2020-04-08 16:03

Azi: În urmă cu 200 de ani se năștea OMUL care a spus ”Să dea Dumnezeu să meargă țării mai bine...”

 |  13:21
Azi: În urmă cu 200 de ani se năștea OMUL care a spus ”Să dea Dumnezeu să meargă țării mai bine...”

Se trăgea dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici…Pe 20 martie 1820, se năștea Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite.

A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori - între ei Vasile Alecsandri. Fruntaș al luptei unioniste, Cuza se remarcase printr-o răsunătoare demisie din funcția de pârcălab de Corvului, în vara lui 1857, ca formă de protest față de abuzurile electorale ale caimacamului Nicolae Vogoride. La 5 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul Partidei Naționale, a fost ales în unanimitate ca domnitor al Moldovei. În Țara Românească, la București, fracțiunile conservatoare au fost înfrânte în cele din urmă de către unioniști, sub presiunea populației. La 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă îl alege ca domn tot pe Alexandru Ioan Cuza, înfăptuind astfel Unirea Principatelor Române într-un singur stat.

“La legi nouă om nou”

Unele fraze din discursul lui Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, exprimă cel mai bine speranțele care se puneau în noul domn: ''Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare s-a reînălțat însăși naționalitatea română. (…) Neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoșilor săi vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă om nou”, va spune Kogălniceanu în discursul său. Alegerea lui Cuza a fost primită cu o bucurie fără margini, potrivit documentelor vremii.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două Principate, a însemnat un succes hotărâtor în lupta pentru Unire, începutul procesului de constituire, pe baze moderne, a statului național român. Dar a fost aproape imposibil de condus sistemul creat prin Convenția de la Paris. Cuza a căutat o soluție în diplomație și cu sprijinul tacit al Franței, a reușit, în cele din urmă, să realizeze ca începând cu 23 decembrie 1861 Principatul Regatului Unit să fie oficial. De la 3 februarie 1862 a început să funcționeze un guvern comun. Două zile mai târziu, Cuza a declarat finalizarea procesului de unificare.

''Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării”

Iată ce a spus Alexandru Ioan Cuza, printre altele, atunci când a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane București: ''Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!''

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Până la urmă…

În noaptea de 10/11 februarie a anului 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost forţat să abdice şi să părăsească imediat ţara, de către membrii „Coaliţiei potrivnice” (creată la sfârşitul anului 1862 special pentru răsturnarea domnitorului şi aducerea la tron a unui principe străin). Ca să îndepărteze orice bănuială asupra evenimentelor ce urmau a avea loc, în casa lui C. A. Rosetti a fost organizată o recepţie la care a fost chemat şi prefectul poliţiei capitalei, Alexandru Beldiman, acesta fiind antrenat într-un joc de cărţi şi lăsat să câştige, pentru a nu părăsi astfel petrecerea.

După miezul nopţii, trupe din Regimentul 7 de linie şi două baterii de artilerie s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni. Aici, garda comandată de maiorul Lecca, i-a întâmpinat. Un grup de civili şi ofiţeri au pătruns în clădire şi au mers în camera unde dormea Alexandru Cuza. Acesta a fost ameninţat cu pistoalele şi pus să semneze actul de abdicare, pe spatele unui complotist, căpitanul Pilat. Cât despre următoarele griji ale organizatorilor loviturii de stat, ele au fost în ordine: punerea sub pază strictă a lui Alexandru I. Cuza şi ridicarea arhivei personale a acestuia. După semnarea renunţării la tron, Cuza a fost îmbrăcat în haine civile şi scos din palat către ora 5 dimineaţa (potrivit Constantin C. Giurescu - Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Editura Curtea Veche). El a trecut printre două rânduri de soldaţi, întorşi cu spatele, pentru a nu-l vedea pe fostul domnitor. A fost o măsură de precauţie luată de complotişti, stopând astfel o eventuală reacţiune a ostaşilor.

În aceeaşi zi de 11 februarie 1866, la orele 13,00 Camera şi Senatul au fost convocate de către Locotenenţa Domnească într-o şedinţă extraordinară, în care a fost prezentat actul abdicării. La propunerea lui Ion Ghica, preşedintele Consiliului de Miniştri, a fost proclamat ca domn al României contele Filip de Flandra (ce aparţinea familiei de Orlèans, fratele regelui Leopold al II lea al Belgiei). S-a depus jurământul de credinţă faţă de noul domnitor şi a fost mai apoi numită o delegaţie care să se deplaseze în Belgia pentru a-i oferi tronul. Potrivit lui Ioan Scurtu (Contribuţii privind viaţa politică din România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) pe 14/26 februarie consulul belgian la Bucureşti a fost înştiinţat că „Alteţa Sa Regală crede că nu poate primi chemarea aşa de măgulitoare a poporului român, pentru care Alteţa Sa Regală este, cu toate acestea, recunoscătoare, şi de care şi regele este foarte mult mişcat”…

Nu i s-a permis întoarcerea în România

În data de 13/25 februarie 18665, Alexandru I. Cuza a fost readus la Cotroceni. De aici el a scris o scrisoare pe care a expediat-o generalului Nicolae Golescu, din care reiese că a primit acceptul de a putea călători liber către graniţă, atâta timp cât nu face nici un gest în a-şi recupera tronul. Însoţit de comisari numiţi în acest scop de către Locotenenţa Domnească şi escortat de un detaşament de cavalerie, Alexandru I. Cuza a mers către graniţă, iar mai apoi s-a îndreptat spre Braşov. Astfel, domnitorul care în decembrie 1861 vestea oficial naţiunii că „alesul Vostru vă dă azi o singură României”, a părăsit definitiv teritoriul patriei. Înainte de a pleca de la Cotroceni, el s-a adresat Locotenenţei Domneşti şi guvernului cu următoarele cuvinte: „Să dea Dumnezeu să îi meargă ţării mai bine fără mine, decât cu mine”. Şi a încheiat: „Să trăiască România !”.

Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat. La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg. Regele Italiei, Victor Emanuel își exprimă durere și tristețea pentru moartea lui Cuza. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, mulți țărani plângându-i moartea. Cam atât…

Foto: Roxana Roseti


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-03-24



Parerea ta...

COMISARUL PARAIPAN
20 Mar 2020

astea sunt manevre de culise cu monarhiile.Se pregateau de primul razboi Mondial cu tripla Antanta contra imperiului Otoman si aveau nevoie de un om sigur in Romania.Ei au stiut tot timpul ce urmeaza cu zeci de ani dinainte.....cei din varful piramidei
CUCUVEAUA DE BETON
20 Mar 2020

La FEL s a procedat si acum Strainii au pus la Cotroceni un om vandut ca sa poata pune gabja pe gazele din M Neagra
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE






PUBLICITATE


Conferinta-Business



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine