea Mittal, Arcelor, Sidex, Blair, Nastase.
DUPA CE INDIANUL
23 Oct 2015

a cumparat casa cu 300.000 $, a doua zi mi-a vândut-o mie cu 325.000 $. Dinu a trimis la câteva zile o echipa de muncitori sa se apuce de lucru la casa, muncitori pe care i-am intâmpinat cu un imens zâmbet de revansa, spunându-le ca nu au voie sa intre, deoarece eu sunt proprietarul si nu am niciun contract cu ei. Dinu m-a sunat imediat, foarte nervos, amenintându-ma cu Justitia, pentru ca acea casa nu putea fi reparata decât de el. Asta asa era, doar ca era asa doar atâta vreme cât Harpal era proprietar. Contractul fusese bine studiat de noi si stiam ca Dinu se pacalise; nu el, avocatii lui. Tot acest plan a fost conceput de indian, eu nu am niciun merit. Ba mai mult, eu, conform acordului, a trebuit sa revând casa unei firme de a lui Harpal si de-a amicului meu italian Angelo Gruttadauria, proprietarul lui Ductil Steel Buzau (dar asta într-o alta Spovedanie). Harpal si cu Angelo vor renova superb casa, cu lava vulcanica de pe Etna, si cu o boisserie siciliana superb executata.
EU VOI RECUPERA
23 Oct 2015

cu 350.000 de dolari 50% din actiunile noii firme, care detinea acum proprietatea, abia dupa ce voi transfera sediul WBS în acel superb imobil restaurat dupa planurile aduse de la Trieste, din arhiva lui Generali. Indianul a fost cel mai câstigat, el a investit 300.000 pentru câteva zile si a marcat profitul de doua ori. Eu nu regret deloc afacerea, îmi luasem o revansa asupra lui Dinu si asta ma bucura mult, iar sediul era, si ramâne si azi, o opera de arta a arhitecturii secolului al XIX-lea, restaurata cu multa dragoste si pricepere. Timp de 12 ani, am lucrat cu mare placere în el.
ÎN TIMPUL GUVERNARII NASTASE,
23 Oct 2015

Patriciu cumpara rafinariile Vega si Petromidia, listeaza Rompetrol Rafinare aruncând Bursa în aer într-un mod caracteristic dorintei sale de spectacol, îsi plateste toate datoriile de la cumparare si devine un pion foarte important în jocul politic dâmbovitean. Disputele mele cu Dinu au continuat. În presa sau la televizor, ne-am contrat deseori. Argumentul meu cel mai solid ca Dinu nu a fost un manager bun este dovedit de faptul ca Rompetrol nu a facut profit, în gestiunea Patriciu, decât în 2004, anul listarii. În rest, a înregistrat pierderi uriase. Toate aceste rezultate negative s-au petrecut într-o perioada în care pretul petrolului a evoluat de la 20 la 140 de dolari. Si daca cumparai petrolul si îl tineai, tot ai fi câstigat. În plus, argumentul ca Dinu platea cele mai mari impozite la stat e o minciuna gogonata.
SPRE DEOSEBIRE
23 Oct 2015

de alte tari europene, unde în momentul când platesti la pompa acciza pe litrul de benzina intra imediat în visteria statului, Dinu încasa sute de milioane de roni din accize, le tinea în cont cu dobânda mare a vremii, timp de minimum doua luni si abia apoi le dadea statului. Dinu a platit la stat doar accize si impozite pe salarii, el nu a dat niciun leu pe impozitul pe profit si veti vedea ca la vânzare nici România, nici Olanda, unde se gasea actionarul majoritar, nu au încasat nimic din profitul facut prin vânzarea actiunilor. Mai mult chiar, saracii actionari care au tinut cu dintii de actiunile Rompetrol nu au putut sa le vânda la pretul la care le-a vândut Dinu. Pe BVB, pretul actiunilor Rompetrol a depasit rareori valoarea nominala de 1000 de lei vechi, adica 0,1 roni. Toate acestea le-am pus pe masa într-o emisiune memorabila de la Realitatea TV, cu Dinu si Dan Ioan Popescu, emisiune moderata de Adrian Ursu, care nu stia cum sa nu ma lase sa vorbesc. Aveam deja mare experienta cu dezbaterile televizate si am reusit sa spun tot si sa domin total discutia.
ADRIAN URSU
23 Oct 2015

a primit apoi mari reprosuri pentru ca a avut ideea nefericita sa ma invite si pe mine. Eram în 2009 si devenisem deja un guru, prevazusem criza, câstigasem milioane pe scaderea de pe Wall Street si multi ma ascultau orbeste. Cum e în viata, mi-a venit si mie rândul mai târziu. Cu Dinu m-am reconciliat abia prin 2011, pe terasa matroanei de la Snagov, acolo unde se faceau si se defaceau toate contractele sentimentale si economice dintre politicieni si oamenii de afaceri. Totul transpartinic, fara ura si insultele pe care dumneavoastra le vedeti la televizor. Pentru ca, da, politicienii si toti cei din sistem sunt prieteni. Au un singur interes: banul. Lacomia însa le-a jucat tuturor feste, chiar si mie. Dar despre perioada teraselor de la Snagov, Dinu, Verestoy si relatia mea intima cu matroana, într-o alta Spovedanie, un pic mai picanta. Afacerea Rompetrol nu se încheie aici, urmeaza sa va povestesc si momentul, si dedesubturile vânzarii catre KazMunaiGas.
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray