2020-04-06 20:01

„Bătălia de la Jiu” de Dan Puric, cartea de excepție a unui paznic de veghe la hotarele sufletului românesc

 |  20:54
„Bătălia de la Jiu” de Dan Puric, cartea de excepție a unui paznic de veghe la hotarele sufletului românesc

După opinia celor mai mulți români care mai simt românește, Dan Puric reprezintă vocea nu numai a tuturor creștinilor ortodocși, ci și vocea tuturor trăitorilor demni întru izbăvirea neamului ce se încăpățânează să dăinuiască de peste 2000 de ani în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Dacă una din cărțile sale „Cine suntem” ne ofera un ghid pentru a afla de unde ne tragem radacinile si de ce trebuie să stăm cu toții drepți în fața tuturor vremilor nemiloase, o alta „Să fii demn” ne oferă perspectiva unei imponderabile numită „demnitate”.

De altfel toate cărțile sale luminează, cu adevarat, mintea și reușesc să treaca de bariera de gheață pe care noi, oamenii moderni, am pus-o în jurul nostru, a familiilor noastre.

Ultima sa carte „Bătălia de la JIU”, aduce în lumina cititorului o altă imponderabilă numită „cinstea numelui de român”. Ca și-n „Cine suntem” autorul ne readuce aminte frecvent de ce suntem în stare noi românii în momente de restriște, de faptul că avem o credință, de faptul că suntem frați și capabili la nevoie de lucruri cu adevărat miraculoase dar și că ar trebui să ne comportăm ca atare.

Dacă în „Cine suntem” ne sunt readuse în amintire  frumusetea obiceiurilor noastre și jertfa creștinilor facută în închisorile comuniste, în ultima sa apariție scriitoricească Dan Puric pune accentul pe eroul ca atare și personalitatea sa complexă întruchipată de generalul Ion Dragalina și de fii săi. Toate aceste jertfe fiind făcute cu un singur scop: ca noi românii sa fim astăzi liberi , dar mai ales să nu-i uităm pe cei care s-au jertfit pentru noi. Dan Puric este un model uriaș de artist un adevărat paznic de veghe la hotarele sufletului românesc, viața și creația sa artistică conferindu-i acestuia o sensibilitate aparte ce se transmite și prin carte dar și dincolo de ecranul televizorului. Artistul scriitor face un îndemn firesc pentru neamul românesc, dar poate ciudat pentru vremile pe care le trăim, anume că ar trebui cu toții să ne măturăm poteca spre Biserică prin faptele noastre.

Prefața cărții „Bătălia de la Jiu” începe cu un citat din Mircea Vulcănescu: „Există o lume pe care trebuie s-o regăsim cu orice preț! România românilor! România viziunii românești! Ea singură contează!”.

Deasemnea autorul sintetizează în câteva fraze de substanță, oportunitatea uriașă a Marii Uniri de la 1918. „Oportunitatea Marii Uniri a fost una istorică, dar forța ei a fost una transistorică!  În aparență anacronică și doar de strict interes specific militar și istoric, ea a apărut imprevizibil și ingenuu, într-o lume bolnavă de uitare, ca o floare în plină iarnă, conștientă că nu are mult de trăit, dar cu credința de nezdruncinat că-i va aduce aminte iernii, că după ea urmează primăvara.”

Credincios până la o visare atemporală, jertfei și eroismului poporului român, Dan Puric ne dă în „Bătălia de la Jiu” dimensiunea forței sale scriitoricești în toată splendoarea sa. El își bazează concluziile în primul rând pe eroismul românilor simpli care luptau pe Jiu cu puștile de la 1877, dar și eroismului dus la sacrificiul suprem al generalului erou, „care-și duce propria bătălie de la Jiu, ridicând din calea răutăților lumina adevărului istoric, acolo unde știe că se odihnește CINSTEA NUMELUI DE ROMÂN, chipul neîntinat al generalul Ion Dragalina!”

Citind cartea îți aduci aminte instantaneu de spusele marelui filosof Mircea Eliade: „Românii n-au avut istorie, ci au avut doar teroarea istoriei!”

 

 

 

 

 

 


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2019-12-19



Parerea ta...

DAN PURIC,
19 Dec 2019

este OMUL FRUMOS al României! Este o minunăție de om! Crăciun fericit! Este SINGURUL care mai ține sabia cuvântului deasupra idioților care ne-au vândut țara și au gonit românii peste hotare...
CU OCHII DESCHIșI
19 Dec 2019

Ce înseamnă să fii om? Schimbarea tehnologiei poate necesita o definiție mai puțin strictă ? Sau mergem mai departe cu filozofia ?
CRISTINA IOANCEA
03 Mar 2020

Il " invinovatesc" pe binecredinciosul Dan PURIC ca iubește pana la durere si sacrificiu suprem aceasta țară. SI pe mine ma doare ca tara mea e pierdută de 30 de ani încoace si mai grav anii ce vin nu ii vor aduce nimic bun. Dacă răul ar veni de la străini ar mai fi de inteles, dar răul vine din unii din noi din pacate multi, pentru ca cei ca noi sunt vinovati prin nepăsare, iar acest rau creste in generațiile care învață după manuale alternative. CÂND nu ai habar de trecutul tau , citindu-l printre rânduri, cand educatorii nu mai educa patriotic, la ce sa mai avem speranță? Tatăl meu a fost deținut in penitenciarele Rahova, Gherla Periprava si Aiud. Aveam 23 de ani la...."Revolutie". Nu am crezut ca voi regreta vreodată perioada dinainte de 89 , dar o regret profund. Atunci nu aveam suficiente kg de carne, desi aveam congelatorul plin. Dar aveam demnitate , independentă și suveranitate, însă nu le prețuiam. A trebuit să ne pocneasca peste fata globalismul, ca sa realizam ce am pierdut. Cu pretuire pentru toata lupta Nepretuitului Luptator Voievod Roman Dan Puric.
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE






PUBLICITATE


Conferinta-Business



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine