2019-09-21 12:11

Sfatul Psihologului. Despre Anxietate și Depresie

 |  15:31
Sfatul Psihologului. Despre Anxietate și Depresie

Adolescenţi de azi au un nivel ridicat de anxietate, comparativ cu cel pe care îl aveau, în anii 1950, pacienţii spitalelor de psihiatrie, crede un psiholog. Anxietatea în rândul adolescenţilor este o problemă care se acutizează în România, iar aceasta poate apărea sub diferite forme, în diverse momente din viaţa lor şi poate avea repercusiuni destul de grave asupra dezvoltării psihice a tinerilor.

În opinia psihologului Gabriela Marin, una dintre cauzele creşterii nivelului de anxietate în rândul adolescenţilor este strâns legată de lipsa de socializare faţă în faţă şi petrecerea unui timp îndelungat în faţa unui calculator sau a unui telefon mobil. Totodată, anxietatea se poate manifesta sub formă de timiditate, teamă de a vorbi în public (fobia socială), atacuri de panică, tulburări obsesiv compulsive sau stresul post-traumatic. „În cele mai multe cazuri, anxietatea apare în acelaşi timp cu depresia, iar motivele pentru care aceste suferinţe psihice asociate escaladează sunt izolarea socială, iluzia relaţionării sau a prieteniei în mediul online, dar şi dorinţa din ce în ce mai mare a adolescenţilor de aprobare din partea comunităţii”, declară psihologul Gabriela Marin.

Am pierdut controlul asupra vieţii noastre

Specialistul afirmă că anxietatea s-a acutizat în societatea actuală comparativ cu deceniile trecute, deoarece, în prezent, suntem mult mai supuşi la factorii de stres şi nu mai avem timp să reflectăm la vieţile noastre, la credinţele noastre şi ne petrecem viaţa într-un mod în care nu ne face plăcere. „Trebuie să conştientizăm faptul că tehnologia a avansat foarte repede, iar acest fenomen a adus schimbări majore în rândul societăţii. Altfel spus, tehnologia s-a dezvoltat mult mai repede decât ne-am dezvoltat noi şi nu am putut gestiona din punct de vedere psihologic şi social aceste schimbări din vieţile noastre”, afirmă psihologul Gabriela Marin. Specialistul crede că, dintr-un anumit punct de vedere, oamenii sunt depăşiţi de bombardamentul informaţiei si al sarcinilor de zi cu zi şi duc în spate mai mult decât pot căra. „Anxietatea şi depresia existau într-o formă mult mai mică sau erau chiar inexistente acum câteva secole deoarece oamenii nu erau supuşi schimbărilor atât de bruşte, stresul era prezent la cote mult mai mici, iar oamenii trăiau ghidaţi după un set de valori şi reguli morale autentice. În societatea actuală, viteza cu care trăim – exact aşa cum se aude, ne trăim viaţa în mare viteză – a creat o instabilitate emoţională în rândul maselor, iar anxietatea şi depresia sunt răspunsuri clare că am pierdut controlul asupra vieţii noastre şi că avem nevoie de o pauză, avem nevoie să ne reechilibrăm din punct de vedere emoţional”, crede Gabriela Marin. 

Anxietatea se transmite de la părinți către copii

Adolescenții cu părinți care suferă de anxietate, care sunt foarte stresaţi sau care îşi fac griji excesive pentru ei, au șanse mult mai mari să preia, fără să conştientizeze, comportamentele şi felul de a gândi al părinţilor. „Deşi aproximativ trei din zece persoane mature suferă, la un moment dat, de stări de anxietate, această tulburare poate fi, din fericire, tratată. Psihoterapia, iar studiile au confirmat că în mod special psihoterapia cogntiv-compartamentală, este foarte eficientă în tratarea depresiei şi a anxietăţii. Prin înțelegerea legăturii dintre gânduri, emoţii şi comportamente, oamenii pot scăpa de fricile iraţionale şi calitatea vieţii lor poate creşte extraordinar de mult”, conchide psihologul psihoterapeut Gabriela Marin.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-03-22



Parerea ta...

MDA...
20 Mar 2016

Tehnologia este/a devenit o putere și-o modalitate de a te RUPE de lumea înconjurătoare, dar paradoxal - ȘI de A LEGA relații internaute prin rețelele de socializare cu X, Y sau Z! Spunea cineva că, dacă nu am vorbi/comenta, ne-am DESFĂȘURA sigur în stradă...așa, se mai dezamorsează bomba (sau mămăliga -:), nu?!
”DECI, OMUL
20 Mar 2016

omul care inventează o tehnologie, trebuie să-şi pună problema ce anume îi amputează acea tehnologie pentru că orice tehnologie EXTINDE O PUTERE ŞI O AMPUTEAZĂ ÎN ACELAŞI TIMP! Tehnologiile-astea comunicaţionale, presupunînd că plecăm de la telefonul, televizor, internet, calcualtor…ele ce fac? Ce-apelează? APELEAZĂ FUNCŢIILE COGNITIVE în sensul că ne prelungesc vederea, ne prelungesc imaginaţia, ne prelungesc gândirea, ne prelungesc memoria…e, şi-n măsura în care îmi prelungesc lucrurile acestea, mi le-amputeaza! De exemplu, de la apariţia calculatorului de buzunar, tinerii şi oamenii numai ştiu să faca-nmulţiri, nici cu 2 cifre, unii nici cu o cifra! Imediat…8x9, scoate calculatorul! În vremea noastră nu era aşa ceva de gîndit.
PROBLEMA ESTE ACEEA
20 Mar 2016

ca noi nu ne dăm seama că în măsura în care aceste tehnologii pătrund în viaţa noastră, produc modificări în gândirea noastră, în simţirea noastră, şi dacă vreţi apar modificări la nivel neuropsihologic, la nivel psihologic şi la nivel organic şi fiziologic. Pentru că creierul, dictează TOT.
CREIERUL OMULUI
20 Mar 2016

este foarte maleabil; între 1 şi 3 ani işi triplează greutatea, prin formarea de sinapse. Şi creşte greutatea lui până la 21 de ani. La 21 de ani are greutate maximă, deci nr. maxim de sinapse să zicem….realizat! Este un fel de dezvoltare a creierului dar, la 21 de ani însă, începe să-i scadă greutatea, de aceea bătrînii încep să uite…li se distrug reţelele neuronale, li de distrug tot timpul.
CU CâT EXPERIENţA
20 Mar 2016

este mai intensă emoţional, cu cât experienţa este mai extinsă asociativ în viaţa noastră personală, cu atâta ea va lăsa urme mai adânci. Înţelegeţi? Poate fi o traumă care să se petreacă într-un minut şi să lase urme pentru o viaţă întreagă – o traumă, petrecută într-un minut. Deci, nu contează numai expunerea ci, intensitatea. Ei bine, copiii sunt mult mai sensibili decât adulţii; la copii încă nu s-au dezvoltat reţelele acestea, ele sunt în curs de dezvoltare. Şi ca să se dezvolte au nevoie de stimulare! Stimularea înseamnă: 1. afectivitate 2. relaţie prin cuvânt 3. muzică 4. mişcare 5. inserare senzorială în mediu 6. contact cu natura şi restul proceselor cognitive. Aceasta înseamnă o stimulare de care are nevoie creierul nostru pentru că aşa e făcut el genetic.
ÎN MOMENTUL îNSă
20 Mar 2016

în care îl pui în faţa unui ecran, INDIFERENT CE ECRAN…acel ecran nu-l stimulează în mod normal, natural…în sensul că atunci când stăm în faţa unui ecran, există tendinţa creierului de a reduce activitatea corticală, o mare parte din ariile corticale. De ce o reduce? Pentru că creierul este supraîncărcat informaţional. Niciodată în experienţa noastră cotidiană n-avem parte de transformări, schimbări care se petrec cu viteza luminii; ei bine, pe micul ecran, schimbările se fac cu viteza luminii! Creierul le percepe ca pe nişte agresori, are sentimentul c-a fost agresat. Ei bine, el reduce în primul rând activitatea corticală, adică trece într-un ritm alfa. Sunt vreo trei, patru tipuri de ritmuri corticale în funcţionarea creierului nostru: 1. Beta – 30, 40 Hz şi mai sus, 2. Alfa între 8 şi 13 Hz, 3. Teta de la 8 până pe la 5 Hz şi 4. sub 5 Hz – undele Delta care induc somnul profund.
DECI, UNDELE ALFA
20 Mar 2016

sunt undele care apar în general stările hipnotice dar apar şi-n stările în care vizionăm televizorul, când stăm cu ochii pe ecran – televizor, internet, ce-o fi! Deci, creierul este inhibat şi-atuncea creierul se învaţă cu acel ritm pentru că dacă copilul a stat multe ore în perioada copilăriei; cu cât stă mai mult, cu atât îi va place mai mult şi va rămâne în acest ritm.
FAPTUL Că NOI
20 Mar 2016

ne educăm copiii prin ecran, cu acest tip de activitate, de non-activitate. A doua problemă este acea că emisferele noastre nu funcţionează normal pe parcursul vizionării…încă o data – indiferent ce vizionăm, şi dacă te uiţi la un concert simfonic, emisfera stângă este cea care-şi reduce foarte mult activitatea pentru că acolo se procesează mai ales limbajul, deci cuvântul, sintaxa, matematica, gramatica, analiza, gândirea activă…ei, de astea nu ai nevoie când te uiţi la televizor şi sunt inhibate şi-atuncea nu se dezvoltă; aşa o să vedeţi la noua generaţie că nu au tendinţa de a gândi activ, de a gândi logic, de a se exprima, de a dezvolta propoziţii sintactice…nici nu vă daţi seama ce importanţă are cuvântul în viaţa şi-n gândirea unui om.
NOI GâNDIM
20 Mar 2016

în funcţie de vocabularul şi de posibilităţile noastre de a dezvolta, de a construi fraze care au sens atât sintactic cât şi semantic. Deci, cu cât cuvintele au adâncime mai mare semantică, deci câmpul semantic mai mare, cu cât construcţiile sunt mai complexe, cu atât gândirea noastră este/devine mai profundă. Din păcate, la copiii crescuţi cu foarte mult televizor şi cu foarte puţin cuvânt, nu mai pot să articuleze şi-o să vedeţi că este invadată limba de stereotipii.Şi limbajul sărăceşte. S-au făcut studii şi s-a constatat că tinerii folosesc 100, 150 – 200 de cuvinte, nu mai mult! Din cauză că aceste cuvinte apar în mesajele pe care ei le percep. Sărăceşte gândirea…veţi spune „Şi..?!” Vreau să vă spun că cele mai mari satisfacţii pe care le are omul, le are din faptul că poate să exprime nişte stări sufleteşti (super spus….şi adevărat!). Dacă nu şi le poate exprima, rămâne cu o anumită frustrare. Dacă nu şi le poate exprima, nici nu şi le poate dezvolta…reţineţi ideea! Deci, noi in momentul când ne exprimăm - dezvoltăm, este un proces foarte complex, asociat.
EMISFERA STâNGă,
20 Mar 2016

din păcate, nu se dezvoltă la noua generaţie datorită vizionării. Cu cât este începută mai devreme vizionarea, cu atât afecţiunile-s mai mari. V-am zis: copiii care stau, între 1 şi 3 ani pentru că este perioada de maximă conectivitate corticală…între 1 şi 3 ani, copiii respectivi riscă un uşor autism….uşor sau mai mare, în funcţie de numărul de ore petrecut în faţa televizorului.Am cunoscut oameni, copii veniţi la mine cu autism, copii care porniseră bine la un an şi care la 2 ani numai ştiau să vorbească. În Bucureşti este o asociaţie (un prieten o conduce) şi are o grămadă de cazuri, tot timpul are câte 20-30 de cazuri de copii cu autism declanşat din vizionare.
DE MULTE ORI,
20 Mar 2016

totul se petrece în primii ani de viaţă, în primele luni de viaţă, când creierul este foarte sensibil la experienţă…tu punându-l în contact cu ecranul, îl hipnotizezi acolo (adică în faţa televizorului sau a calculatorului) că sunt stimuli puternici şi-l hipnotizează şi creierul i se strică (arată cu mâna cum se strânge) şi în loc să-l dezvolte, îl micşorează, nu-l dezvoltă suficient, neuronii mor, sinapsele nu se construiesc, pe urmă este vorba cortexului prefrontal. Este partea din faţă a creierului unde se prelucrează zic, informaţia de la nivel superior, este centrul executiv al creierului nostru. Aici se procesează atenţia, motivaţia, concentrarea, iniţiativa, organizarea, planificarea…cam tot ce înseamnă proces general care face pe om să fie om…să poată controla un proces, să poată gândi ceva, să se poată adapta unei situaţii noi, să poată muncii pe termen lung…ei bine, acest cortex nu se dezvoltă normal din cauza vizionării.
DECI, PRIMA PROBLEMă
20 Mar 2016

fundamentală este aceea că socializarea pe internet este altceva cu socializarea în lumea reală. Una este să te întâlneşti cu un om şi să dai mâna, să pui mâna pe el, să-l priveşti în ochi, şi alta este să-i trimiţi un mesaj pe facebook....Plus că nu e o comunicare faţă către faţă! Înc-o dată – noi nu de dăm seama într-o comunicare faţă către faţă, omul foloseşte 3 tipuri de semne: este limbajul trupului, sunt sensurile cuvintelor, pe urmă sunt construcţiile pe care le facem. Din păcate, limbajul trupului lipseşte în orice comunicare pe internet. Şi-atunci scade, se sărăceşte capacitatea oamenilor de a comunica, de a comunica personal. Se constată,constată psihologia că noile generaţii, tinerii nu mai ştiu să comunice cu un om, cu o persoană, o persoană de aceeaşi vârstă sau de altă vârstă. Plus că este şi un alt efect: creşte nivelul de depresie şi nivelul de narcisism.
GâNDI-țI-Vă CâțI
20 Mar 2016

omoară un copil cu o pușcă-n mână, pe calculator! Câți omoară pe minut! Veți spune ”e un joc!”. Nu e chiar așa...pentru că, cu cât cel din fața ta e mai asemănător c-un om, cu atât crește probabilitatea ca creierul tău să-l perceapă ca pe-un om și-atunci creierul copilului să știți că nu face mare diferență între real și imaginar! Și este foarte dificil pentru că noi în loc să le cultivăm copiilor noștri afecțiunea, compătimirea, le cultivăm violența, agresivitatea, ura...și pe urmă ne mirăm de ce copilul nostru este hiperactiv și agresiv. Păi dacă asta au învățat?! Tu ce credeai că a învățat? N-a învățat altceva...îmi spunea un cercetător englez...și mi se pare extrem de semnificativ - că dacă te întorci acasă și-ți găsești copilul în prezența unui străin care-l învață să omoare, să bată, să chinuie, să tortureze, să-l violeze, îl iei și-l dai pe mâna poliției dacă poți să faci treaba asta = un tâlhar, un criminal! Dacă îți găsești însă, copilul acasă uitându-se la televizor sau jucând jocuri pe calculator, lăsând să omoare, să tortureze, să chinuie...zici simplu: ”se joacă pe calculator”.
E MULT MAI EFICIENT
20 Mar 2016

un joc pe calculator să-l învețe pe om să omoare, decât un om real. Pentru că omul real nu te poate implica, el poate să-ți zică! Pe când în joc, te implică = tu tragi cu pușca ȘI OMORI! Veți spune” și?! Va deveni mai puternic, mai luptător...” Nu domnule! N-o să devină mai puternic, mai luptător...niciodată nu s-au format oameni, caractere puternice, omorând ci, luptând! Ei n-au putere să lupte, ei n-au putere să se concentreze asupra unui lucru simplu, că nu se mai pot concentra! Nu se pot lupta cu propriile lor tendințe și nici măcar cu mediul! Nu, nu mai pot...ei doar atâta sunt învățați – creierul lor reacționează la violență = să se apere și să se omoare!
SUNT COPII
20 Mar 2016

care nu mai deosebesc realul de virtual. S-a umblat un pic și prin pușcării...din curiozitate și s-a constatat că sunt copii, adolescenți închiși pentru că au omorât, cum?! Și-au omorât, neconștientizând că cel din fața lor este un om, n-au conștientizat că produc durere și-atunci au lovit până când ăla a murit. Să nu credeți că sunt puțini. Posibilitatea mea umană, capacitatea mea umană de a fi non-violent ci, dimpotrivă...se bazează pe capacitatea de-a intui, de a empatiza cu celălalt! În sensul că intuiesc că dacă îi fac rău celuilalt, o să-l doară cum mă doare pe mine! E o simțire pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului și care se dezvoltă – în inima lui, în mintea lui, în firea noastră. În momentul în care însă, copilul este invitat să agreseze, să omoare, cu cât face lucrul ăsta mai des și mai mult...SE DESENSIBILIZEAZĂ!
ȘI DESENSIBILIZâND,
20 Mar 2016

atunci când vede agresivitate, durere, suferință, el n-o mai percepe ca pe propria lui suferință, ci ca pe a unui străin, ca pe a unui gândac, nici câine...înțelegeți?! Deci se strică ceva în sufletul nostru. Toate funcțiile acestea mentale de empatizare, de compătimire, de proiecții, de identificare, cu celălalt! Așa vedeți tinerii de azi alături de care nu mai nu mai poți comunica... cu cât stai mai mult cu jocuri pe calculator, cu atât îți afectează forța de comunicare, capacitatea de comunicare...că sunt corticale!
NU MAI EșTI SENSIBIL
20 Mar 2016

la durere...numai poți intui pe celălalt, nu mai poți comunica cu celălalt; noi comunicăm în baza recunoașterii feței. Dacă văd pe cineva care are o față care suferă, eu trebuie să intru pe frecvența lui...nu poți să intri pe frecvența omului dacă nu empatizezi și nu compătimești cu el. Din păcate, aceste forțe distrug și acești tineri care sunt crescuți astăzi...unii neapucând să intre în viața de familie, alții să lucreze...fiindu-le foarte greu pentru că rămân însingurați, le e greu să comunice! Nu-l pot simți pe celălalt. Dacă este bărbat...și dacă este femeie, femeia suferă foarte mult pentru că ea are nevoie să fie înțeleasă, să fie bărbatul prezent în viața ei. Ei, bărbatul nu mai este prezent pentru că mintea lui este...DEPARTE!
EU CRED Că ASTA ESTE
20 Mar 2016

una din cele mai mari probleme ale oamenilor de astăzi. Faptul că se distrug aceste capacități, aceste energii compătimitoare, atunci SE RUP COMUNITĂȚILE, OAMENII DEVIN NESIMȚIȚI, devin AUTIȘTI! E o formă de autism = devii străin față de celălalt; trăiești lângă el dar nu simți prezența lui! Mintea ta e continuu în altă parte. Ce să faci într-o astfel de societate? Ne numim oameni și funcționăm ca oameni atâta timp cât putem compătimii, că putem fi împreună cu celălalt; de-aici ni se trage toată bucuria vieții lui. Din punct de vedere psihiatric, 3 sunt problemele care duc la boala psihică: 1. Că nu mai iubești, 2. Că nu poți fi iubit, 3. Că nu te simți util celorlalți, nu te simți util nimănui! De aceea vorbim de copii care plâng... și pe urmă, în încheiere voi spune doar câteva lucruri despre erotism.
ÎN ADOLESCENță
20 Mar 2016

ei au mentalitatea de bătrâni, nu de tânăr adolescent. În general, televiziunea oferă toate lecțiile de bază privind erotismul, dragostea dusă până la nivel...erosul pe micul ecran este centrul obsesional al existenței, în sensul că în jurul lui, se învârte totul. Dacă tu te uiți la Tv și vezi c-acolo este totul și mintea ta începe să fie convinsă că de acest lucru este legat viitorul și fericirea ta. ”
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray