2020-03-28 11:48

Cât de PERICULOS e zahărul pentru creier

 |  22:14
Cât de PERICULOS e zahărul pentru creier

Adorăm dulciurile. Dar prea mult zahăr în alimentația noastră poate duce la creștere în greutate și la obezitate, la diabet de tip 2 și la carii dentare. Știm că e mai bine să evităm bomboanele, înghețata, biscuiții, prăjiturile și băuturile carbogazoase, dar adesea e dificil să rezistăm tentației, ca și cum creierul nostru ar fi programat să tânjască după aceste alimente.

Cum alimentele dulci constituie o excelentă sursă de energie, evoluția umană a făcut în așa fel, încât să le considerăm deosebit de bune. Alimentele cu gust dezagreabil, amar sau acru pot fi toxice, stricate sau necoapte, așa că ar putea duce la îmbolnăvire. Astfel, pentru a ne maximiza șansele de supraviețuire ca specie, avem un sistem cerebral care ne face să iubim alimentele dulci, care ne dau energie.

Atunci când mâncăm alimente dulci, se activează sistemul de recompensare al creierului - se numește sistemul dopaminergic mezolimbic.

Dopamina este o substanță chimică eliberată de neuroni care semnalează că un eveniment este pozitiv. Când sistemul de recompensare se declanșează, el întărește acele comportamente care apoi ar trebui să se repete. Astfel, consumul frecvent de bomboane, de pildă, presupune eliberări de dopamină care apoi incită la a repeta acest comportament. Aceste eliberări de dopamină provocate de consumul de zahăr favorizează o „învățare” rapidă a acestui tip comportament, ceea ce ne face să preferăm aceste alimente. 

Astăzi, suntem înconjurați de alimente care conțin zaharuri, cu un aport caloric ridicat. Nu mai este necesar, așa cum era cazul strămoșilor noștri, să mergem să le căutăm, pentru că le găsim peste tot. Din păcate, însă, creierul nostru funcționează în continuare tot ca cel al strămoșilor, iar el iubește zahărul. 

Dar oare ce se întâmplă în creier atunci când mâncăm prea mult zahăr?

Creierul remodelează continuu conexiunile sale printr-un proces numit neuroplasticitate. Această reconfigurare se poate produce și în sistemul de recompensare. Activarea repetată a căii de recompensare prin droguri sau printr-o mare cantitate de alimente dulci determină creierul să se adapteze unei stimulări frecvente, ceea ce duce la o formă de toleranță/obișnuire. În ceea ce privește alimentele dulci, asta înseamnă că trebuie să mâncăm mai multe pentru a obține același sentiment de satisfacție - o caracteristică tipică dependenței. 

Dependența alimentară este un subiect controversat în rândul oamenilor de știință. Este adevărat că putem deveni fizic dependenți de anumite droguri, dar se pune întrebarea dacă la fel stau lucrurile și pentru hrană, în condițiile în care avem nevoie de ea pentru a supraviețui. 

Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea consumului de zahăr adăugat la 5 la sută din aportul nostru caloric zilnic, ceea ce ar însemna cam 25 de grame (6 lingurițe).

Or, adulții (din Canada, cel puțin) mănâncă în medie cam 85 de grame (20 de lingurițe) de zahăr pe zi.

Ce e de făcut? Este important să ținem cont de capacitatea de neuroplasticitate a creierului, care îi permite să se „restarteze” într-o anumită măsură, după ce reducem consumul de zahăr. De asemenea, exercițiile fizice pot îmbunătăți acest proces. Alimentele bogate în grăsimi omega-3 (prezente în uleiul de pește, nuci și semințe) sunt și ele neuroprotectoare și pot stimula substanțele chimice din creier necesare formării de noi neuroni. 

Chiar dacă nu e ușor să renunțăm la obiceiuri precum un desert după fiecare masă sau o cafea îndulcită, creierul ne va mulțumi în cele din urmă că am făcut gesturi pozitive. Primul pas este adesea cel mai dificil, dar schimbarea comportamentului alimentar devine în general din ce în ce mai ușor de suportat, pe măsură ce trece timpul. 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-02-14



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE






PUBLICITATE


Conferinta-Business



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine