2020-02-28 23:22

De Ziua Culturii Naționale. Ce ar mai fi Eminescu, dacă ar mai trăi?

 |  16:47
De Ziua Culturii Naționale. Ce ar mai fi Eminescu, dacă ar mai trăi?

Ce ar mai fi în ziua de azi Eminescu? Poate un tânăr care are blog, scrie desigur poezii și se plimbă fără cauză şi scop pe strada mare (nu contează care). Fetele se uită după el găsind că are un ceva, un şic urban şi nu i-ar strica un outfit casual…

Metaforic vorbind sau nu, Eminescu nu poate fi uitat. Mircea Eliade spunea la un moment dat: "Orice s-ar întâmpla în destinul românesc, oricâte dezastre şi suferinţe ne-au mai fost urzite, nici o armată din lume şi nici o poliţie, cât ar fi ea de diabolică, nu va putea şterge Luceafărul lui Eminescu din mintea şi din sufletul românilor".

Ziua de 15 ianuarie este specială. În primul rând pentru că reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). Apoi, pentru că, pornind de la data ce înscrie în istorie nașterea poetului nepereche, a fost aleasă ca Zi a Culturii Naţionale. Camera Deputaţilor adopta, la 16 noiembrie 2010, proiectul de lege, prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Zi a Culturii Naţionale. Cu mențiunea ca aceasta să fie o zi care să reprezinte nu numai celebrarea marelui creator. Ci şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în general şi a proiectelor culturale de interes naţional.

Vizita la Cuza

Ce mai ştim despre Eminescu? Că umbla de unul singur "pe lângă plopii fără soţ", că nu avea niciodată bani, că plutea prin lumea în care trăia, dar era o personalitate în epocă - era totuşi redactor-şef la Timpul, unul dintre cele mai bune ziare din Bucureşti. Sau că făcea multe lucruri…inedite. De exemplu, multă lume nu ştie că, aflat la studii la Viena, la 1 ianuarie 1870, Mihai Eminescu, împreună cu un grup de studenţi români, îl vizitează la Dobling pe fostul domnitor Al.I. Cuza. Mai interesant este ce scrie Augustin Z.N. Pop în cartea sa "Pe urmele lui Mihai Eminescu", Bucureşti, Editura Sport-Turism 1978: "Este semnificativă urarea de pluguşor pe care Eminescu, Vasile Burla şi L. Nastasi o adresară fostului domnitor Alexandru Ioan Cuza la 1 ianuarie 1870 la Dobling - Bilrothstrasse nr. 26, unde locuia, bolnav de cancer". Constantin C. Giurescu, în cartea "Viaţa şi opera lui Cuza Vodă", scrie: "La 1 ianuarie 1870, Cuza este vizitat la Ober-Dobling de un grup de studenţi români din Viena, având în frunte pe Mihai Eminescu; ei îi aduc omagiul tinerimii şi sunt foarte bine primiţi de fostul domn".

Portret-robot

Ce ar mai fi în ziua de azi Eminescu? Poate un tânăr cu fruntea ieşindu-i strălucitoare de sub părul negru, cu o tăietură fină a nasului, mişcându-şi ritmic mâna neîngrijită, poate nespălată. Un tânăr care mușcă dintr-un măr, are blog, scrie desigur poezii și se plimbă fără cauză şi scop pe strada mare (nu contează care). N-are un sfanţ în buzunar, dar e îmbrăcat într-un smoking mai mult ca sigur împrumutat. Fetele se uită după el găsind că are un ceva, un şic urban, şi că nu i-ar strica un outfit casual. Lui nu-i pasă, nu priveşte pe nimeni, se uită visător în depărtare, dând impresia că vine de la o petrecere black tie, când el săracul doar cugetă…Iar lumea ignoră pantofii lui scorojiţi, suspectându-l ca fiind un extravagant bogătaş mulat pe teoria specialiştilor cum că drumul spre succes începe la cinci dimineaţa.

Tânărul de mai sus reprezintă portretul-robot realizat parţial pe baza descrierii aparţinând fermecătoarei Mitte Kremnitz. Acesta ar fi domnul Mihai Eminescu, dacă ar mai trăi. Aproape că nu mai are rost să ne întrebăm ce ar fi făcut astăzi dacă ar mai fi trăit. Nici nu ştim: să ne bucurăm că nu mai trăieşte, ca să nu fi mirosit a prost, când el ar fi mirosit doar a Eminescu pierdut printre miasmele cu vână proastă ale timpului sau să ne bucurăm de himera că, dacă ar mai fi trăit, ar fi…Ar fi scris! ”Pentru a fi oneşti şi autentici, când vorbim despre Eminescu, trebuie mai întâi să-l recitim. (…) Un student român la Viena şi Berlin, care ştia germana şi franceza, voia să absoarbă istoria religiilor, astronomie, filosofie, fizică, etnopsihologie, geopolitică, să facă simultan metafizică şi gazetărie angajată. Un suflet romantic dedat armoniei universale, dar pe care malaxorul politicianismului valah l-a spulberat întru nimicnicia firii sale. Ce lecţie mai sublimă şi mai tristă, totodată, de românitate se poate închipui?”, spunea criticul literar Dan C. Mihăilescu, într-un portret inedit făcut lui Eminescu.

Eveniment dedicat poetului

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2020 Accademia di Romania in Roma organizează spectacolul de poezie și muzică “Eminescu: Eu rămân ce-am fost, romantic” cu actorul Ion Caramitru și clarinetistul Aurelian Octav Popa. Evenimentul va avea loc în data de 15 ianuarie 2020 la ora 19.00, pe scena Teatrului Flavio din Roma și va marca Ziua Culturii Naționale 2020.

„Recitalul pornește de la manuscrisele de poezie, proză şi filosofie ale lui Mihai Eminescu și propune un dialog inedit în care cuvântul rostit se completează cu intermezzo-uri din muzica clasică și contemporană. Spectacolul a fost prezentat cu succes pe diverse scene din Europa, Statele Unite și Canada. Acesta este un spectacol inedit, care include selecțiuni din manuscrisele de poezie, proză și filosofie ale marelui poet. Grosul operei lui Eminescu se afla în celebra lui ladă cu care umbla pe unde se muta și în care își ducea caietele și notațiile lui, și care acum, în sfârșit, au fost tipărite prin sistem digital, facsimilate de către Academia Română. Stilul contribuţiei mele muzicale în acest spectacol imaginat de Ion Caramitru (…) este ca o fereastră către poezie. Nu este o ilustrație, ci un discurs aparte. Artele sunt orgolioase, nu se aseamănă, dar se pot întâlni dacă ajung la acel nivel superior al bucuriei împărtășite“, spune Aurelian-Octav Popa

Celebrând cultura națională, trebuie să ne amintim periodic să revenim la figura emblematică a lui Mihai Eminescu, poetul căruia îi este închinată această sărbătoare și care trebuie nu doar celebrat, ci în primul rând cunoscut.

Epilog

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. Fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece frumoasa copilărie la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, totul fiind evocat cu adâncă nostalgie în „Fiind băiet păduri cutreieram”, sau „O, rămîi”.

Ca un arc peste timpul poetului, Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va profesa până la sfârşitul vieţii.


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2020-01-14



Parerea ta...

CUCUVEAUA ROZ-BOMBON
14 Ian 2020

parca Eminescu se nascuse in Basarabia la Cernauti...acum l-ati facut peste noapte botosanean.Romania avea Basarabia si Bucovina incluse pe vremea lui Eminescu si la sud avea Cadrilaterul adica judetele Durostor si Caliacra
Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri



PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray

FOCUS MEDIA

Profesionalism focusat pe tine