2019-07-21 12:09

Iohannis a retrimis Parlamentului legea care aduce modificări activităţii sanitar-veterinare

 |  12:30
Iohannis a retrimis Parlamentului legea care aduce modificări activităţii sanitar-veterinare

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis vineri, Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Legea pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative instituie obligaţia direcţiilor sanitar-veterinare de a încheia contracte de concesiune cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii, pe o durată de 5 ani, precum şi acordarea unei sume lunare, în cuantum de 10.000 de lei, din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), fiecărui medic veterinar de liberă practică care deţine contract pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale a unor activităţi sanitar-veterinare expres prevăzute prin legea transmisă la promulgare.

Preşedintele Iohannis consideră că necesitatea corelării unor dispoziţii din legea menţionată cu alte acte normative din domeniu, precum şi necesitatea adoptării unei reglementări coerente, clare şi predictibile în materie impun reanalizarea de către Parlament a legii în forma trimisă la promulgare.

Argumentele preşedintelui:

1. Potrivit art. I pct. 1 din legea transmisă la promulgare, cu referire la art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, legiuitorul stabileşte în concret două modalităţi alternative prin care direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv direcţia sanitar-veterinară a municipiului Bucureşti, pot acţiona pentru a pune în aplicare acţiuni prevăzute în programele naţionale specifice: încheierea de contracte de concesiune pe o durată de 5 ani cu medicii veterinari organizaţi în condiţiile legii, sau angajarea de personal sanitar-veterinar propriu, în condiţiile legii, în situaţiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizaţi în condiţiile legii. Modificările şi completările aduse cadrului normativ prin legea transmisă spre promulgare vizează exclusiv varianta asigurării activităţilor sanitar-veterinare publice pe bază de contract de concesiune, generând confuzie cu privire la posibilitatea efectivă de utilizare a alternativei angajării de personal sanitar-veterinar propriu. Astfel, spre exemplu, dacă pentru contractele de concesiune sunt prevăzute standarde cu privire la raza teritorială minim acoperită, efectivul minim de animale, sau limita maximă de contracte de concesiune la nivel naţional ce pot fi încheiate de medicii veterinari, pentru alternativa angajării de personal sanitar-veterinar propriu, cu excepţia dispoziţiilor de la art. 15 alin. (4) din O.G. nr. 42/2004, conform cărora ”activităţile de asistenţă medical-veterinară sunt asigurate în exclusivitate de serviciile medicale sanitar-veterinare particulare”, a fost omisă indicarea unor criterii şi detalii cu privire la modul în care se fac angajările, precum şi regimul juridic al acestora.

2. Potrivit art. I pct. 2 din legea transmisă la promulgare, cu referire la art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, se instituie acordarea către beneficiarii contractelor pentru efectuarea unor acţiuni sanitar-veterinare din exploataţiile nonprofesionale de pe o rază de maximum 30 de km în cadrul căreia există animale care să acopere un număr de minim 300 de UVM, a unei sume lunare de 10.000 de lei pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, pentru formarea profesională aferentă activităţilor contractate, pentru consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării.

În conformitate cu art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 acţiunile sanitar-veterinare cuprinse în programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, acţiunile prevăzute în alte programe naţionale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, precum şi tarifele aferente acestora, în cazul în care sunt realizate de medici veterinari de liberă practică împuterniciţi sau, în cazul acţiunilor aprobate pentru animalele sălbatice din fondurile cinegetice, şi de către personalul din aceste fonduri, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu excepţia programelor cofinanţate şi aprobate de către Uniunea Europeană, care se aplică ca atare. În acest context, precizăm că acţiunile sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor sunt aprobate şi cuprinse în Anexa nr. 1 a Hotărârii de Guvern nr. 1156/2013, iar tarifele aferente acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în programul anterior menţionat sunt prevăzute în Anexa nr. 3 a aceleiaşi hotărâri de Guvern.

Aşadar, potrivit reglementărilor existente, în prezent medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sunt plătiţi pentru activităţi sanitar-veterinare publice efectuate în exploataţiile nonprofesionale, în baza unui contract de concesiune încheiat cu autorităţile sanitar-veterinare, pentru care tarifele sunt stabilite prin H.G. nr. 1156/2013, sau a unui contract de prestări de servicii.

Prin comparaţie cu activităţile şi tarifele prevăzute la art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, respectiv prin HG nr. 1156/2013, apreciem că activităţile pentru care se va acorda suma de 10.000 de lei lunar pentru fiecare beneficiar de contract de concesiune dintr-o anumită circumscripţie sunt insuficient circumstanţiate, fapt ce poate conduce la abuzuri în aplicarea legii. În acest sens, semnalăm, pe de o parte, caracterul extrem de general al redactării activităţilor prevăzut la art. 15 alin. (7) - instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate - şi, pe de altă parte, posibilitatea ca întreaga sumă să poată fi folosită exclusiv doar pentru una dintre aceste activităţi. Mai mult, în condiţiile în care alin. (7) al art. 15 dispune cu privire la obiectul contractului sub forma ”transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării”, iar alin. (10) al aceluiaşi art. 15 dispune ”contravaloarea manoperei, a analizelor şi examenelor de laborator aferente, a produselor biologice, a materialelor şi a formularelor tipizate, pentru efectuarea în exploataţiile nonprofesionale şi comerciale a unor acţiuni de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, inclusiv inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării, este suportată din bugetul Autorităţii”, este neclar dacă intenţia legiuitorului a fost aceea ca, în aplicarea legii, serviciile de catagrafie/inventariere şi cele de inspecţie şi certificare a animalelor destinate sacrificării să facă obiectul unor plăţi separate sau să fie considerate a intra în valoarea contractului. La cele anterior expuse se adaugă şi faptul că legea nu cuprinde nicio menţiune referitoare la obligaţia beneficiarilor sumei de 10.000 de lei de a deconta şi, mai important, de a justifica modul în care această sumă a fost utilizată. O asemenea obligaţie ar trebui instituită, cel puţin cu caracter de principiu, prin lege, modalitatea efectivă de realizare putând fi detaliată prin hotărâre de Guvern.

Totodată, apreciem că acordarea sumei de 10.000 de lei lunar, pentru fiecare beneficiar de contract de concesiune dintr-o anumită circumscripţie, ar trebui să ţină cont de volumul activităţii medicilor veterinari, astfel încât să nu genereze inechităţi între medicii veterinari de liberă practică. Adecvarea acestei măsuri legislative la realitate prin elaborarea unei norme clare ar fi de natură să conducă la atingerea efectului urmărit de lege şi dezvoltat chiar în expunerea de motive, respectiv cel de a oferi o soluţie pentru faptul că anumite circumscripţii sanitare „nu mai sunt atractive pentru medicii veterinari de liberă practică şi în aceste condiţii teritorii întregi din România rămân nesupravegheate epidemiologic de către ANSVSA”. Din această perspectivă, se impune reanalizarea de către Parlament a normei instituite la art. 15 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, astfel încât scopul avut în vedere de legiuitor să fie pe deplin realizat.

În egală măsură, pentru respectarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerăm că este necesară evaluarea impactului financiar asupra bugetului general consolidat şi, de asemenea, se impune ca sursa de finanţare a acestor cheltuieli să aibă un caracter obiectiv şi efectiv. Astfel, „constituantul originar nu a avut ca raţiune edictarea art. 138 alin. (5) din Constituţie numai în sensul că, dacă propunerea sau proiectul de lege se va referi la bugetul de stat sau la bugetul vreunui ordonator de credite, cerinţa constituţională ar fi îndeplinită, ci la faptul că sursa de finanţare indicată să fie în mod real aptă să acopere cheltuiala în condiţiile legii bugetare anuale. Prin urmare, textul constituţional se referă la caracterul obiectiv şi efectiv al sursei de finanţare şi operează cu elemente de certitudine şi previzibilitate bugetară, pentru că, în caz contrar, şi-ar pierde raţiunea existenţei sale normative şi, în mod evident, ar exprima un truism, anume că orice cheltuială bugetară se suportă din bugetul de stat” (Decizia nr. 22/2016).

3. Cu privire la dispoziţiile art. 15 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, nou introduse, şi anume cele referitoare la reorganizarea circumscripţiilor care cuprind exploataţii nonprofesionale, în suprafeţe cu o rază de 30 de kilometri care să cuprindă un număr de animale ce atinge 300 de UVM (Unităţi Vită Mare), apreciem că acestea pot crea dificultăţi în aplicare în cazul în care numărul de 300 de UVM nu poate fi atins pe o rază de 30 de kilometri, putându-se ajunge la necesitatea relocării anumitor exploataţii dintr-o circumscripţie în alta. O asemenea operaţiune poate fi de natură să genereze dificultăţi în practică, cu atât mai mult cu cât alocarea codurilor de exploataţie se realizează de Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor pe baza codului SIRUTA al unităţii administrativ-teritoriale în care acestea se află.

Mai mult, se impune precizarea că în interiorul perioadei de 5 ani stabilită de legiuitor pentru contractele de concesiune, conform modificărilor aduse art. 15 alin. (2) O.G. nr. 42/2004 prin legea transmisă spre promulgare, există inclusiv posibilitatea înregistrării unor dinamici atipice a efectivelor de animale (spre exemplu, urmare a unor epizootii), cu impact direct asupra numărului de animale şi având ca posibil efect scăderea efectivelor, pe o anumită perioadă, sub limita numărului minim de animale de 300 UVM. Mai mult, în situaţia în care un astfel de eveniment ar avea loc la începutul perioadei de 5 ani vizate, este fezabilă inclusiv ipoteza refacerii efectivelor decimate, condiţia privind numărul minim de animale de 300 UVM devenind din nou îndeplinită. Or, în situaţia în care existenţa contractului încheiat cu medicul veterinar depinde inclusiv de îndeplinirea condiţiei privind numărul minim de animale, apreciem că legiuitorul ar fi trebuit să dispună explicit şi cu privire la aspectele menţionate.

În lipsa unei fundamentări judicioase referitoare la numărul circumscripţiilor necesare, evoluţia numărului de animale pe specii raportat la numărul existent, istoricul numărului de locuitori aferent acestor circumscripţii, apreciem că se impune reexaminarea acestor dispoziţii prin instituirea unor norme clare de natură să asigure aplicabilitatea şi viabilitatea unei asemenea măsuri legislative şi, totodată, să respecte şi exigenţele referitoare la fundamentarea soluţiilor legislative şi evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

4. Modificările operate de art. II şi art. III din legea trimisă la promulgare şi anume, modificarea art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, respectiv modificarea art. 61 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, în sensul introducerii referirilor la contractele de concesiune încheiate de medicii veterinari de liberă practică, sunt de natură să genereze neclaritate prin raportare la art. 5 alin. (2), respectiv art. 61 alin. (2) din aceste acte normative.

Conform art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2010 „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor se realizează de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi prin încheierea unui act adiţional la contractele de concesiune a activităţilor sanitar-veterinare publice valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”. Conform art. 61 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. 113/2002 „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), identificarea şi înregistrarea bovinelor se realizează de către medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi prin încheierea unui act adiţional la contractele de concesiune a activităţilor sanitar-veterinare publice valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

Aşadar, aceste din urmă dispoziţii prevăd în continuare posibilitatea încheierii unor acte adiţionale la contractele de concesiune a activităţilor sanitar-veterinare publice valabile la data intrării în vigoare a celor două ordonanţe de urgenţă. În condiţiile în care potrivit art. IV alin. (2) din legea trimisă la promulgare „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi direcţiile sanitar- veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, atribuie medicilor veterinari organizaţi în condiţiile legii, pe bază de contract de concesiune cu durata de 5 ani, realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege”, apreciem că dispoziţiile modificate de art. II şi art. III din legea supusă reexaminării nu sunt corelate cu dispoziţiile mai sus amintite, generând dificultăţi în aplicare.

În acelaşi timp, pentru operaţiunile de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor, ecvideelor, respectiv a bovinelor este introdusă posibilitatea ca aceste operaţiuni să se realizeze, pe lângă contractele de servicii şi prin „contracte de concesiune, până la finalizarea acestora”. În aceste condiţii, art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2010 şi art. 61alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. 113/2002 devin inaplicabile, din moment ce acestea prevăd acte adiţionale la contracte de concesiune, „prin excepţie de la prevederile alin. (1)”.

5. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, această profesie este una „liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată”, care este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari.

În aceste condiţii, apreciem că este necesară şi solicitarea avizului Consiliului Economic şi Social, potrivit art. 141 din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social. Potrivit acestor norme, „(1) Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative iniţiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputaţilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative. (2) Domeniile de specialitate ale Consiliului Economic şi Social sunt: (...) f) cooperaţie, profesii liberale şi activităţi independente”.

Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-07-05



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


loading...


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray