2019-08-24 23:11

Grădina Cișmigiu se ofilește pe mâna primăriței Firea

 |  21:01
Grădina Cișmigiu se ofilește pe mâna primăriței Firea

P24

Parcul Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Construit în stilul grădinilor englezeşti, parcul este pe lista monumentelor istorice ale Capitalei. În timp, Cişmigiul a devenit un obiectiv turistic al oraşului şi un punct de reper. Pe cele 16 hectare de teren din centrul Capitalei s-au scris multe poveşti de dragoste, legende urbane, dar, cel mai important lucru este încărcătura istorică a parcului. În Cişmigiu a rezistat regimului comunist una dintre puţinele afaceri din ţară, cea a cântarelor. Din păcate, în ultimii ani, lipsa de gust a unor primari a dus la decadenţa parcului. Nu putem şti cât costă anual întreţinerea lui, deşi ar fi trebuit afişată pe site-ul Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement (ALPAB). Avem doar o cifră globală de 60.700.000 lei pentru cheltuieli curente şi întreţinerea parcurilor Capitalei pentru 2016.

Etimologia denumirii şi o scurtă incursiune în istoria parcului

În secolul al XVIII-lea, Bucureştiul ducea lipsă de apă potabilă, astfel că, în 1779, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cişmele în Bucureşti. Prima s-a realizat pe locul unde este astăzi intrarea dinspre strada Ştirbei Vodă. Curând, aici s-a format o baltă care s-a transformat rapid într-un focar de infecţie. În vecinătatea acestei cişmele şi-a ridicat reşedinţa Dumitru Siulgi-basa, şeful lucrărilor peste cişmelele oraşului, numit şi “marele cişmegiu” (din cişmea şi sufixul giu). Principala lui însărcinare era să supravegheze curgerea apelor. Numai că, Cişmegiul a pus la cale o afacere. Aducea apă potabilă cu măgarii, pe care o vindea bucureştenilor. Afacerea a funcţionat perfect până în 1830, când generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică. În 1847, a fost chemat la Bucureşti grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fost director al Grădinilor Imperiale din Viena, şi însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Wilhelm Mayer şi Franz Harer au fost autorii podurilor ale căror balustrade imită crengile copacilor şi pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci a parcului şi s-au montat o sută de “canapele” (laviţe) fără rezemătoare, din lemn de stejar şi lungi de un stânjen. Lucrările s-au încheiat doi ani mai târziu, când a fost inaugurată oficial Grădina Cişmigiu. Din 1857, parcul a fost vizitat de iubitorii de nou şi de aventuri galante. În iarna anului 1883, s-au organizat primele concursuri pe lacul îngheţat. Apoi, Primăria a cumpărat un teren din fosta grădină a familei Creţulescu, mărind astfel suprafaţa Grădinii Cişmigiu cu 15.000 de metri pătraţi, mai târziu fiind aduse lebede şi pelicani.

Atracţii şi amenajări ulterioare

În partea dinspre Schitu Măgureanu s-a amenajat în 1943 Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români. Pe o altă alee se găseşte monumentul de marmură pentru cinstirea soldaţilor francezi din primul război mondial, bustul Maica Smara, Gheorghe Panu şi Izvorul Sisi Stefanidi. În Grădina Cişmigiului există un loc special, numit La Cetate, unde se află ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756. Legenda spune că din incinta mănăstirii pornea un tunel secret care lega Palatul Creţulescu de malul plin de ascunzişuri al Dâmboviţei, alţii speculează că acest tunel este o linie dreaptă cu Buturuga şi Palatul Primăriei. Terasa din centrul parcului a rămas un loc legendar pentru toate generaţiile care şi-au legat viaţa de Cişmigiu. Tineri şi bătrâni, îndrăgostiţi sau melancolici, cu toţii au trecut cândva prin străvechea grădină. Povestea Buturugii s-a pierdut. Nimeni nu mai ştie a cui a fost ideea sau cine a construit-o. Aceasta imită trunchiul unui copac imens, în interiorul căruia a funsţionat la început o cofetărie. Astăzi, în parcul Cişmigiu doar arborii bătrîni mai ştiu povestea celor care se plimbau la pas în urmă cu secole. Grădina din inima Bucureştiului a rămas un martor mut al schimbărilor de vremuri şi de mentalităţi, un reper într-un oraş cu mult beton şi prea puţină verdeaţă. Începând cu 1930, Buturuga era locul de atracţie a întregii “slugărimi” a Capitalei. “Cişmigiul era luat sâmbătă şi duminică, în asalt de slugărimea capitalei, fie că sunt bărbaţi, fie că sunt femei, bone, servitoare sau slugi... şi singura atracţie a Cișmigiului pentru aceşti oameni este Buturuga, locul unde se debita bere, ţuică şi limonadă gazoasă”. spunea Henri Stall. Această mentalitate s-a menţinut până aproape de anii ’70. A fost o vreme când Cişmigiul avea regulament: nu aveai voie să faci gălăgie, să vorbeşti necuviincios, să faci mizerie şi erau interzise activităţile comerciale. Chioşcul aflat la ieşirea dinspre Bulevardul Regina Elisabeta a fost primul chioşc de ziare din Bucureşti. În loc să fie pus în valoare, chioşcul a dispărut anul acesta din ignoranţa administraţiei locale. În prezent, Grădina Căşmigiu are şapte intrări.

Afacerea cântarelor a supravieţuit comuniştilor

În Grădina Cişmigiu o afacere veche de 70 de ani a reuşit să ţină piept regimului comunist. În anul 1928 Firma „Fraţii Gheorgon”, înregistrată în Bucureşti la Administraţia Financiară sub nr. 228368/01 noiembrie 1928, acţionari fiind fraţii Spiru şi Marcu Gheorgon, aromâni de origine născuţi în Beala de Sus – Macedonia, importă conform facturii 504/1025, din data de 07.12.1928, de la firma germană OTTO HARNISCH & CO, proprietar G. Rich, un lot de 21 bucăţi cântare automate pentru persoane. Din lotul de 21 bucăţi numai şapte erau echipate cu motor şi un dispozitiv de eliberare a unui tichet pe care se tipărea ziua, luna, greutatea, având posibilitatea de control a evoluţiei acesteia şi costau 97.800 lei, comparativ cu restul de 14 bucăţi care costau numai 32.400 lei. Cântarele semănau, având aceeaşi anvelopă exterioară. În perioada sărbătorilor de Paşte, de 10 mai, Ziua Regelui şi Ziua Naţională a României, prin tragere la sorţi a tichetelor se ofereau de către fraţii Spiru şi Marcu Gheorgon premii în alimente: ulei, zahăr etc. Cele şapte aparate au fost disatribuite astfel: trei în Grădina Cişmigiu, două în Parcul Herăstrău şi alte două în Parcul Carol. Celelalte 14 cântare au fost amplasate în locuri diferite, după sezon, în gări, pe litoral sau pe diferite străzi din Bucureşti. În anul 1940, după decesul lui Spiru Gheorgon, activitatea este preluată de văduva acestuia, Angela Gheorgon, iar în timpul războiului a fost parţial întreruptă. După război, în 1946, datorită schimbării regimului, s-au concesionat prin Actul de Concesiune 2300/14.10.1946, înregistrat la Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţiunea Grădinilor, pe numele unui invalid de război, Damian Ioan, trei locuri pentru instalarea a trei cântare cu tichet în Grădina Cişmigiu, în perioada 23 iulie 1946–23 iulie 1947, cu opţiunea de prelungire . Tot în această perioadă, cele două chioşcuri, Podul Mare şi Porumbei, pe care Marcu Gheorgon le deţinea, au fost naţionalizate. Cele 14 cântare amplasate stradal nu au fost recuperate. Însă Marcu Gheorgon recuperează cântarele din Cişmigiu şi în anul 1950 obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 1587/1950, iar ulterior Autorizaţia de Funcţionare nr. 150/1956. În perioada 1950–1974, an în care Marcu Gheorgon a decedat, regimul comunist a încercat de nenumărate ori să anuleze Autorizaţia de Funcţionare. Asupra lui Marcu Gheorgon s-au făcut nenumărate presiuni să renunţe la afacere, dar datorită situaţiei în care se afla, bolnav de diabet şi TBC, având în întreţinere trei copii minori, născuţi în perioada 1946–1951, soţia neavând nici un venit, a reuşit să păstreze cele trei cântare din Grădina Cişmigiu. Pentru cele două cântare din Parcul Carol, Autorizaţia de Funcţionare a fost anulată în anul 1959, iar pentru celelalte două din Parcul Herăstrău nu s-a putut prelungi autorizaţia şi au fost vandalizate. După decesul lui Marcu Gheorgon, văduva acestuia, ajutată de cei trei fii, Ioan, Mihai şi Constantin, obţine Autorizaţia de Funcţionare 677/1975 şi continuă activitatea. În anul 1991, în conformitate cu art. 28 din Decretul Lege 54/1990 se obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 176112/01.04.1991.

În anul 2004, doamna Gheorgon vinde cele trei cântare din Cişmigiu fiului ei Constantin Gheorgon, care obţine Autorizaţia de Funcţionare nr. 1277/22.03.2011, preschimbată ulterior în Certificat de înregistrare Cod Unic 21296775/07.03.2007.

Prăfuite şi urât vopsite, cântarele nu sunt deloc puse în valoare, iar oamenii nu ştiu povestea singurei afaceri din Cişmigiu care a supravieţuit comunismului. Ele însă funcţionează perfect şi acum contra sumei de 50 de bani, dar în timp monedele s-au modificat de 10 ori.

Obiceiuri care nu se schimbă

La intrarea dinspre bd. Elisabeta, ceasul aurit montat în 2010, reuşeşte să ia ochii trecătorilor pentru câteva momente. Apoi, ochii îţi cad pe băncile noi, intercalate cu scaunele şi băncile cu o vechime de zeci de ani. Pe multe dintre ele nu se poate sta din cauza găinaţului lăsat de păsări. Gardul exterior al parcului este degradat şi nimeni nu are grijă să-l repare. La unele intrări, sunt agenţi de pază care picotesc de căldură şi plictiseală. În toiul verii, vegetaţia este atât de arsă încât frunzele uscate au aşternut un covor pe alei. În loc de răcoare, simţi praf şi multă delăsare. Nimeni nu se preocupă să ude spaţiile verzi. La Buturuga, fumul de mici devine înnecăcios. Aici se vinde şi porumb copt cu 5 lei bucate. La 50 de metri distanţă, o pirandă vinde dintr-o găleată porumb fiert. Ciudat, dar are şi clienţi. Este clar că cineva o protejează, altfel nu ar fi rezistat pe alee. Movila, pe care copiii o numesc şi Peştera, a devenit un real pericol. Sticle de bere sparte pot răni rapid un copilaş. Din spaţiul de sub cascadă vine un miros pestilenţial de nesuportat. Cu cât te apropii, muşte mari şi scârboase roiesc în jurul tău. Aceeaşi situaţie şi la Cetate. Focarele de infecţie sunt bine protejate de ALPAB, instituţie plătită din greu să întreţină parcurile. Despre culoarea apei din lac, ce să mai vorbim. În ultimii ani, nimeni nu l-a mai curăţat înainte de umplere, astfel că o plimbare cu barca devine o acţiune primejdioasă pentru sănătate. Locul şahiştilor a fost luat de jucătorii de table şi rummy. Unii mai au şi câte un pet cu bere la picioare. Fiind un loc retras şi bun de cerşit, aici e raiul homeless-ilor. Pe la Rondul Scriitorilor trec numai puştii care vor să pupe fetele în Rondul Roman. Pe alei, sunt câteva guri de canal neacoperite, un alt pericol eminent pentru copiii mici.

Dar amprenta primarului general a fost deja pusă. Cele câteva crengi căzute din cauza furtunii, care au rănit câţiva copii şi mame, au atras atras mânia primăriţei. Gabriela Firea a ras de pe faţa pământului trei copaci. Unul, cu un diametru de circa un metru, pare să fi fost un arbore ocrotit. Dar, cine mai ştie? Ceilalţi doi, cu circumferinţe mai mici, te fac să te întrebi de ce oare au fost tăiaţi. În parc, numai copiii mici par însufleţiţi de joaca lor. Paradoxal, pe o stradă din apropierea parcului, nişte puştani bat mingea de zor chiar pe mijlocul străzii, deşi pe acolo trecea cândva şi un tramvai. Ei nu au unde să se joace. Parcuri pentru ei nu sunt, terenurile din curtea şcolilor sunt sub cheie, iar alte terenuri nu există.

Povestea cântarelor

„În perioada actuală cele trei cântare sunt tot mai greu de întreţinut datorită lipsei pieselor de schimb, dar eu, Constantin Gheorgon sper să reuşesc să asigur continuitatea funcţionării acestor cântare pe care le consider obiecte de patrimoniu şi de care sunt legat sentimental încă din copilărie. Multe persoane, care mă văd lângă cântare atunci când le repar, îmi spun că le ştiu din copilărie şi să am grijă de ele, considerându-le o mărturie a unor timpuri apuse. Această este povestea bătrânelor cântare, vechi de 85 de ani, relatată de mine Constantin Gheorgon pe baza relatărilor tatălui meu Marcu Gheorgon.”


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-08-02

GALERIE MEDIA





Parerea ta...

FLUTURE CUANTIC
02 Aug 2016

dar unde dragoste nu ie, nimic nu ie....
ANONIM
03 Aug 2016

Bre, madam Ghinescu, dupa 1 luna de cand este primarita, vrei ca Bucurestiul sa arate perfect? Ai rabdare. Se va ocupa si de parcuri. Ai fost asa de incisiva si cu Videanu sau basescu? Sau pe vremea lor Cismigiul era rai?
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray