2019-10-14 16:06

Poezia Monicăi Iacob Ridzi cu care a câştigat premiul al doilea al concursului "Poezie în puşcărie"

 |  08:51
Poezia Monicăi Iacob Ridzi cu care a câştigat premiul al doilea al concursului "Poezie în puşcărie"

Monica Iacob Ridzi, încarcerată la Spitalul Penitenciar Jilava, a publicat pe blogul ei "Poezie despre viaţă", cu care a câştigat premiul al doilea la concursul "Poezie de puşcărie". Fostul ministru a afirmat că prin scriere reuşeşte ”să evadeze” şi să se simtă aproape de familie.

Monica Iacob Ridzi scrie despre poezie că este "emoţie şi gând", reprezentând gândurile din primele zile după ce a fost încarcerată la Spitalul Penitenciar Jilava.

"Poezia pentru care am obţinut locul al doilea la concurs, intitulată «Poezie despre viaţă», este emoţie şi gând. Gândurile care mă frământă de când sunt în penitenciar. Am scris-o la începutul lui martie, în primele zile la Spitalul Jilava. Acum ar putea fi puţin altfel, dar atunci, în urmă cu mai bine de trei luni, aşa a fost. De atunci am scris sute de pagini: poezie, proză, cererea de graţiere, gândurile mele…", a scris Monica Iacob Ridzi pe blogul ei, unde a publicat poezia.

Fostul ministru a mai spus că scrisul este un mijloc de evadare şi o face să se simtă mai aproape de familie.

"Din când în când fac pauză şi mă aşez pe pat, sperând că durerile cumplite pe care le resimt să se atenueze. Când simt că pot să mă ridic, continui să scriu. Aşa reuşesc să «evadez» şi să mă simt aproape de copiii mei, de soţul meu, de familia mea. Scriind", a menţionat Monica Iacob Ridzi pe blogul personal.

Aceasta a mai precizat că nu şi-a pierdut speranţa.

"Aşa au trecut 120 de zile în care nu am încetat să sper că în România anului 2015 voi găsi, la cel mai înalt nivel, omenia care ne-a lipsit în ultimii 10 ani. Nu am încetat să sper că în România anului 2015 există iertare. Sunt obligată să trăiesc cu această speranţă. Cu speranţa unui gest de clemenţă, care-mi va permite să-mi strâng copiii în braţe, tot timpul", a afirmat fostul ministru.

"Poezie despre viaţă" este scrisă de mână, pe două pagini, are zece strofe de patru sau şase versuri, în care Monica Iacob Ridzi vorbeşte despre condamnarea sa, despre dragostea pe care le-o poartă celor doi copii ai săi, despre boală şi durerile pe care le îndură.

”Dau vieţii mele scurt răgaz/Un ceas/ Sunt stâncă, munte şi zăgaz/Nu voi ceda ce mi-a rămas.

Nu a contat că sunt un om drept/Că niciun leu nu am luat/Că nimeni nimic nu mi-a dat/Că atribuţiile mi le-am respectat/ (...)/Nu a contat că sunt un om nevinovat/Nu a contat că sunt un om bolnav/ Nu a contat că doi copii mici rămân fără mamă/(...) Gândul îmi zboară spre cei doi copii ai mei/Cei doi îngeraşi, Maria şi Andrei./Cu gândul la ei încerc să rezist/Deşi inima-mi plânge şi sufletul îmi este trist/Mă simt tot mai rău, slăbită, fără puteri/Îmi vine să plâng, am mari dureri/Încerc să rezist, dar îmi e foarte greu/Dacă voi muri mă rog ca de cei doi copii să aibă grijă Dumnezeu", sunt câteva strofe din poezia Monicăi Iacob Ridzi.

Concursul "Poezie de puşcărie", ajuns la cea de-a VII-a ediţie, derulată în perioada martie - mai 2015, este organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Bucureşti Poezie, Societatea Română de Radiodifuziune şi cu Asociaţia Euro CulturArt.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-06-16



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray