Refacerea pasajului de la Universitate a costat în 2008 circa 6 milioane de euro. În prezent, din cele opt scări rulante funcţionează în medie doar trei pe zi, astfel că oamenii cu probleme locomotorii, mamele cu copii în cărucioare şi bătrânii trebuie să facă eforturi să treacă dintr-o parte în alta sau sunt nevoiţi să abandoneze. Culmea nesimţirii este că cele mai solicitate scări rulante, unde fluxul este cel mai intens, sunt oprite. De exemplu, la ieşirea spre Universitate sau spre Spitalul Colentina, pe unde circulă şi oameni bolnavi, nu funcţionează nici o scară rulantă, în schimb scările rulante spre Teatrul Naţional funcţionează pe ambele sensuri.
Mizeria de la toaleta publică de la ieșirea către Muzeul Bucureștiului este de nedescris. Un alt pasaj care a intrat în declin este cel de la Sfântul Gheorghe. Acesta a fost reabilitat în ianuarie 2012. Acum, el este plin de „graffiti”, mai mult mâzgăleli, iar basoreliefurile care reprezintă reproduceri după Columna lui Traian sunt smulse. Nici corpurile de iluminat, amplasate deasupra reproducerilor, nu au avut viaţă prea lungă. În urma lor, au rămas cablurile electrice care atârnă dezolant.
Culmea este că toate acestea s-au produs la câţiva metri de sediul Poliției Locale a Primăriei Capitalei din Centrul Istoric. În zona Sfântul Gheorghe, terminalul RATB a fost „modernizat”. Numai că plăcile de granit, cu care a fost pavat, lipsesc ori se clatină, punându-i în pericol chiar și pe oamenii tineri și cu pas vioi. Acest pavaj scump reprezintă o adevărată capcană pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilităţi locomotorii. Tentativa de curăţare a afişelor a eşuat, astfel că arată de parcă ar fi fost jupuite. Încă înaintea amiezii, coşurile de de gunoi sunt pline, pe jos sunt sute de mucuri de țigări, iar mirosul de urină te izbeşte.
