2020-08-10 12:04

Daria vrea să trăiască!

 |  14:34

Nu se poate reda în cuvinte durerea unei mame care-și vede copilul țintuit pe un pat de spital, cu mânuțele vinete de atâtea înțepături, ace, catetere. Sunt prea seci și poate prea inexpresive. Diana Mitroi face eforturi zilnic ca să-și ascundă suferința. E o luptătoare și nu vrea ca fiica ei, Daria, diagnosticată cu leucemie acută limfoblastică L1, să o vadă vreodată plângând.

Daria-Patricia a fost un copil sănătos, până când boala a mușcat din trupușorul ei plăpând. Fetița s-a născut pe data de 7 iulie 2008, prin cezariană, și nu au existat probleme. Era un bebelușcuminte, care nu plângea. Fetița era foarte iubitoare. Dezvoltarea fizică și mentală au fost normale, părinții ei nu aveau nici un motiv de îngrijorare. Însă, după ce Daria a împlinit 2 ani, s-a întâmplat ceva cu ea. A început să nu mai mănânce și a slăbit. Nu mai lua în greutate. Atunci s-au dus cu toții la medic. După ce a consultat-o pe copilă, pediatrul a spus că este sănătoasă, dar că are o periodă de stagnare. Analizele făcute arătau că Daria nu are nimic grav. „Energia ei ne dezarma pe toți, nu dădea semne de oboseală, nu acuza dureri, dar mânca din ce în ce mai puțin”, povestește Diana. „Am crezut că poate are viermișori, dar nici asta nu era adevărat. Am tot făcut analize peste analize, le-am repetat, până când, în seara de 15 aprilie 2011, cerul s-a năruit peste mine. Daria avea Hemoglobina 3,4 (normal ar fi fost 10). Ceva a murit în mine atunci. Fetița mea avea leucemie.”

„E greu să accepțiviața copilului tău depinde de bani”

Diana a stat internată cu Daria în Spitalul Clinic „Maria Sklodowska Curie” din București, din aprilie până în decembrie. Nouă luni de chin! Toată această periodă a fost împărțită în trei etape: prima, de o lună, a fost cea mai grea de suportat. „Daria a fost supusă la diferite teste insuportabile (puncții în coloană, fără anestezie). I s-au administrat medicamente ca ea să nu știe ce i se face, era ca și drogată, dar simțea tot. Eram pe hol, nu mă lăsau înăuntru cu ea și îi auzeam urletele disperate. Nu știam ce se întâmplă exact, îmi venea să sparg pereții cu pumnii, să-mi iau fetița în brațe și să fug cu ea departe, departe... Doamne, așfi vrut ca durerea ei să fie a mea, să mă chinuie pe mine medicii. Când au adus-o în cameră, Daria avea purpură în jurul ochilor, adică niște puncte roșii formate de vasele de sânge care se spărseseră din cauza țipetelor, a chinului. O prietenă de-a mea, Ada, a luat legătura cu o clinică din Viena unde o puteam trata, dar pentru asta aveam nevoie de 200 de mii de euro în câteva zile. Nici nu puteam să mă gândesc. De unde atâția bani? Chiar dacă vindeam casa în care locuiam nu era o soluție. Doamne, e cumplit de greu să accepți că viața copilului tău depinde bani și ca părinte să nu poți face nimic, pentru că suma e prea mare. Poate doar să te rogi.”

„Mămico, de ce îmi cade părul?”

„Eu nu cred că un adult poate să îndure cât copiii. Administrarea citostaticului se face pe vene, care nu rezistă, se ard, se fac praf... Unde să mai pui branula? Și cum să-i spun unui pui de om, care vrea să se joace în parc, cu copiii: ai grijă să nu-ți scoți branula!!! Dar fetița mea a înțeles totul și, la 3 ani, s-a comportat exemplar, nu am avut probleme cu ea.” Daria este foarte matură pentru vârsta ei, o maturizare forțată din cauza suferinței. Știe că este bolnavă, că trebuie să facă un tratament greu care durează mult, dar că, într-un final, se va face bine. Acum are instalat un cateter care intră direct în inimă. Are grijă să nu se lovească la el și să nu răcească. Înainte să fie lovită de această nemiloasă boală, Daria avea un păr frumos, lung și numai inele. Cistostaticele i l-au distrus.

Dezamăgită, speriată, cu ochișorii în lacrimi, a întrebat-o pe mămica ei: „De ce îmi cade părul?” Diana a tras aer în piept și i-a răspuns: „O să crească la loc. Nu te teme! O să fie și mai frumos ca înainte.”

„Nu vreau să plâng în fața fetiței mele!”

Părinții fetiței povestesc că au fost contactați de reprezentanții TVR care aflaseră de caz și voiau să îi ajute. Au fost invitați să participe la emisiunea de divertisment „O dată în viață”. „În cadrul ei se strâng fonduri pentru diferite probleme ale cetățenilor”, continuă Diana Mitroi. Am fost filmată împreună cu Daria, și reporterul mi-a promis că vom vedea reportajul la televizor. Dar n-a fost așa. Bănuiesc și motivul. Persoana care ne-a filmat mi-a sugerat că povestea trebuie să fie lacrimogenă, să stoarcă milă și lacrimi. Am ripostat, spunându-i că nu vreau să plâng în fața fetiței mele! Daria nu a văzut în ochii mei nici un moment de disperare și nu merită așa ceva, cât timp ea este cea care luptă. Iar eu de ce să fac așa ceva? Să implor milă? Durerea e foarte mare, așa de mare încât cred că sunt goală pe dinăuntru. Eu nu mai pot să vărs o lacrimă! Și am așteptat timp de şase luni să apară materialul despre noi. Am și sunat la TVR, dar nimeni nu știa nimic. Deci, dacă nu mi-am rupt hainele de pe mine și n-am făcut un circ dramatic, nu am fost bună. E trist!”

Cine nu vrea să apară la Antena 3, nu primește jucării

Când au fost internate în spital, Daria și Diana au aflat că vine celebrul Ilie Năstase cu niște cadouri pentru copiii bolnavi de cancer. „Mămicile au fost întrebate de producătorii de la Antena 3 dacă sunt de acord să fie filmate cum primesc darurile de la tenisman. Dar, surpriză! Cine nu a vrut, nu a primit nici jucării! Copiii suferinzi întrebau: nouă de ce nu ne dă o jucărie? Am fost surprinsă că multe mămici au refuzat filmarea, spunând că cei care realizează emisiunea nu vor face nimic pentru copii, ci e doar o reclamă pentru Ilie Năstase și emisiunea “Voluntar de profesie”. Nu am crezut la început așa ceva. Eu am fost de acord ca Daria să apară în filmare, așa că a primit o jucărie pentru copii mici. N-a prea încântat-o. Toate astea mi-au lăsat un gust amar.” Diana e foarte dezamăgită de ceea ce se petrece în jurul ei, de faptul că în ziua de azi trebuie să joci un teatru de prost gust, de mahala, să-ți smulgi părul din cap, să-ți plângi de milă, ca să fii crezut de semenii tăi. „Pentru că Daria e veselă, optimistă, plină de viață, unii nici nu mă cred că e bolnavă de leucemie. Ca să învingem boala trebuie să privim în viitor, să luptăm și să nu ne lăsăm pradă disperării. Puterea stă în Daria. Mergem mai departe.”

Pentru cei care vor să o ajute pe Daria, iată câteva informații:

RO16 RZBR 0000 0600 1345 7594 – EURO

RO92 RZBR 0000 0600 1345 7584 – RON

Deschise la RAIFFEISEN BANK – Ag. Brâncoveanu, pe numele BOUYELA NGOYI – PATRICK – DIEUDONNE, tatăl Dariei.

Foto: arhiva personală a Dianei Mitroi, mama Dariei


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 639557-01-21



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


Autocar



Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine


Fabiz