2019-09-16 19:28

Vânătăile, oboseala sau sângerările - semne ale unei boli autoimune periculoase

 |  16:53
Vânătăile, oboseala sau sângerările - semne ale unei boli autoimune periculoase

Valentina Grigore

Conform rapoartelor de specialitate, aproximativ 6.600 de persoane sunt afectate în ţara noastră de Purpura Trombocitopenică Imună (PTI) - o boală autoimună care, deşi descoperită în anul 1735, datorită subdiagnosticării sau ignorării simptomelor sale, este aproape necunoscută în prezent. Pacienţii sunt femei tinere, majoritatea, însă uneori pot fi afectaţi şi copiii.

Purpura Trombocitopenică Imunologică, cunoscută anterior ca Purpura Trombocitopenică Autoimună/Idiopatică, este o afecţiune caracterizată prin scăderea numărului de trombocite sau plachete sanguine sub 100.000/mmc, cifră considerată actualmente limita inferioară normală. „Cauza acestei anomalii este o tulburare imună/autoimună, în care trombocitele sunt distruse ca urmare a prezenţei anticorpilor dirijaţi împotriva unor componente membranare ale trombocitului. Trombocitele sunt celule (elemente) sanguine lipsite de nucleu, cu rol important în protecţia împotriva sângerărilor la nivelul pielii şi/sau mucoaselor. Riscul de sângerare creşte direct proporţional cu scăderea numărului de trombocite, fiind maxim la mai puţin de 30.000/mmc. Sângerările pot fi externe sau manifestate ca hemoragii în organe şi ţesuturi şi pot apărea chiar spontan, în absenţa oricărei traume, existând risc fatal în cazul în care sângerarea este masivă  şi/sau în organe vitale (ex creier)”, explică doctor Iulia Ursuleac, MD, PhD, şef lucrări UMF „Carol Davila“, Bucureşti, Clinica Hematologie, Institutul Clinic Fundeni.

Simptome

”Dacă prezentaţi cel puţin unul dintre următoarele simptome, adresaţi-vă urgent medicului de familie sau unui medic hematolog: apariţia în mod excesiv a vânătăilor (purpura), sângerări superficiale sub piele ce apar de obicei pe picioare şi arată ca un fel de iritaţii sau pete mov-roşiatice, sângerări mai abundente în cazul tăieturilor sau zgârieturilor, apariţia spontană a epistaxisului (sângerare nazală), sângerarea gingiilor în special după lucrări dentare, apariţia sângelui în urină sau scaun, flux menstrual neobişnuit de abundent, oboseală. Nici una din aceste simptome nu este întâmplătoare!”,atrage atenţia Rozalina Lăpădatu, preşedinte Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune – APAA.

3 tipuri ale bolii

Boala poate fi de 3 tipuri: acută, recentă şi cronică. Putem vorbi de forma recentă în cazul pacienţilor care au mai puţin de un an de la diagnosticare. Forma acută a PTI apare de cele mai multe ori în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 2 şi 4 ani şi este asimptomatică, nefiind necesar un anumit tratament. Adulţii diagnosticaţi cu PTI acută pot să nu necesite un anumit tratament, ci doar monitorizarea atentă periodică a numărului de plachete. Însă dacă simptomele devin supărătoare şi numărul plachetelor rămâne scăzut, doctorul vă recomandă începerea unui tratament. Forma cronică a PTI persistă mai mult de 6 luni şi dezvoltă simptomele caracteristice acestei boli, nefiind cunoscută o cauză specifică a apariţiei acestei afecţiuni. În cazul în care pacientul este diagnosticat cu PTI cronică, acesta va avea nevoie de tratament specific şi de monitorizare regulată la medicul specialist hematolog.

Tratamente pentru boala cronică

Scopul tratamentului medicamentos sau chirurgical oferit în cazul pacienţilor cu PTI cronică este de a mări numărul plachetelor până la un nivel sigur şi normal, inducând remisia şi permiţând pacienţilor să aibă o viaţă normală. Tratamentele sunt de cele mai multe ori sub formă de medicamente şi în anumite cazuri, operaţie chirurgicală de eliminare a splinei.

Corticosteroizii reprezintă prima intenţie de tratament. Aceştia pot ajuta la creşterea numărului plachetelor prin suprimarea activităţii sistemului imun. Administrarea de lungă durată a acestui medicament poate avea efecte secundare, ce includ: creşterea în greutate, cataracta, creşterea nivelului de zahăr din sânge, creşterea riscului de infecţii în organism şi pierderea calciului din oase (osteopenie sau chiar osteoporoză). Imunoglobulina intravenoasă: în cazul sângerărilor masive sau creşterii rapide a numărului plachetelor pentru o intervenţie chirurgicală, acest tip de tratament este rapid şi eficient, însă efectul lui dispare în câteva săptămâni. Posibile efecte secundare pot fi: dureri de cap, ameţeli şi febră.

Medicamente imunosupresoare: sunt administrate pentru controlarea inflamaţiei şi a activităţii sistemului imun, mai ales în cazul în care corticosteroizii nu reuşesc să ţină boala sub control sau când o persoană nu tolerează doze mari de corticosteroizi. Aceste medicamente pot avea efecte secundare grave, de aceea este indicat să fie luate doar sub atenta monitorizare a doctorului. Medicamente imunosupresoare recomandate în cazul purpurei trombocitopenice sunt: ciclofosfamida, metotrexat, azatiopirina, dapsona, mycophenolatul mofetil, ciclosporina A.

Agonişti ai receptorului trombopoietinei (romiplostim sau eltrombopag): ajută măduva osoasă la producerea unui număr mai mare de plachete, astfel prevenindu-se apariţia vânătăilor şi a sângerărilor. Posibile efecte secundare sunt: dureri de cap, dureri de articulaţii sau muşchi, ameţeală, stare de vomă, risc crescut de cheaguri de sânge.

Sângerările severe şi extinse pot fi foarte periculoase, caz în care este nevoie de tratament de urgenţă. Aceste tratamente includ transfuzii cu plachete, metilprednisolon intravenos şi imunoglobulina intravenoasă.

Impactul asupra calităţii vieţii

Un studiu apărut în American Journal of Hematology a publicat date referitoare la calitatea vieţii bolnavilor care suferă de PTI. Din perspectiva modului în care este afectat pacientul, studiul a arătat ca PTI nu este o boală cronică uşoară şi că impactul pe care îl are asupra calităţii vieţii este substanţial, determinând în mod categoric apariţia unor modificări cu impact negativ asupra stilului de viaţă: absenţa de la lucru/şcoală, raportată de 68% din subiecţii incluşi în studiu, dificultatea de a avea o carieră şi chiar pierderea unor oportunităţi de promovare, raportată de 16% dintre pacienţi şi tulburările de somn regăsite în cazul a 25% dintre subiecţi.

”Studiile de specialitate arată că abordările terapeutice în cazul bolnavilor cu PTI presupun intervenţii asupra stilului de viaţă al pacientului, deoarece acesta trebuie să se supună unui program constant de vizite la spital, administrări de medicamente intravenoase, testări periodice ale parametrilor fiziologici şi chiar spitalizare. Tocmai datorită acestor modificări în viaţa de zi cu zi a bolnavului cu PTI, putem vorbi de importanţa factorilor psihologici care pot afecta calitatea vieţii. Este favorizată astfel apariţia unor modificări ale rolului pe care pacientul îl joacă atât în relaţia de cuplu, relaţiile de familie cât şi în relaţiile sociale şi profesionale.”explică psiholog Geanina Aprodu.

Despre

*Nu este o afecţiune contagioasă, ceea ce înseamnă că o persoană sănătoasă nu poate lua boala de la un pacient diagnosticat

*Majoritatea adulţilor diagnosticaţi cu PTI cronică sunt femei tinere, însă această afecţiune se poate declanşa la orice persoană

*PTI nu este o boală ereditară

*Deşi cauza bolii este necunoscută, se ştie că în cazul pacienţilor cu PTI sistemul imun nu funcţionează cum trebuie şi începe să atace plachetele ca şi cum ar fi substanţe străine în organism


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2015-03-29



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray