2019-09-19 15:45

Involuţia învăţământului românesc în cifre absolute. Trei sferturi din unităţile şcolare s-au închis în ultimii 25 de ani!

 |  21:01
Involuţia învăţământului românesc în cifre absolute. Trei sferturi din unităţile şcolare s-au închis în ultimii 25 de ani!

A început anul şcolar, dar în ciuda entuziasmului conjunctural, perspectivele sectorului educaţional nu arată deloc bine. Din toate punctele de vedere. Mii de copii au făcut cunoştinţă cu şcoala, mii de părinţi au postat pe Facebook poze cu aceştia. Început promiţător, ravisant, dar numai la nivelul primelor emoţii. Pentru că, realitatea brutală ne dă frisoane reci: trei sferturi din unitățile școlare s-au închis în ultimii 25 de ani. A scăzut semnificativ și numărul cadrelor didactice, capitol la care, oricum, România stătea prost față de alte țări. În prezent, sunt școli în care elevii mai multor clase sunt înghesuiți în aceeași sală și un singur cadru didactic le predă, concomitent, tuturora. Rezultatele se pot bănui...

Involuţia învăţământului românesc în cifre absolute. Trei sferturi din unităţile şcolare s-au închis în ultimii 25 de ani!
zoom

PUTEREA vă prezintă cum a evoluat numărul de unităţi şcolare, cum a evoluat numărul de copii şi elevi înscrişi în învăţământul preuniversitar şi cum a evoluat numărul de cadre didactice. Pentru toate aceste trei categorii avem în vedere intervalul 1990-2014. Practic, de la Revoluţie şi până în prezent. În ceea ce priveşte unităţile şcolare, am inclus toate tipurile de unităţi, de la creşe, grădiniţe şi până la facultăţi. În privinţa copiilor înscrişi în învăţământul preuniversitar, ne referim la cei de la creşe până în clasa a XII-a. La cadre didactice, linia de referinţă cuprinde tot spectrul: creşe, grădiniţe, școli, licee și universități. Avem scăderi drastice la toate capitolele.

Involuția învăţământului românesc în cifre absolute

Totalul unităţilor şcolare (creşe, grădiniţe, şcoli, licee, şcoli de arte şi meserii, postliceale, facultăţi) se cifra la 28.303 în 1990, potrivit datelor furnizate de Ministerul Educaţiei. Aproape 25 de ani mai târziu, în 2014, numărul acestora a ajuns la numai 7.127! Așadar, s-au închis 74,8% din unităţile şcolare pe care le aveam la Revoluţie!

De la 4,87 milioane de preșcolari și școlari înscrişi în învăţământul preuniversitar în anul 1990, acum am ajuns la 3,19 milioane! Scădere procentuală de 34,5%.

În 1990 erau 271.719 de cadre didactice. În 2014, numărul lor se ridica la 244.551, ceea ce înseamnă o diminuare cu 10% - peste 27 de mii de educatori, învăţători, profesori dispăruți din sistem.

Cauzele dramei și soluții

Bineînţeles, o cauză centrală a acestei diminuări o reprezintă fenomenul migraţiei, dar el nu este proporţional cu scăderea numărului de elevi, de unităţi şcolare etc. Migrația îi afectează atât pe părinţii plecaţi în afară, cât şi pe copiii rămaşi în ţară. Copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt mai puţin interesaţi de şcoală. „Dincolo de efectele pozitive, migraţia are impact negativ şi asupra educaţiei. Astfel, dezorganizarea familiei duce la o formare deficitară a copiilor, atât ca fiinţe sociale (asimilarea şi integrarea de norme şi valori), cât şi educaţional/profesional. Copiii cu părinţii plecaţi, chiar dacă sunt lăsaţi în grija bunicilor, vor avea şanse mai mari (nu toţi, e adevărat) să se integreze în grupuri deviante, chiar delicvente. Nu toţi copiii, nu majoritatea! Ci doar mai mulţi decât aceia care nu au părinţii plecaţi. Iar nivelul educaţional ne influenţează accesul la resursele economice şi sociale. Este, dacă vreţi, un tip de capital pe care îl investim în a ne asigura un trai mai bun. Invers, nivelul scăzut de educaţie duce la îngrădirea accesării resurselor economice şi sociale, venituri mai mici, statut mai scăzut etc.”, a declarat, pentru PUTEREA, sociologul Radu Mălureanu.

Dincolo de reducerea numărului de cadre didactice, s-a prăbuşit mult şi calitatea pregătirii profesorilor din sistemul public şi, implicit, calitatea actului educaţional. Ce ar fi de făcut? „Sunt necesare două condiţii primordiale. În primul rând, educaţia trebuie considerată cu adevărat o prioritate naţională şi trebuie tratată ca atare. Dacă ne uităm pe bugetul din ultimii douăzeci de ani, vedem că nu a fost niciodată considerată o prioritate, ci a fost Cenuşăreasa bugetului. Şi aici este vorba mai ales despre salarizare. Suntem în situaţia în care salarizarea unui profesor debutant este la nivelul salariului minim pe economie, este mai mică decât cea a unui muncitor necalificat. Nici nu poate fi vorba despre salarizare motivantă, ci total demotivantă, nu e deloc stimulantă. În al doilea rând, trebuie să se termine cu politizarea funcţiilor de conducere, plecând de la angajaţii din minister, coborând până la inspectori, directori de şcoli. Trebuie să se instituie principiul profesionalismului şi să termine cu managerii cu insignă de partid. Legea actuală a salarizării, dacă s-ar adopta cu noua grilă, ar fi o etapă necesară. Dacă s-ar adopta în forma convenită până în acest moment, ar fi un plus, ar însemna o creştere medie a salariilor de 17% în învăţământ. Dar Legea salarizării trebuie coroborată şi cu noul Cod Fiscal, pentru a vedea toată plaja de efecte”, consideră Tudor Şerban Chioşan, preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământ, filiala Caracal.

Dar salarizarea trebuie completată de alte măsuri, ca depolitizarea instituţiilor de învăţământ, creşterea calităţii cadrului didactic, o reformă certă şi pe termen lung a sectorului educaţional, reformă care să nu se modifice anual. Şi multe altele. Altfel, cu majorări salariale când şi când nu vom face nimic. Căci la anul va fi necesară o altă majorare salarială.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-09-21



Parerea ta...

CROCODILUL FLAMAND
22 Sep 2015

TARA TE VREA PROST...CA SA SE SIMTA BINE IZMENARII TROGLODITI CU DOCTORATE...SI MATRACUCILE GANGAVE BEIZADELELE BARONILOR.....ELEMENTAR DRAGA WATSON
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray