2019-12-06 02:19

hoSTIUcARTA.ro: Grupuri, întrebări, pseudo-sentinţe

 |  21:01
hoSTIUcARTA.ro: Grupuri, întrebări, pseudo-sentinţe

De regulă – nici nu ştiu daca ne bucură sau dacă ne întristează să „trădăm” aceasta – o expoziţie de grup suferă de două, ba chiar trei mari neajunsuri.

Este, în primul rând, vorba despre inevitabila senzaţie de „dezagregare” pe care o resimţi dând ochii cu mozaicul fragmentat, stilistic şi tematic, al expoziţiei cu care te întâlneşti: dacă vreo temă nu uneşte câmpul vizual, de la orice colţ, dinspre orice contribuţie te „paşte” o surpriză, nu neapărat bună (şi, să nu uităm să adăugăm acestei precondiţii prestaţia jenantă a câte unui curator care cel mai adesea plantează lucrările după genialul principiu al cumetriei – „te cunosc, „te bag” mai în faţă”, nu – „asta e, n-ai avut noroc, poftim de ia colţul acela, şi să zici mersi!”) Se naşte, din aceasta, al doilea neajuns major, cel al „cardiografiei” valorice a manifestării: inevitabil, unii vor socoti că la expoziţia de grup trebuie să mergi cu ceea ce este mai „valabil”, dacă nu vrei să fii neobservat, pe când alţii, dimpotrivă, trimit ceva ce s-a mai împăienejenit prin atelier, bifând încă o participare taman bună de adăugat la lunga listă de „activităţi profesionale” (din păcate, am putea enumera, la rigoare, numele multor „cadavre” didactice-artişti operând astfel, artişti la kilogram care mizează grotesc pe multul participărilor, iar câtă vreme vreo Comisie de etică nu va acorda punctaje clare acestor „aflări în treabă”, drumul spre propăşire prin cantitate este deschis oricui, uşă de penibil bordel, penal şi descalificant de primitoare – cum Dumnezeu să ai pretenţia că o expoziţie la Burdujeni ori Călăraşi poate fi voios echivalată cu o „personală” la Viena??? Dar...vai nouă, cât de plină ne este lumea de astfel de „consacraţi”!!! după care ne mirăm, ipocrit, de „nerecunoaştere”!)

În fine, un al treilea important minus este cel al „proastei democraţii” la lucru, care, de regulă, decurge din neasumarea de către niciun fel de autoritate a respectivului „eveniment de haită”. Cum am mai spus şi altădată, creatorele autohton, absolut echivalent întru puţină minte şi desconsideraţie a celorlalţi cetăţeanului-ins oarecare, este absolut convins că lui democraţia îi dă numai drepturi, iar răspunderile, sarcinile sunt – cum altfel? – ale celorlalţi. Aşa încât ne simţim datori să insistăm, încă o dată: egalitatea democratică la lucru, în spaţii politice şi mentale realmente asumate, se face atât în drepturi, cât şi în obligaţii, şi numai în domeniul actului politic (în traducere: cumplit de regretabil, orice formă de existenţă cu buletin de peste 18 ani are, în gestionarea treburilor cetăţii, absolut aceleaşi îndatoriri şi beneficii pe care le are şi cetăţeanul Liiceanu, de pildă). În artă, democraţia, egalitatea absolută nu există – şi e foarte bine că nu există: aproape că ne-am jena să participăm la o expoziţie unde expun numai super-genii, nu-i aşa? Traducere 2: nu orice mâzgălitor de suprafeţe sau contorsionist în ale materiei are dreptul de a-mi împărtăşi (uneori) mizeria lui inspiraţională. Da, e democratic să vrei să participi la o expoziţie: dar, din elementar respect pentru statutul unei manifestări pe care ne-am dori-o, fireşte, excepţională, haideţi, domnilor, să încetăm să mai permitem ca o picturice de Obor să fie concurată, injust, de un Hyphen, să zicem... Nu vi se pare că e indecent să vrei să fii academician atunci când eşti agramat, analfabet şi plagiator, poate şi puţin hoţ? Să vrei să fii conducător de destine culturale, să zicem, atunci când maxima ta competenţă e de măturător şi fante de Cişmegiu? Reprezentanţii organismelor profesionale – aici, uniunea Artiştilor – ar trebui să înceapă să-şi asume rolul de a despărţi mentalitatea infantilă a unor „autori” care cred că doar pentru că-şi plătesc cotizaţiile sunt artişti de felul de a fi şi a activa al celor care (Slavă Domnului, mai există şi din aceştia!) înţeleg că arta este, mai mult sau mai puţin, sacrificiu, căutare, competiţie, concurenţă, loc care poate implica şi eşecuri, nu doar „succesuri”. Ultimii, maturi, acceptă că uneori pot fi sub „scara” unei manifestări; dar celor puţin crescuţi, ca şi copiilor râzgâiaţi, un „nu” decis le-ar prinde mult mai bine decât o complicitate care, în cel din urmă, ajunge să maculeze o întreagă comunitate...

Desigur...nesigur?

Manifestarea de grup de la Orizont conţine, fireşte, toate aceste „calităţi” mai sus-evocate. Peste toate cele mai sus-spuse, ne-am opri asupra aerului ei oarecum de vacanţă, zglobiu-dialogal, bine evocator al culturii de witz şi şpriţ a „Roboţilor”, episodul în care menţionării „spiritului pur...şi inocent”, îi urmează chestionarea agresiv-declamatorie: „Unde-s...femeile? Aduceţi...femeile!”  - cititorii avizaţi vor accepta substituţia vocabulei pricinoase, mulţumim! (Ne recunoaştem, fireşte, mari admiratori ai Roboţilor, îndeosebi pentru excelent-dezinhibata lor spiritualitate în formă colocvială, neprotocolară, grund intelectual de mare calitate, mult asemănător culturii de cafenele a secolelor trecute, teribil de importantă pentru societatea noastră actuală!)

Pentru că, atunci când pătrunzi în spaţiul galeriei, te întâmpină o bogată diseminare de cruci, de mai-mai să crezi că ai nimerit, din greşeală, într-o cuvioasă expoziţie Zidaru. După numai un scurt parcurs de sală, descoperi, însă, că tot aici este şi multă carne (picturală, sculpturală) de femeie, care, în cele din urmă, te mai decrispează, te smulge răpirii mistice... Numitorul comun al acestei tematici duale? Ca expresie artistică, înfrăţirea voioasă de obiecte kitsch (pentru amândouă sujeturile) şi lucrări valabile artistic (la fel, pentru ambele arii). Mai interesantă, totuşi, ni s-ar părea alăturarea conceptuală a celor două câmpuri antitetice – interesul pentru senzualul feminin poate fi echivalent, într-un sens laic, dedicaţiei religioase pentru cruce (în fond, ambele „ipostazuri” terestre ţin, cel puţin în teorie, de instanţa extazului, care este, uman-vorbind, semn comun al atingerii unor limite, indice al pragului unor experienţe.) Fireşte, nu mă voi aventura să presupun că organizatorii expoziţiei vor fi avut această motivaţie în minte – pentru că, atunci, cu totul altfel ar fi trebui gestionată şi aranjată această „ieşire în public”. Şi, pe de altă parte, puţinele lucrări remarcabile ţin, aproape toate, de alte repere tematice – de unde senzaţia de şi mai acută dizlocare a operelor, mesajelor. Patru pictori (Dragana Knezevic, Patricia Goodrich, Radu Roşian şi Petru Birău) şi trei sculptori (Leontin Ţibacov, Cristian Ianza, Robert Hummel) pot reţine atenţia pozitivă a vizitatorilor.  Ni se pare excelentă ca intensitate „geometrizată” şi plină de forţă explozia de culoare a Draganei Knezevic, în vreme ce dipticul Patriciei Goodrich place, seduce prin inteligenţă formală şi simţ spaţial dedus din tensiunea câmp cromatic-reper morfologic; Radu Roşian produce straturi-peceţi de semne septice, atât de curate ca expresie încât par aproape de sacru, Petru Birău aliază intensităţii fragmentare a corpurilor, evocatoare de organic, o naivitate estetică mimată, eliberatoare de canoane. Ţibacov ne serveşte o dramă vizuală cu aromă de scenografie, dinamică, reuşită compoziţional şi conceptual, Robert Hummel ne oferă heterotopii neliniştitoare, pentru că vorbesc despre posibila siluire a viului, despre o estetică a urâtului, dar estetică, Cristian Ianza, sub masca unei forme de acroş festivist (cine nu va vedea în această „roată” o pască?) îşi/ne pune întrebări despre elementaritate, carnal, sensuri, puritate sau măcar limpezime a materiei.

Pe scurt, la Orizont ne aşteaptă un eveniment care poate fi vizitat cu folos real – spre a descoperi câteva semne bune, dar şi spre a ne pune, ca inşi atenţi la ceea ce numim artă, întrebarea: ne place unde am ajuns?

*Viziuni plastice 2015, Expoziţia taberelor fundaţiei Ianza-Art Inter-cultural 2015 din Petroşani (RO), Marktrodach (DE), Galeria Orizont, Aprilie-Mai 2016


Aparut in Puterea / Ultima modificare in data de: 2016-05-05

GALERIE MEDIA





Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE


STARBAG




Saray