2019-11-22 01:01

DRAMA COPIILOR DIN CENTRELE DE PLASAMENT. Familiile renunţă să-i adopte din cauza sistemului bolnăvicios

 |  21:01
DRAMA COPIILOR DIN CENTRELE DE PLASAMENT. Familiile renunţă să-i adopte din cauza sistemului bolnăvicios

Mii de familii renunţă anual la dorinţa de a adopta un copil după ce sunt tratate cu ignoranţă de sistemul românesc. Aproape 60.000 de micuţi sunt în continuare instituţionalizaţi în condiţiile în care autorităţile au în plan ca în următorii ani să rezolve definitiv această situaţie. Deşi primesc atestat de familie aptă de adopție, multe dintre acestea nu ajung niciodată la momentul în care vor putea testa compatibilitatea cu un copil, iar legile care vor să înlesnească sistemul sunt respinse pe bandă rulantă.

Actuala legislaţie prevede că, până ca un copil să fie declarat adoptabil, este nevoie de identificarea şi ulterior de acordul rudelor de până la gradul al IV-lea. Un simplu refuz înseamnă câteva luni pierdute nu doar din viaţa copilului, ci şi a familiei care vrea să salveze o viaţă. Azota Popescu, o fostă profesoară din Braşov, acum o vehementă activistă în ceea ce priveşte schimbarea sistemului, ne dă un exemplu concret. "O doamnă româncă, stabilită în Italia de peste 20 de ani, şi-a dorit enorm să înfieze un copil român. Legea prevede că în cazul persoanelor cu dublă cetăţenie este nevoie ca acea persoană să rămână un an în ţară, apoi să depună cerere de evaluare. Zis şi făcut. A stat un an, a obţinut până la urmă un atestat, care, atenţie, este valabil un an. În tot acest timp, cei de la Oficiul Român pentru Adopţii trebuiau să vină cu variante pentru a găsi compatibilitate. În acea perioadă, în 2012, erau 600 de copii declaraţi adoptabili. Timp de un an, nu a primit nici o veste. Nu i s-a prezentat nici un caz, iar ulterior a expirat atestatul. Iar Elena noastră, pentru că aşa o cheamă, s-a întors în Italia. Un copil putea să aibă parte de un viitor, aşa rămâne singur în faţa unui destin", explică Azota Popescu.

Cifrele sunt dramatice în momentul de faţă. În 2013, spre exemplu, doar 743 de copii au reuşit să ajungă în sânul unei familii, asta în condiţiile în care s-au oferit 1.630 de atestate de persoană/familie aptă să adopte. Asta în condiţiile în care anual aproximativ 1.000 de copii sunt abandonaţi de părinţii lor naturali. Greutatea cu care se desfăşoară întreg sistemul îi descurajează pe majoritatea. Anual, atestatul trebuie refăcut. "E nevoie de o nouă evaluare şi din nou aceeaşi ineficienţă bolnăvicioasă. O birocraţie care te face să renunţi într-un final. De fapt, aici e problema", adaugă cea care ocupă funcţia de preşedinte al Asociaţiei Catharsis.

Statul cheltuieşte 50.000 de euro cu un copil abandonat

Îmbunătăţirea sistemului de adopţii nu ar însemna doar salvarea unui viitor, ci şi o economie în bugetul statului. Costurile cu un copil instuţionalizat sunt de aproximativ 32 de lei pe zi, adică 960 de lei lunar, ceea ce înseamnă un cost de aproximativ 11.520 de lei pe an. Dacă am lua cazul unui copil abandonat după primele zile de la naştere, costurile totale ale statului ajung la 207.360 de lei în cei 18 ani petrecuţi într-un centru de plasament. În schimb, în cazul adopţiei unui copil, statul ar cheltui aproximativ 20.000 de lei, ceea ce reprezintă indemnizaţia oferită timp de un an părintelui adoptator.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-01-11



Parerea ta...

NU-I GREU DE-NTELES!
11 Ian 2015

ASA se VREA! Haos legislativ, buruienos, nervi in pioneze si rabdare mai mare ca a sfintilor! Asa face copilul varsta scolara si ii este URAT sa se duca dupa parintii adoptivi, cand ar trebui ca dupa cateva luni de la nastere, daca nu e 'revendicat' sa fie IMEDIAT dat spre adoptie! Eu cred ca si aici este o MAFIE: subventiile pt.persoanele maternale, jocul asta de-a asistentul social si cei care au grija de copii si, nelasarea acestor copii sa fie botezati imi demonstreaza ca se vor a fi infiati de peste hotare, nu de pe la noi...
INCHIPUITI-VA CE TAMPENIE!
11 Ian 2015

O nenorocita isi abandoneaza copilul, da? Il ia statul care, pana la o eventuala adoptie (interna sau internationala) il incredinteaza unui asistent maternal care, ridica din partea statului/luna cat salariu minim pe economie/copil plus scutire (nu stiu cat) la utilitati (lumina, telefon, etc.); Intreabarea mea este: de ce nu se dau din capul locului acesti bani acelei neonorocite de mama care se afla in impas material?! Iar daca este gonita de tatal copilului sau de familie - sa i se asigure sederea intr-un plasament. Eu as initia (daca mi-ar sta in putere) centre de genul asta sau...as ridica asezaminte (cu regim de internat) pentru copiii defavorizati (fara putinta reala a parintilor de a-l creste) de a creste pana la 7 ani; dupa - mama sau ambii parinti isi vor fi rezolvat problemele materiale putand sa-si ia copilul acasa;
IAR CA SA EVITI DRAMA
11 Ian 2015

celor care au implinit 18 ani si nu i-a adoptat nimeni pana la acea varsta, ca sa nu-i arunci in strada (lucrul cel mai rau) - poti obliga parintii sa-i asigure un acoperis deasupra capului, prin obligativitatea incredintarii a unei camere intr-una din casele ( sau casa) parintelui care n-a avut grija de el (sau ea), timp de 18 ani. Asa ar fi corect!
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray